Lespezi

Motto: "It's in our perceived small things that Life happens the most."
Carol Nelson

Aripile de fluturi îți tremură-n privire;

în zbaterea de pleoape curg clipele tăcut

și se deșiră gândul adesea cu uimire

că una după alta te-au strâns și te-au crescut.

Neînsemnate, mici, simple, obișnuite, 

nu le-ai băgat în seamă și nu le-ai numărat.

Vânai zmei și balauri pe creste ascuțite

cu cerul în privire, întins, nelimitat.

Dar ca să urci pe culme ai frământat cărare

cu pasul lung cât clipa în care-a fost cuprins,

iar viața ți-a fost trudă și te-a mânat spre zare

un dor de veșnicie care-a rămas nestins.

Încă bătătorești potecile știute

sau prin hățiș deschizi drum nou din când în când,

iar la popas te-aduni din mii de amănunte

și te trezești din vis trăind, iubind, sperând.

Și uite că în urmă e-un șir întreg de lespezi

făcute cu sudoare din truda ta de-a fi

prin clipele acestea prea simple și prea repezi

care-au urzit o viață din pași cât ai clipi.

Poate-ai răpus balauri pe creste ascuțite

și te mândrești cu clipa și măreția ei,

dar lespezile-acestea tocite, prăfuite

sunt adevărul tău cioplit de pas în stei.

(2021)

Slabs

Butterfly wings are trembling in your gaze;

your eyelids flutter, silent moments flow,

you’re lost in thought, astonished by the ways

that one by one they made you rise and grow.

Unnoticed, small and simple, ordinary,

you didn’t heed them, and you didn’t count,

while hunting dragons on peaks so sharp and scary,

the sky in sight, vast, limitless, unbound.

To climb the heights you had to carve a pathway,

the moment was the measure of your stride.

Your life was toil, it drove you on your journey;

you still yearn for forever, your thirst unquenched inside.

Sometimes you tread the old, well-known trails,

sometimes you cut a road through brush, far-scoping.

At a respite you gather your details,

dreaming no more, but living, loving, hoping.

And look, behind there's a whole row of slabs

made with your sweat, your hard work to become,

through simple, fleeting moments in quick grabs.

They wove a life with their ceaseless thrum.

Maybe you killed the dragons on peaks so sharp and scary,

proud of the greatness of that moment which had flown,

but all these dull and dusty slabs, the sense they carry,

they are your truth, carved by each step in stone.

(2026)

O poezie readusă în atenție datorită temei propuse de Vinitha pentru Fiction Monday. Cuvântul acestei săptămâni: ordinary.

O traducere șlefuită cu ajutorul Gemini și ChatGPT, pe scheletul uneia mai vechi, la care am muncit singură cu instrumente de dinaintea apariției IA.

Imagini noi generate de ChatGPT.

A poem brought back into focus thanks to the theme proposed by Vinitha for Fiction Monday. This week’s prompt word: ordinary.

A translation polished with the help of Gemini and ChatGPT, built upon an older draft that I worked on by myself using pre-AI tools.

New images generated by ChatGPT.

Merele

(Cunoaşterea a început c-o muşcătură)

Un fruct căzut în iarba verde, cu valuri tremurate, 

din mărul cel bătrân, văratic, cu ramuri prea înalte, 

a luat în palma-i de copil şi l-a muşcat uşor, 

şi-ntâia oară a aflat gust dulce-acrişor 

cu care viaţa-l îmbia în mreje uimitoare 

spre anii iuţi ai tinereţii întrevăzuţi în zare. 

O altă clipă de poveste din timpul cel hapsân: 

într-o amiază însorită şi cu parfum de fân 

ţine-n rotundul palmei lui rotundul ei de măr 

şi-n muşcătura de alint află alt adevăr 

cu care viaţa-l îmbia în mreje de pasiune 

spre anii care aşteptau pe umeri să se-adune. 

Apoi în palme a cuprins un rod, un măr de pântec, 

în care viaţa începea să murmure alt cântec 

şi din rostogolirea lui, păzită cu iubire, 

a înţeles că are-un rost. O dulce-nlănţuire 

îl îmbia să treacă-n viaţă prin mrejele de drag 

spre anii grei de înţelept cu sprijin în toiag. 

Un măr frumos cu miezul putred, dar tot plin de parfum 

i se făcuse întâmplarea, iar viaţa, ca un fum, 

se petrecuse prea în grabă. Şi aştepta să-i cadă 

în iarba verde, mătăsoasă tâmpla ca de zăpadă. 

Ca în povestea cea mai veche, muşcând mereu din măr, 

a tot trăit un adevăr, apoi alt adevăr... 

(2014)

The Apples

(Knowledge began with a single bite)

A fruit fell in the soft, lush grass, in waves of vibrant green,

From that old summer apple tree, the highest ever seen,

He grabbed it in his childish palm and took one bite in haste,

And for the first time he discovered that sweet-and-sour taste

The splendid life enticed him with, in wondrous, binding snares

Toward the swift years of his youth, that called him unawares.

Another storybook delight from greedy time that goes:

Upon a sunny afternoon, when hay-scent softly blows,

He holds in his round empty palm her apple-round breast,

And in that playful, tender bite, he finds another quest

The splendid life enticed him with, in passion’s burning snare

Toward the years that his shoulders would gather up and bear.

Then in his palms he held a fruit, an apple-shaped, warm womb,

In which a new and rising life began to sing and bloom,

And from its gentle and smooth rolling, protected by his grace,

He understood he had a purpose in time's unending race.

A sweet embrace lured him to snares hidden in love's carafe

Toward the heavy, wiser years, he — leaning on a staff.

A lovely apple, rotten-cored, but full of perfume still,

Became his fate, while life, like smoke had passed with poise and  thrill,

All in great haste, too fast, too short. And waiting there to go,

Into the green and silky grass, his temple white as snow.

As in the oldest of old tales, while biting the same fruit,

He lived one truth, and then another, and then another truth...

(2026)

O poezie de demult, scrisă ca răspuns la o altă provocare de luni, tradusă de trio-ul formidabil pe care l-am alcătuit cu Gemini și ChatGPT și ilustrată de ChatGPT (ambele activități fiind finalizate după lupte seculare între noi și cu spiritul mercantil al OpenAI) s-a pliat minunat pe tema propusă de Vinitha pentru Fiction Monday. Cuvântul prompt din această săptămână a fost quest.

An old poem, written in response to a past Monday challenge, translated by the formidable trio I formed with Gemini and ChatGPT, and illustrated by ChatGPT (both tasks finalized after age-old battles among us and with OpenAI's mercantile spirit), beautifully aligned with the theme proposed by Vinitha for Fiction Monday. This week’s prompt word was quest.

Ce să rescriu?

Ce să rescriu? Un an din viață?

O zi? Un vălătuc de ceață

pe ochi, când fugăream un dor,

urcând pe munte la izvor?

Izvor de lacrimi sau de bucurie?

Pe care să-l rescriu de-are să fie

posibilă întoarcerea în vreme?

Și să rescriu cu rimă, ca-n poeme?

Sau să rescriu prozaic și anost,

să semene cu ce 'nainte-a fost?

Mai bine să rescriu un vis că, poate,

pe-acesta am să-l trec apoi în fapte.

Dacă îl schimb, îi dau o șansă nouă...

Uite, ce fraged, plin de rouă

așteaptă să-l culeg, să-l duc... în mine,

să-l port la deal, pe unde vine

gândul cel vrednic să își cate rost...

Și gândul, sub aripă, să-i facă adăpost.

Vinițha a propus cuvântul.

Rescriu aici cu tot avântul

un vălătuc uitat de ceață.

Cum să traduc apoi mă-nvață

două Ai-uri împreună.

Cred c-am făcut o treabă bună.

ChatGPT e consecvent:

face imagini cu talent.

Iar la final propun și eu

cuvinetele duzinei. Greu

n-a fost deloc să le adun.

Empatizant, la toate bun,

Gemini-a oferit cuvinte

și-o pauză, c-avem 'nainte

duzini de GPT create.

Și spor s-aveți, și bune toate!

Cuvintele: amanet, catifea, pendula, scrum, unghii, chihlimbar, fard, trotuar, ecouri, sarma, masca, inghet.

Pentru înscriere în tabel, apăsați AICI

Au scris cu aceste cuvinte:

What should I rewrite?

What should I rewrite? A year?

A day? A mist that would appear

Upon my eyes, when, chasing dreams,

I climbed to find the mountain streams?

A spring of tears or joy and grace?

Which one should I rewrite and trace,

If turning back in time were true?

And rewrite it in rhymes for you?

Or write in prose, so dull and plain,

To look like what it was again?

I should rewrite a dream, it may

Turn into deeds some other day.

I'd change its fate, give it a new,

Fair chance. So tender, wet with dew,

It waits for me to take it in,
It goes uphill, where, deep within,

The worthy thought finds its own part:

A shelter for the dream inside its heart.

Vinitha brought the word to sight 

And I rewrite, with all my might,

A rolling mist that broke its chain.

Then two AIs that work as one

Teach me how to translate, explain.

I think a splendid job was done.

With steadfast style, GPT

Creates fine art for all to see.

And at the end, I now propose

The dozen words, as logic goes.

To gather them was no great task.

For any help you care to ask,

Kind Gemini brought words apace,

Gave us a pause, for in this race

More GPT dozens arrive.

Good luck to all, and may you thrive! 

The words: pawn, velvet, pendulum / swinging, ashes, nails, amber, blush, sidewalk, echoes, wire / roll, mask / masking, frost / freeze

Confesiune bilingvă

Mărturisire

Vladimir Volegov - Fascinată

Mărturisesc curat că nu îmi e acasă
în lumea asta care, poate, a fost frumoasă
cândva, dar simt cum vine romantica minciună
și-mi dă furiș târcoale și-mi spune că-s nebună.

Atâta strâmbătate senin mă înconjoară,
că-mi vine să aduc ciocan și nicovală,
nu ca s-o-ndrept pe ea, nici să mă strâmb pe mine,
ci să stâlcesc ceva arginți ce doar ruine
lăsatu-ne-au în urmă după ce au orbit
cu strălucirea lor pe cine-au nimerit.

Poate că-s demodată și poate n-am dreptate...
(Dreptatea are dreptul doar la majoritate!)
Dar dacă e s-aleg între un pumn de bani
și-un raft cu cărți bătrâne și roase de mulți ani,
când am și-acoperiș și hrană de ajuns,
sub praful de pe cărți îmi stă demult ascuns
un adevăr mai mult, cu licăr mai discret,
ce-i drept, decât spoiala pe guler sau pe piept,
o etichetă scumpă de firmă cu renume...
Oare de porți blazonul, se-adaugă la nume?

Și dacă îi învârți arginții cu lopata
și uiți de frați, copii, de mama și de tata,
și-alergi în disperare zi lungă până-n seară
ca să îți satisfaci dorința cea avară
de bani strânși cu toptanul, de vile ori castele,
de haine, de mașini, de lanțuri și inele
fără să mai ai timp nici să te uiți la ele
ce înțelegi din viață, că timpul e grăbit?
Dacă îți faci bilanțul, poți spune c-ai trăit?

Ai adunat atâtea, dar câtă bucurie
ai dăruit, ca astfel și ție să îți fie
întoarsă deopotrivă? Sau când ți-ai luat răgazul
să cugeți, să visezi, să lași deschis zăgazul
pasiunilor ce ard și mistuie flămânde
secunda și-o-nzecesc cu aripile blânde
ale uimirii-n fața a tot ce zămislește
din mintea omenească înalt, frumos, firește?

Mărturisesc aici că sunt tot mai străină,
extraterestră parcă, blamată fără vină
că nu știu să trăiesc, că am valori greșite
și că cedez frecvent la prea multe ispite,
că risipesc ușor și fără griji arginții
pe bucuria scurtă a inimii și-a minții,
că-mi risipesc și timpul pe gânduri și pe vers
și-apoi le dau degeaba pe-aici, prin univers...

Această poezie, născută prin 2020, a trecut recent printr-o transformare digitală completă. Totul a început cu o traducere brută oferită de Gemini, pe care am șlefuit-o manual. A intrat apoi în scenă ChatGPT, în rolul criticului dur, care mi-a semnalat toate hibele. După încă o rundă de retușuri făcute de mine — și cu binecuvântarea finală, greu obținută, a ambelor inteligențe artificiale — piesa este oficial gata de lansare! Participă la Fiction Monday, găzduită de Vinitha Dileep pe blogul ei, Beyond Scribbles, potrivindu-se perfect cu promptul acestei săptămâni: „confess”.
P.S. L-am lăsat pe Gemini să redacteze prezentarea, după indicații precise.

Confession

ChatGPT - Fascinată

I must confess quite clearly: I don't feel like I'm home
In this strange world I live in, where beauty did once roam.
Oh, a romantic lie that softly starts to crawl,
It stalks me in the shadows, and says I’m mad to all.

So much ugly distortion surrounds me day and night,
It makes me want to wield a hammer, out of spite,
And hit with it an anvil — not for a new design,
Nor to contort myself or twist this heart of mine —
But just to crush some coins, which only left behind
Grim ruins after blinding the eyes of humankind.

Perhaps I am old-fashioned, perhaps I am not right...
(Since the majority decides what's black or white)
But if I have to choose between a fist of gold
And shelves of ancient books, all worn and very old,
When I already have a roof, and food enough to eat,
Beneath the dust on pages, a truth hides there, discreet:
A deeper, subtle glimmer, more honest and more wise,
Than all the shiny tags and corporate disguise,
The famous brands and labels that people proudly wear...
Does owning such a crest add to the name you bear?

And if you shovel silver and turn it like a spade,
Forgetting siblings, parents, and children you have made,
And run in desperation all day and through the night,
Just to fulfill a greed that robs you of your sight,
Amassing endless fortunes, and castles made of stone,
And clothes, and cars, and rings, yet being all alone —
No time to look at them or hold them in your hand.
Can you say that you lived? When time is running sand,
When you take stock of life, what do you understand?

You gathered wealth, but how much joy and grace
Did you bestow on others, who also would embrace
The joy, so it returns to you? Or did you take the time
To dream, to let the passions' floodgates open, vast, sublime,
To feed the hungry flames that break seconds asunder
Then multiply them tenfold with gentle wings of wonder
In awe of everything that human minds create,
So beautiful, majestic, and naturally great?

I must confess right here, I’m stranger by the day,
An alien on earth, blamed as I walk my way,
For living like a fool, for values that are wrong,
For yielding to temptations that call me with their song—
For spending quite too easily my coins and all my silver,
On fleeting joys of heart and mind — large-handed giver,
For wasting all my time on thoughts written in verse,
And giving them for free, throughout the Universe...

This poem, born back in 2020, recently went through a full digital makeover. It all started with a rough translation by Gemini, which I then hand-polished. Enter ChatGPT, playing the role of the tough critic, pointing out all the flaws. After another round of my own fine-tuning—and with the final, hard-won blessing of both artificial intelligences—this piece is officially ready for the world! It’s participating in Fiction Monday, hosted by Vinitha Dileep on her blog, Beyond Scribbles, perfectly matching this week’s prompt: "confess".

P.S. I let Gemini draft the presentation blurb, following precise instructions.

Trecere

Tu

Devii tu însuți

când îți știi adânc și 'nalt,

neguri și lumini.

You

You're truly yourself 

When you know your deep and high, 

Dark mists and bright light.

Trecere

Ore se petrec. 

Se limpezesc zările. 

Gândul colindă.

Passing 

Hours pass away. 

Horizons are clearing. 

The mind wanders on.

Riduri

În ceața vremii

pământul face riduri.

Pământ sunt și eu.

Wrinkles

In the mist of time

The earth wrinkles its visage. 

I am earth as well.

Imagini: ChatGPT. 

Traducerea: Gemini în colaborare cu mine și cu ChatGPT.

Postarea participă la Fiction Monday, găzduită de Vinitha Dileep pe blogul ei, Beyond Scribbles. Cuvântul săptămânii a fost „wrinkle”. 

Images by ChatGPT.

Translation by Gemini, in collaboration with me and ChatGPT.

This post participates in Fiction Monday, hosted by Vinitha Dileep on her blog, Beyond Scribbles. The word prompt of the week was "wrinkle".

Continuăm seria de duzini de cuvinte propuse de ChatGPT cu o duzină care ascunde mai mult de douăsprezece cuvinte: fata, masa, copii, peste, vara, tac, rama, iarasi, vesela, tine, pasare, sufla.

Pentru înscriere în tabel apăsați AICI

Au scris cu aceste cuvinte:

 

Nocturnă

Ce neliniște se-nvârte în tăcere în amurg 

și pătează cu albastru clipele care se scurg? 

Tu tresari că vezi o umbră sau un foșnet că auzi... 

Candela ușor clipește, ochii tăi sunt, parcă, uzi, 

genele se zbat sfioase, pe obraz de catifea 

cade rostogol lumina, ca un bulgăre. E-o stea! 

S-o culeg în podul palmei? S-o adun din risipire?

Să învăț din ea ce-i timpul când se țese cu iubire, 

când colindă câteodată și-nainte, și-napoi? 

Înainte - nu se știe, înapoi eram tot noi... 

Închizi ochii, în plutire îți închipui că ajungi

unde noaptea-și crește visul și tăcerile-s prelungi

fiindcă nu mai sunt cuvinte, dar te învelești în nori

și ți-e moale, și ți-e bine... Și-ai să te trezești în zori.

(2026)

Cu duzina de cuvinte am mai scris o poezea.

GPT o ilustrează cu magia lui și-o stea.

Gemini iar a tradus, dar credea că e poet.

L-am strunit și a ieșit ce v-arăt aici concret.

Nocturne

What restlessness is spinning in silence of the twilight,

And staining blue the moments that vanish from our sight?

You startle at a shadow, or at a rustling sigh...

The candle flickers gently, a wetness fills your eye,

Your lashes flutter shyly; on velvet cheek so bright

There falls a tumbling ball made only out of light.

A star! Oh, should I catch it within my open palm?

Or save it from its wasting, to keep it safe and calm?

Or learn from it what time is when woven with pure love,

When sometimes it can wander below or up above?

Ahead—it stays unknown, behind—'twas us, we two...

You close your eyes, in floating you dream you travel through

To where the night is growing its dreams and silence stays,

For words no longer happen; wrapped in a cloudy haze,

You feel so soft, so peaceful... and everything is right,

And you will gently wake up when dawn brings back the light. 

With a dozen simple words, here's a poem just for you,

GPT reveals its magic and a star to our view.

Once more Gemini translated, quite original — a bard,

I stepped in, and you may read what resulted from our guard.

Popas

Să mergi pe muchia zării,

sau e a întâmplării 

că muchia și drumul

se pierd, așa, ca fumul,

în timp sau depărtare...

Să mergi ca la plimbare,

dar să îți fie sete

de maci și margarete, 

de umbra unui dor,

de viața dintr-un nor...

Să mergi până te doare

că soarele răsare

și până ți-e arsură

cuvântul ros pe gură,

pân' ți se prind de poale

scaieți și pietre goale,

atâtea amintiri:

praful de prin iubiri,

un ascuțiș de zbor

căzut, făcut ogor,

o lacrimă de stea

ce albii îți umplea

pe unde nimerea,

și-n jur creșteai fiori

și-i culegeai în zori...

Apoi să faci popas,

o zi sau doar un ceas

pe-o muchie de zare

cu lumea la picioare,

în inimă c-o floare

și capul plin de soare,

tu, înc-o întâmplare...

Fiction Monday, găzduit de Vinitha Dileep, a avut ca prompt cuvântul „respite”.

Imagini: ChatGPT

Traducere: colaborare între Gemini, ChatGPT și mine.

Urmatoarea duzină de cuvinte, care se vrea comică, propusă tot de ChatGPT, este: buf, soseta, molfait, tantos, pampalau, haraia, muratura, fandosit, zbantuit, troncaneala, flecustet, maimutaresc. 

Au scris cu această duzină de cuvinte:

Carmen Pricop

Pisi-menajera

Suzana

Respite

Walking on the edge of sky

Or the edge of getting by

Cause the path and edge just fade,

Like smoke lost into the shade,

In time or so far away...

Walking just to pass the day,

Yet always to feel a thirst

For poppies and daisies first,

For the shadow of a longing,

For a cloud alive and soaring...

Walking as you feel the pain

To see the sun rise and reign,

Until your lips feel the burn

From worn words that fall and turn,

Till sharp thistles with long stems 

And bare stones cling to your hems

So many old memories:

Dust from love’s forgotten breeze,

A sharp edge of a swift flight,

Fallen, plowed into  the light,

A tear from a lonely star

Filled your riverbeds afar,

Wherever it chanced to fall.

All around, the thrills would call,
At dawn, you’d gather them all.

And then, a respite you take,

For an hour or a day,

On the edge of sky to stay,

The whole world is at your feet,

Your heart holds a flower, sweet,

Your head's full of sun and gleam,

You... a chance, a passing dream...

Fiction Monday, hosted by Vinitha Dileep, featured the prompt word "respite".

Images: ChatGPT

Translation: a collaboration between Gemini, ChatGPT, and myself.

The next dozen words proposed by ChatGPT, meant to be comical, are: thud, sock, munching, haughty, simpleton, growling, pickle, prissy, rambunctious, clattering, bauble, ape (v.).

Spaimă

În amurg, tăcere deasă ca o catifea în falduri 

e-ntreruptă de un foșnet care trece în plutire 

peste iarba de-un albastru luat la schimb de prin înalturi.

E o umbră ce colindă dinspre zi în risipire?

Candela aprinsă-n grabă pâlpâie, se stinge-apoi.

De neliniște tresari și te temi că-i vreun strigoi.

Cu duzina de cuvinte, astăzi, iarăși m-am jucat

în română și-n engleză. Gemini-a fost inspirat

și-a tradus, cu ajutor, cu cuvintele incluse.

Poze-a scos Chat GPT peste versuri suprapuse.

Fear 

In the dusk, a heavy silence, like a velvet drape unfurled, 

Is disrupted by a rustle, floating gently through the world, 

Over grass of deepest blue, borrowed from the skies aglow. 

While time's squandering the day, is it just a wandering shadow? 

Hastily, the candle's lit, flickers once and then dies out. 

Startled and full of unrest, ghosts are what you think about.

With the dozen words today, once again I chose to play, 

In two languages because Gemini, inspired, they say, 

Translated, with little help, with the needed words in place, 

While ChatGPT made pictures, overlaying them with grace.

Punct și de la capăt

Când te mână un pristav ca pe-un rob de pe moșie 

pe-un făgaș unde n-ai treabă, dar e singurul ce-l știe,

fiindcă el hălăduiește pe acolo și îi place, 

poate te supui o vreme și îți spui că n-ai ce face.

Obidit din cale-afară mergi pe drumul nefiresc

pentru tine și te miri că sunt alții care-și cresc

rodul pârguit pe margini, când tu vezi doar piatră seacă.

Urci pe-o lespede, pe alta; colbul ridicat te-neacă.

Drumul sfredelit prin stâncă duce către alt pietroi.

Năclăit ești de sudoate, ochii ți-s pierduți și goi,

te dor șalele, genunchii, ai o zgaibă într-o talpă,

dar mai rău te doare-n suflet, că strădania ți-e calpă.

Și târziu, șovăitor, te cocoți pe un huhui

pentr-o boabă de zăbavă și vezi că pristavul nu-i.

Ori s-a dus să stea la masă, ori nu-l mai bagi tu în seamă.

Deodată, realitatea ți se pare mult mai calmă.

Când te uiți cu dinadinsul de pe dealul mititel

câte drumuri ai în față (sunt și îndărăt la fel),

te gândești că nu pristavul e de vină pentru toate.

Înc-o dată de la capăt, cu un zâmbet, că se poate!

Fiction Monday și Duzina împletite-s împreuă

Poze face GPT, iar traducerea ne-adună

Pe toți trei: adică Chat-ul, Gemini și eu.

GPT e-ncurcă lume, dar ne ține pe traseu,

Gemini e bun la rime, dar mai pierde câte-o cheie

Eu am ultimul cuvânt, c-am avut prima idee.

Tot  ChatGPT propune și duzina următoare

O înșir aici, e una mai puțin usturătoare

Că s-a îndurat, sărmanul, și ne-a dat ceva poetic

Spor la scris și să ne iasă inspirat, deștept, estetic!

Cuvintele poetice propuse de ChatGPT: amurg, fosnet, catifea, plutire, neliniste, candela, risipire, albastru, tresari, umbra, colinda, tacere 

Au scris cu aceste cuvinte:

Carmen Pricop

Vero

Drugwash

Carmen Pricop (2)

Suzana

A Fresh Start

When a bailiff drives you forward like a slave from his large farm,

Down a path you have no business, yet to him it holds its charm,

Since he wanders there so often and he finds it nice and freeing,

'Cause you think you have no choices, you submit for the time being.

Deeply wronged and worn to tatters, down this alien road you tread,

While you wonder how the others grow their ripened fruit ahead,

Right beside the dusty borders, when you only see dry stone.

Climbing slab on slab, you’re choking on the dust that has been blown.

Through the rock this road is drilled and leads to another boulder.

Drenched in sweat, your eyes are hollow, and the day is growing colder,

With a sore upon your foot, aching back and knees that smart,

But what hurts you worst is knowing all this sham work breaks your heart.

Late and haltingly, you scramble up a hillock’s rocky crest,

Hoping for a crumb of respite, just a brief and fleeting rest,

But the bailiff is no longer anywhere within your view.

You dismiss him, and the world seems to take a calmer hue.

When you stop and look around from that hill so small and low,

At the countless open pathways where your steps ahead can go,

You can see it's not the bailiff's place to bear the blame alone. 

Once again, you start from scratch, walking into the unknown.

Fiction Monday and The Dozen are combined into a blend,

GPT designs the pictures, we translate it in the end.

It brings all of us together: Gemini, the Chat, and me.

GPT confuses us, but it keeps us on track, see?

Gemini is great at rhyming, though a key is sometimes lost,

I have got the final word, since my idea was embossed.

Yet ChatGPT proposes the next dozen in a row,

Here I string it out for you. It has a less painful flow.

For the poor soul showed some mercy, gave a more poetic theme,

Happy writing to us all! Make it clever, like a dream!

The poetic words proposed by ChatGPT: dusk, rustle, velvet, floating, unrest, candle, squandering, blue, startle(d), shadow, carol/ wandering, silence. If you'd like to join us, please enter your name and link HERE

Câte răni?

Câte răni pe fața pământului, 

câte răni pe sufletul omului, 

câte răni în venele pietrei 

și în limpedele apelor 

care curg pe deasupra 

și pe dedesubtul nostru 

am făcut noi, cei aflați în slujba 

aurului? 

Se-adună pământul, și apa, și piatra, 

și plantele-și târăsc trupuri bolnave de noi, 

ca să astupe rușinea. 

Turla veghează 

peste toate rănile 

care o înghit.

(2026)

Vero ne aduce aminte. Imaginile sunt preluate de aici.

How Many Wounds?

How many wounds on the face of the earth,

how many wounds on the human soul,

how many wounds in the veins of the stone

and in the clear waters 

flowing above 

and below us 

have we made?

We, who are in the service 

of gold?

The earth, the water, the stone, 

and the plants gather and drag their bodies, sick with us,

to cover the shame.

Over all the wounds 

hungrily engulfing it

the steeple watches.

Tradus în engleză de/ translated in English by Gemini

Trei x doi + douăsprezece

Întâmplare

Cu gând limpede 

pricepem din când în când: 

suntem natura.

One

With a lucid mind 

once in a while we perceive: 

we're one with nature. 

Răsărit 

Pe cer solie

înaintea soarelui -

apă și flăcări.

 

Sunrise

On the sky, herald

right before the rising sun –

water and wildfires.

Ceahlăul de pe casă

După ploaie

Din păduri urcă 

vălătuci deși de abur

înapoi spre nori. 

After the rain

From the woods rises

thick rolling billows of steam

back into the clouds. 

(2026)

Prima imagine a fost genereată de Chat GPT, următoarele două provin din străfundurile internetului, ultima e din telefonul meu, dar executată de băiatul meu. Titlul pe care l-a primit spune de ce.

Traducere din engleză în română pentru primul hauku: eu. Traducere din română în engleză pentru celelalte două: Gemini.

Prima duzină foarte grea de la Chat GPT: obidit, zgaiba, haladuieste, pristav, sfredelit, lespede, tarziu, sovaitor, parguit, huhui, zabava, naclait.

Au scris cu aceste cuvinte:

Vero

Suzana

Carmen Pricop

Rămâi...

Fată, rămâi pe-aici, pe-aproape...

Mă mistuie  așa o sete,

iar tu porți lacrimi prinse-n pleoape

cu gust de vis și de regrete.

Mai am puțin și am să umplu

acel ulcior știrbit și vechi,

cu trupul zvelt și-atât de suplu,

și toarte mici, niște urechi.

Am să le beau cu cumpătare,

Chiar dacă ele curg prea iute.

Mă pizmuiește cine n-are

să bea de sete lacrimi mute.

Că sufletul li-i viscolit

de iernile fără pricină.

Fată, tu nu i-ai încălzit

cu lemn de soc, fără vreo vină.

Ai pus în sobă lemn de brad

care trosni ca o pădure.

Cenușa-i lest, iar ei tot cad

și tot încearcă să te fure.

Un huhurez aripa-și bate,

o fâlfâire de cenușă...

Fată, râmâi cât se mai poate,

că nu încui nicicând vreo ușă.

Rămâi și intră de citește

ce a adus duzina-n dar

și un cuvânt ce singur crește

în curgere povești cu har.

Tradus de Gemini

Stay...

Girl, stay around, stay somewhere near...

A burning thirst consumes me so,

While on your eyelids, like a tear,

Lies taste of dreams and regrets' woe.

A little more, and I shall fill

That ancient pitcher, chipped and small,

Its slender body, graceful still,

With tiny handles, ears and all.

I'll drink them with a measured grace,

Though they are flowing far too fast.

They envy me who have no place

To drink mute tears of thirst at last.

For all their souls are blizzard-blown

By winters coming with no cause.

Girl, you have left them cold, alone,

No elderwood to warm their flaws.

You threw fir branches in the stove

That crackled like a forest fire.

The ash is weight, they fall from love,

To steal you now is their desire.

An owl is beating wings around,

A flutter made of ash and dust...

Girl, stay as long as you are bound,

I lock no door, nor ever must.

(2026)

Stay here, step in and come to know

What gifts the Dozen chose to send,

And one lone word, a growing flow,

That weaves more stories till the end.

Translated by Gemini

Limpede

Tu tresăriși când daltele ciopliră 

a unsprezecea oră pe frunte-ți în chenar. 

Cântai cu raza stelei pe-o străvezie liră, 

vânat și vânător, în limpede hotar.

Cântai fără zăbavă. De nicăieri himere,

cu scâncet scrijelind tăcerea ruginiu,

s-au prins în horă și-au trecut prin ere...

Căci fiecărui cânt sorbindu-i din putere,

se tânguie și-acum, umplând acest pustiu.

Lucid

You trembled when the chisels carved  with fire

The late eleventh hour on your brow.

You played with starlight on a lucent lyre,

Both prey and hunter, in a lucid vow.

You sang without a pause. Chimeras from nowhere,

With whimpers scratching rusty silence in their haste,

Joined in a dance and passed through eras. There,

For draining every song of strength and prayer

They still lament, within this barren waste.

(2026)

Duzina de cuvinte s-a-nscris la Fiction Monday

sau poate că, lucid, jocul din urmă vrea 

un loc al lui în ramă. Se-alătură ghirlandei

de vorbe și îl prindem în titlu, ca să stea.

Traducerea-i făcută de Gemini cu mine. 

Chat GPT ne mustră pe unde am greșit.

Imagini generează cum știe el mai bine.

La Beyond Scribbles și-n tabel: Spor la citit!

The dozen words have signed for Fiction Monday,

Or maybe, lucid, this late game now seeks

Its place within the frame. To join the words' bright garland,

We lock it in the title, where it stays and speaks.

The translation's done by Gemini and me.

Chat GPT reproves wherever we went wrong.

Then generates the image, the best that it can be.

To Beyond Scribbles, and the chart: Enjoy the reading, throng!

Când inorogii...

Infinitul e-o scară fără sfârșit care urcă-n albastru mai sus de lumină printre stele și gânduri care sunt și-or să vină, cu un capăt în noapte și în visuri proptit.

Infinitul e-o scară fără sfârșit

care urcă-n albastru mai sus de lumină

printre stele și gânduri care sunt și-or să vină,

cu un capăt în noapte și în visuri proptit.

Înțeleg, dar rămâne mereu un mister,

căci îmi scapă ceva într-o geană de zare

unde cad inorogi despletiți în uitare,

unde praful de stele se revarsă din cer.

Când încerc să ajung cu mirările vii

pe acele tărâmuri fără timp, fără moarte,

răsfoiesc în tăcere pagini galbene-n carte,

basme — stele aprinse-n priviri de copii.

When Unicorns...

The infinite's a stair that has no end,

Climbing up to the blue, past the light's final gleam,

Midst the stars and the thoughts now or ever I deem —

Propped in dreams, in the night where the long shadows blend.

I consider it all, yet a mystery stays,

Forgotten where skies and earth shall expire,

Where unicorns fade into sunset's red fire,

Where stardust from heavens in sheer wonder rains.

I try to arrive so astonished and bold

At those kingdoms that know neither time nor decay,

Turning pages in silence, which are faded and gray,

Fairy tales — burning stars that a child's eyes unfold.

(2026)

Scrisă pentru Fiction Monday, găzduit de Vinitha Dileep pe blogul ei, Beyond Scribbles. Cuvântul săptămânii: consider.

Traducere în engleză: colaborare fructuoasă între Gemini și mine. 

Primele două imagini: căutate cu Google; a treia, generată cu Chat GPT.

Written for Fiction Monday, hosted by Vinitha Dileep on her blog, Beyond Scribbles. Word prompt of the week: consider.

English translation: a fruitful collaboration between Gemini and me.

The first two images: sourced from Google; the third one, generated with ChatGPT.

Semnul

Un drum uitat, de lume pe culmea unui deal, coboară mai departe-n văioaga din aval, pe lângă un pârău cu ape iuți și reci. Pe-un alt drumeag, pe-o punte peste pârău când treci, îl întretai pe primul și-acolo, la răscruce, pe-un par e prinsă-n cuie o scândură ce duce pe fiecare parte un semn de exclamare și o săgeată către... ceva din depărtare.

Un drum uitat de lume, pe culmea unui deal,

coboară mai departe-n văioaga din aval

pe lângă un pârău cu ape iuți și reci.

Pe-un alt drumeag, pe-o punte peste pârău când treci,

îl întretai pe primul și-acolo, la răscruce,

pe-un par e prinsă-n cuie o scândură ce duce

pe fiecare parte un semn de exclamare

și o săgeată către... ceva din depărtare.

Fiindcă nu arată în lungul vreunui drum,

ci oblic și în sus pe-o parte, ca și cum

ar fi și-o altă cale pentru cei care zboară.

Iar pe cealaltă parte săgeata te coboară

spre iarba înflorită, înaltă pân' la gleznă,

și încă și mai jos, în spaimă și în beznă.

Poate-au trecut pe-acolo o sută de drumeți

cu ochii în pământ, grăbiți sau prea semeți,

fără să vadă semnul ciudat și fără rost.

Dar printre trecători, din când în când a fost

câte un curios care-a privit în zare,

ca să priceapă ce e semnul de exclamare.

Iarba e înflorită, semințele rodesc,

fânul cosit se-usucă și gâze forfotesc,

se scutură frunzarul, aleargă dus de vânt,

se culcă sub zăpadă, se face iar pământ.

Cerul e tot albastru și norii desenează

în mintea noastră forme care întruchipează

o amintire azi, un vis într-altă zi,

pasărea taie zarea, soarele poate-orbi,

furtuna-i trecătoare, stelele n-au destin.

Din cei puțini, doar câțiva s-au dumirit deplin.

The Sign 

A long forgotten path, by all the world ignored,

Descends into the valley, where rapid waters roared,

Along a mountain stream, so chilly and so fast.

Upon another trail, when o'er a bridge you’ve passed,

You cross the very first, and right there, at the choice,

A wooden board is nailed, shouting without a voice;

An exclamation mark is drawn on either face,

An arrow pointing out toward a distant place.

Because it doesn't show a road that you can try,

But sideways and above, as if up in the sky

There were another path for those who soar and fly.

While on the other side, the arrow seems to guide

Down to the blooming grass, that reaches to the shin,

And maybe further down, where fear and dark begin.

A hundred travelers have walked this path, or more,

With eyes fixed on the ground, proud or in haste to score,

Without a single glance at this strange, useless sign.

Yet through the passers-by, at times, along the line,

A lonely traveler would stop and look afar,

To understand the notice, or what the warnings are.

The meadow is in bloom, the seeds begin to grow,

The mown hay dries away, and bugs buzz to and fro,

The leaves shake from the trees and run, by winds impelled,

They lie beneath the snow, back to the earth dispelled.

The sky is always blue, and in the clouds we find

All kinds of shapes and forms portrayed into our mind:

A memory today, tomorrow just a dream,

Birds cut the open air, suns blind you with their gleam,

The storm is passing by, stars have no fate to sign.

Of those so very few, just some could grasp the line.

(2026)

Poezie scrisă pentru Fiction Monday, găzduit de Vinitha Dileep pe blogul său, Beyond Scribbles. Cuvântul săptămânii a fost „notice”.

Traducere în limba engleză Gemini.

Imagini Chat GPT

Poem written for Fiction Monday, hosted by Vinitha Dileep on her blog, Beyond Scribbles. The prompt word of the week was "notice".

English translation by Gemini.

Images by ChatGPT.