Nu mă lăsați sub o umbrelă

Am răsărit din întuneric pe malul rece, sec și frânt.

Pe-o margine de-abis mă clatin, ultima viață pe pământ.

Un os metalic am în stânga și câteva-ndărătul meu.

Mă-ntreb de-au fost cândva umane sau le-a pierdut pe drum vreun zeu.

Deasupra cerul se desface și se împarte în fractali:

din ani-lumină între stele până la cei mai ireali

stropi cuantici de mistere care tăind istoria-n frânturi

m-au izgonit sub o umbrelă, sub ploi de-acid și-alte lături.

O geană de lumină acră și înghețată-n violet

apare parcă de niciunde, înlănțuită-ntr-un secret.

Iar oasele lucesc amarnic, cu irizații de metal.

Eu stau tot fără de speranță pe malul vremii, abisal.

Apoi lumina se-ntețește eterică, de aur viu

și-un dor de viață mă izbește și iarăși vreau să simt, să fiu.

Până și-abisul se-ncălzește, un râu de stele prevestind

că-i o răscruce la amiază. Trăesc sperând și sper trăind.

Dar în amurg cerul de lavă dezlănțuie din nou infernul

într-un vârtej întunecat ce mistuie în foc eternul.

Înmârmurită-n resemnare, fără putere, ard și eu

și arde toată nemurirea din om și fiecare zeu.

Vă cer nu pentru mine viață, cer cerul pentru viitor,

fără acid și fără flăcâri. Dați-mi speranță, vis și dor!

Nu mă lăsați sub o umbrelă! Dați-mi lumina înapoi!

Apoi pe malul vremii mele aș împărți scântei cu voi.

(2026)

Poezie scrisă cu cuvintele duzinii generate de Gemini după imaginile generate de Chat GPT pe baza celor 12 cuvinte.

Gemini a tradus în engleză.

Bring back the light

I rose from darkness on a shore, so cold, so dry, so torn,

Beside an abyss, trembling now—the last life ever born.

A metal bone rests to my left, some others lie behind,

I wonder: were they human once, or lost by gods unkind?

Above, the sky begins to break, in fractals it divides:

From light-years lost between the stars to where the mystery hides—

In quantum droplets of a past that sliced through history’s seams,

I’m driven under a frail shield, through acid rains and screams.

A lash of sour, frozen light in violet hues appears,

Arising out of nowhere now, enchained by secret fears.

The bones are gleaming bitterly with iridescent sheen,

While hopeless on the edge of time, I face the void unseen.

But then the light grows stronger yet, a gold and living fire,

A thirst for life strikes once again, to be is my desire.

Even the chasm warms its heart, as starry rivers give a sign

That noon shall bring a turning point. Through hope, this life is mine.

Yet in the dusk, a lava sky unleashes hell once more,

In darkened swirls that burn away what was eterne before.

Frozen in resignation now, I wither in the flame, 

And immortality expires, for gods and men the same.

I do not ask for my own life, but for the days to be,

Without the acid or the fire. Give hope and dreams to me!

Don’t leave me ‘neath a useless screen! Bring back the light I knew!

Then on the shores of my own time, I’d share my sparks with you.

Orbire

Un fulger, o geană de zare aprinsă,

o flacără vie, scânteie sfioasă și stinsă,

o candelă simplă, un sfeșnic cu o lumânare,

șuvoi de lumină în ochiul în formă de soare,

o mie de raze-n cristalele din policandru

și încă o mie-n luminile rampei la teatru,

sclipiri prin fațete perfecte de diamant,

o singură stea pierdută departe-n neant –

orbire de-o clipă, strângi pleoapele, gata, a fost,

și tot ce-i în jur își capătă iarăși un rost.

Mai e o orbire-n lumina aceea discretă

ce joacă șăgalnic și pâlpâie stins, desuetă...

Nu simți nici când vine, când vine nu știi c-a venit

și bâjbâi în noapte și juri că nu ești orbit.

Te-nnoadă, te leagă, te leagănă dulce o boală,

te-nvârte năvalnic și iute te ia cu-amețeală...

Orbirea te ține o toamnă, un an sau o viață.

Orbești în lumină, orbecăi prin ploaie și ceață.

Deschizi iarăși ochii și toate capătă rost,

căci fără orbire nici unul n-am ști ce-am fi fost.

(2026)

Dazzle

A flash, a faint glimmer on heavens afire,

A spark that is shy and a flame’s brief desire,

A candle so simple or a wick’s lonely glow,

A torrent of light where the sun's gaze may flow,

A thousand bright rays in a crystal’s design,

A thousand more where the theater lamps shine,

The shimmer through facets of diamonds so clear,

A single star lost in the void’s distant sphere –

A moment of blindness, you blink and it’s gone.

For all that’s around you the meaning is drawn.

But there is a blindness in a light more discreet,

That flickers and dances, old-fashioned and sweet...

You feel not its coming, nor know when it’s near,

You grope through the dark, swearing vision is clear.

It binds you, it knots you, a sweet, numbing spell,

It spins you in circles, a dizzying swell...

This blindness may hold you a year or a life.

In light you are blinded, you fumble through strife.

Then eyes open wide and the meaning is there,

For without being dazzled, you’d have lost what you were.

Tradusă de Gemini.

Translated by Gemini.

Poezie scrisă pentru Fiction Monday găzduită de Vinitha Dileep pe blogul ei, Reflections. 

The poem is written for Fiction Monday hosted by Vinitha Dileep on her blog, Reflections. The prompt was dazzle.

Farul

O rază de lumină străfulgerează noaptea

și ceața o străbate din zare până-n zare,

sclipirea ei despică în două realitatea

cu promisiunea-i caldă, mereu strălucitoare.

Ridică văluri care-ascund minciună,

urâtul cocoșat, cu fața strâmbă,

ipocrizia, goana cea nebună

după avere, nepăsarea tâmpă.

Le dezgolește și înlâtură spoiala;

măștile curg - mizerie, noroi.

Lumina crudă are îndrăzneala

s-aducă frumusețea, speranța înapoi.

Sub care far s-ar împlini vreodată

cuvintele pe care cu sete le rostesc

în lumea asta parcă tot mai întunecată

în care nu ne pasă că unii ne prostesc?

The Beacon

A ray of light flashes through night

and pierces mist from shore to shore,

its sparkle splits the world in sight,

with glowing promise, evermore.

It lifts the veils that hide the lies,

the hunchbacked ugly, twisted face,

greed’s frantic race, the guilty ties

and apathy’s dull, hollow pace.

It strips them bare, removes the sheen,

the masks fall off — just dirt and mud.

The raw, bold light enters the scene, 

to bring back hope and beauty’s bud.

Under which beacon would they bloom —

the thirsty words that I recite,

when all the world is drowned in gloom

and we don't care they fool our sight?

(2026)

Tradusă de Gemini.

Translated by Gemini.

Poezie scrisă pentru Fiction Monday găzduită de Vinitha Dileep pe blogul ei, Reflections. 

The poem is written for Fiction Monday hosted by Vinitha Dileep on her blog, Reflections. 

Fir de nisip

Era cândva o delicată floare 

cu câte-o stea pe fiece petală.

Își desfăcuse cupa cu sfială

și a privit întâi și-ntâi spre soare.

A strălucit până târziu în noapte

și stelele i s-au aprins târziu

în cupa-i devenită sfeșnic viu.

Un vânt pribeag, un val nebun de șoapte,

purtând pe umeri nori de ploaie grei,

cu suflet obosit de călător,

s-a învârtit învolburat în zbor

și norii și i-a scuturat asupra ei.

Era cândva, e amintire-acum

și amintirea-i pod către un vis

care s-a risipit tâcut, învins -

fir de nisip uitat pe-al vremii drum.

(2026)

Duzina de cuvinte a fost generată de Grok, la solicitarea făcută de Vero.

Incandescențe XXII

Speranța

Când zarea-i frântă

și drumul rupt de vâltori

speranța-i sfetnic.

Hope

When the sky is torn 

And paths lost to the torrent,

Hope is my guidance.

Inspirat de Vinitha Dileep.

Inspired by Vinitha Dileep.

Singur

Un trandafir alb

în marea de trandafiri

roșii ca focul.

Alone

One lone white rose stands

In a sea of roses red

Fierce as any fire.

Iluzie

Fir firav de fum

în urechea acului

se risipește.

Ilusion

Thin silver thread smoke

Through the needle's narrow eye

Slowly fades away.

Libertate

Spărtură în gard

cu pasăre galbenă.

Sus – cerul liber.

Freedom

Gap in the grid fence

With a tiny yellow bird.

Up high – the free sky.

Sfârșit

Răsturnându-se

valul împrăștie-n vânt

lacrimi sărate.

The End

Turning on itself,

The wave scatters in the wind

haze of salted tears.

Furt

Floarea soarelui

răpește tot galbenul

curcubeului.

Theft

The bright sunflower

Steals all the golden yellow

From the vast rainbow.

Tărie

Tulpină dreaptă,

groasă și scorojită –

miez de pădure.

Strenght

Straight and sturdy stem,

Thick and weather-beaten bark –

Heart of the deep woods.

Imaculat

Imaculate

scară spre cer și ziduri –

soclul pisicii.

Immaculate

Pure and snowy white,

Stairway to heaven with walls –

The cat's pedestal.

Mândrie

Floarea soarelui

ignoră cornul lunii

în miezul zilei.

Pride

The gold sunflower

Ignores the pale crescent moon

In the noon daylight.

Eclipsă

Apune în mare

soarele-n umbra lunii.

Nori se destramă.

Eclipse

Sinks into the sea

Sun within the moon's shadow.

Clouds drift far apart.

Gaura neagră

Gaură neagră

într-o gaură neagră –

ochi de pisică.

A void

Deep and dark black hole

Inside another black hole –

Eyes of a black cat.

(2026)

Inspirate de imagini de Benjamin Wolf, alese de Suzana pentru WW.

Inspired by Benjamin Wolf's images, chosen by Suzana for WW.

Tradus de/ translated by Gemini. 

Esențe delicate/Delicate Essences

Oglinda ierbii

Boabe de rouă

pe-o pânză de paianjen –

oglinda ierbii.

Mirror Of The Grass

Tiny drops of dew

on a silver spider web –

mirror of the grass.

Ultimul zbor

Pe-o pală de vânt

petale-n ultimul zbor.

 Apoi țărână.

The Final Flight

On a gust of wind

petals in their final flight.

Dust is all that's left.

Lumină tânără

Un mugure crud

în lumină tânără –

viață trezită.

Golden Light

A green, tender bud

bathed in young and golden light –

life is now awake.

Scrinul cu amintiri/

Porțelan crăpat

din scrinul cu amintiri –

miros de cafea.

The Chest Of Memories

Cracked old porcelain

from the chest of memories –

scent of fresh coffee.

Trecute iubiri

Semne palide

pe foi îngălbenite –

trecute iubiri.

Loves Of Long Ago

Pale and faded marks

on the yellowed paper sheets –

loves of long ago.

Poveste

Fir de mătase

pe voaluri somptuoase

poveste coase.

Velvet Tale

One fine silken thread

on the rich and sumptous veils

sews a velvet tale.

Șoapta vântului

Șoapta vântului

prin frunzele codrului –

dorul omului.

Whisper Of The Wind

Whisper of the wind

through the leaves of ancient woods –

longing of the soul.

Clipa nesfârșită/

Pe obraz tânăr

aripă de fluture –

clipă nesfârșită.

Moment With No End

On a youthful cheek

touch of a butterfly's wing –

moment with no end.

Parfum de lăcrămioare

Pe-o boare de vânt

parfum de lăcrămioare –

șip cu amintiri.

Lilies Of The Valley

On a gentle breeze

scent of lilies of the valley –

jar of memories.

Dans

Dans de petale

îți taie răsuflarea –

cireși în floare. 

Dance

Petals in a dance,

taking your breath far away –

cherries in full bloom.

(2026)

Traducerea versurilor a fost făcută de Gemini. 

The translation was made by Gemini.

Postarea participă la Fiction Monday găzduită de Vinitha Dileep pe blogul ei "Reflections". Am descoperit jocul pe blogul Suzanei . Tema jocului a fost "delicat".

This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog "Reflections". I discovered it on Suzana's blog. This time the word prompt is "delicate"

Flori de primăvară

Mănunchiuri, toporași cu rouă

s-au răspândit lângă cărarea nouă

și-și etalează în amiaza mare

culoarea asfințitului de soare.

Alături, cu o șchioapă mai înalte,

zambile cu parfumuri delicate

aduc cu o nesăbuință oarbă

un curcubeu împrăștiat în iarbă. 

Narcisele-s aprinse felinare
în fața casei printre pomi în floare;

magnoliile hohotesc din ramuri
pline de stele tremurând sub geamuri.

Lalelele își umplu de lumină

cupele strâmte și închină

pentru frumos și pentru bucurie

petale crețe în culori o mie.

Privighetori doinesc la asfințit
același dor cu tril desăvârșit

și-n timp ce luna-și face-n cer cuibar

florile trec al somnului hotar.

Unele poate s-or trezi și mâine...

Dar altele se vor preface-n zâne

și-or mai aduce primăvara și-altădată

în curtea mea și-apoi în lumea toată.

(2026)

Seamănă vis

Alergam pe deasupra cărților cu un zâmbet agățat de-o mirare

că pe-un râu liniștit se făceau ca un pod arcuit dinspre zare.

Și era zarea albastră tăiată de visuri înalte, noi, ascuțite - pe-o parte.

Pe cealaltă dormea pe un codru bătrân care renăscuse din moarte.

Rochia albă, învolburată de vânt zbura ca o aripă peste fire.

Cu umbletul sprinten se scrie pe pagini de clipa de fericire.

Repede vine, mai repede trece, gând în derivă, cuvânt...

Visul se sparge în patru, în opt și seamănă vis pe pământ...

(2026)

Am cerut de la modul AI de la Google să îmi dea douăsprezece cuvinte, părți de vorbire diferite, în forma de bază sau conjugate/ derivate. Am primit ce am cerut, adică: zambet, alergam, albastra, repede, cartilor, scrie, noi, linistit, deasupra, gandind, fericire, opt.

Dacă aveți chef de joacă, m-aș bucura să preluați duzina.

Am scormonit printre poeziile vechi și am găsit  o Ploaie de vară care n-a fost scrisă pentru duzină sau pentru provocarea de luni, dar la care comentariile merită citite mai mult decât poezia de la care au pornit. Dulci amintiri despre atmosfera de cenaclu din grupul care duzinea împreună. Vă invit să citiți sau să recitiți.

Au scris cu cele douăsprezece de cuvinte Vero și Suzana.

Luna

Umbra se așază și se adâncește.

Ușa se deschide și prin ea nălucă

mirosind zefirul în amurg zvâcnește.

În misterul nopții cată să se ducă...

E-un secret pe care nu-l vom ști vreodată,

o călătorie în necunoscut -

pândă, vânătoare, pradă devorată

de-un călău feroce, monstru absolut.

Iarna vânătoarea e ades scurtată,

(vara se lungește pân'la răsărit).

Ușa-i fără cheie, monstrul se arată

pretinzând intrare cu un miorlăit.

Se așază-n poală și frământă-alene

scărmănând și haina, dar și pielea mea

monstrul se răsfață, ghem cuprins de lene,

dragoste de sine și huzur sadea.

Toarce-o melodie simplă, monotonă

cum e sfârâitul unui fus grăbit.

De când moruncește-ar fi sfârșit o tonă

de lână de oaie pentru împletit.

Dacă-i foc în sobă iar se tolănește

ignorând pe-oricine și orice în jur.

Eu citesc o carte, ea-și rostogolește

blănurile moi, fără de cusur.

Dacă-i dai oglinda boiul să-și admire,

își lipește nasul de-al sosiei nas

cu mirare-adâncă prinsă în privire

trece precaută îndărăt c-un pas.

Se numește Luna. Dintre pisicuțe

ea e cea mai blândă și cuminte fată.

Avem mărturie șoareci, vrăbiuțe,

grauri și, desigur, pielea mea cea spartă.

(2026)

Vero a adăugat o altă duzină cu ajutorul lui Grok. 

 P.S. 

Sunteți cheie ce deschide portativul astei lumi,

melodie-n miez de iarnă plin de semne și minuni,

foc mocnit la care numai cin' nu vrea nu se-ncălzește,

dragoste lăsând pe suflet umbra ce sublim îl crește,

răsărit prins în oglinda apelor nestrămutate,

prima literă din carte, după care-s celelalte,

o călătorie care nu sfârșește niciodată

fiindcă viața n-are ușă și iubirea n-are poartă,

un secret destăinuit oricui poate să-nțeleagă

de ce lumea fără voi nu poate să fie-ntreagă.

După ce motanul Titi ne-a făcut așa urare

măiestrită și cu suflet plin de drag și de candoare,

recitindu-i poezia pentru-a nu știu câta oară

am făcut și eu cu Luna (prea târziu) poezioară.

Ne alăturăm lui Titi și vă spunem la mulți ani,

să fiți, doamnelor, iubite de oameni și de motani!

Lene

Printr-o ramă fermecată, ferecată-n plumb cu semne

care leagă pe vecie lumea dinăuntrul ei

într-un vis cu începuturi în ceremonii solemne

și sfârșitul scris pe margini de-o stafie în condei,

poți privi ca prin minune la o umbră-ndurerată,

târâindu-se în beznă și sub hobote ascunsă,

rătăcită într-o ceață, de un abur greu vânată,

o auzi scâncind în șoaptă, scârțâind - roată neunsă -

și te-aștepți s-auzi un strigăt sfâșiind tăcerea rece,

izvorând, poate, din vină sau dintr-o durere veche

și stârnind fiori de groază și-o rafală care trece

și îngheață răsuflarea când ajunge la ureche.

Știi - de unde, nu-ți dai seama - că ființa chinuită,

de s-ar ridica din beznă și-ar păși pe prima treaptă,

pe sub candela aprinsă peste scara arcuită,

spre fereastra luminată ar urma cărare dreaptă.

Te întrebi dacă răzbate, cum te-ai întrebat devreme

ce tristețe-a doborât-o, ce pedeapsă ispășește,

dar cum vine miezul nopții, patul pare să te cheme

și cu nesfărșită lene caști și-adormi... nu iepurește.

La sfârșitul anului trecut am scris o poezie doar ca să nu treacă anul fără o postare pe blog. În seara aceasta am intrat să văd ce mai face blogul meu prăfuit și am găsit o surpriză foarte plăcută: un comentariu lăsat de Vero. Așa că m-am întrebat ce-o mai fi făcând ea prin blogosfera ei (că scrie pe destule bloguri cât să aibă bula ei de internet). Și am găsit:

O minune de idee,

bună de-așezat în ramă,

de "strigat" și din condeie,

(neapărat de luat în seamă)

și cu plumb pus pe hartie,

ori cu degete pe taste,

proză, cântec, poezie,

zâmbete entuziaste,

vis curat și fără vină,

treaptă către nou și veșnic,

fără umbră în lumină,

candelă aprinsă-n sfeșnic

și cărare redeschisă

fără lene, fără abur,

de la Vero întâi scrisă,

- gând și inimă de aur,

căci ea ne aduce-aminte

iarăși inițiativa:

e Duzina de cuvinte

rediviva.

Vero a cerut Chat GPT să genereze cuvintele din duzină, iar eu am căutat inspirația tot acolo și, după trei încercări, am reușit să obțin de la același Chat GPT imaginea de mai sus, pe baza cuvintelor din duzină.

(2026)