Scrisoare către Moş Crăciun

Moş Crăciun, darnic şi bun,
când va fi seara de-Ajun,
te-aşteptăm să vii la noi,
printre fulgi plutind în roi,
şi să stai pe lânga foc,
să te prindem la mijloc,
să-ţi încălzeşti mâinile,
să-ţi usuci mustăţile.

Noi, să ştii c-am fost cuminţi,
când ne-am mai adus aminte,
astăzi stăm ca nişte sfinţi
şi-am rămas fără cuvinte.
Ce noroc cu poezia!
Ştiu s-o spun pe negândite.
Bradu-şi cerne feeria
în visul serii vrăjite.

Oare ai să deschizi sacul?
Poezia ţi-a plăcut?
Oare ştii chiar tot ce anul
ce-a trecut noi am făcut ?
Dacă ştii, slabă speranţă
să primim şi noi un dar…
Promisiunea-i o uzanţă :
vom fi obraznici mai rar.

Ne-ai iertat până acum,
an de an, cu bunătate.
N-ai făcut atâta drum
să ne cerţi astăzi de toate !
Te rugăm să ne aduci
înc-o dată bucurii,
banane, mere şi nuci,
dulciuri şi jucării.

N-o să uitam niciodată
vraja serii de Crăciun
şi-o să ştim, în vremea toată,
cât ai fost de blând si bun.
(2003)

Înscrisă la concursul Nopţi magice în miez de iarnă

Poveste de iarnă

O ninsoare ca o pulbere de stele,
Ca un zbor de îngeri îngheţaţi,
A căzut deasupra casei mele
Şi copiii au rămas miraţi.

Un covor strălucitor şi moale,
Mângâiat de-un vifor nemilos,
S-a întins pe câmpurile goale
Şi copiilor li se părea frumos.

Casa purta cuşma de argint
Şi,la streşini, ţurţuri de cristal,
Iar pe geam sclipeau,ca un alint,
Raze dizolvate în opal.

Au ieşit copiii în grădină,
Cu zăpadă şi-au vopsit cojocul ;
Ei şi lumea s-au făcut lumină,
Doar obrajii li-s îmbujoraţi ca focul.
(2003)