Mă mistuie așa o sete,
iar tu porți lacrimi prinse-n pleoape
cu gust de vis și de regrete.
Mai am puțin și am să umplu
acel ulcior știrbit și vechi,
cu trupul zvelt și-atât de suplu,
și toarte mici, niște urechi.
Am să le beau cu cumpătare,
Chiar dacă ele curg prea iute.
Mă pizmuiește cine n-are
să bea de sete lacrimi mute.
Că sufletul li-i viscolit
de iernile fără pricină.
Fată, tu nu i-ai încălzit
cu lemn de soc, fără vreo vină.
Ai pus în sobă lemn de brad
care trosni ca o pădure.
Cenușa-i lest, iar ei tot cad
și tot încearcă să te fure.
Un huhurez aripa-și bate,
o fâlfâire de cenușă...
Fată, râmâi cât se mai poate,
că nu încui nicicând vreo ușă.
Stay...
A burning thirst consumes me so,
While on your eyelids, like a tear,
Lies taste of dreams and regrets' woe.
A little more, and I shall fill
That ancient pitcher, chipped and small,
Its slender body, graceful still,
With tiny handles, ears and all.
I'll drink them with a measured grace,
Though they are flowing far too fast.
They envy me who have no place
To drink mute tears of thirst at last.
For all their souls are blizzard-blown
By winters coming with no cause.
Girl, you have left them cold, alone,
No elderwood to warm their flaws.
You threw fir branches in the stove
That crackled like a forest fire.
The ash is weight, they fall from love,
To steal you now is their desire.
An owl is beating wings around,
A flutter made of ash and dust...
Girl, stay as long as you are bound,
I lock no door, nor ever must.
(2026)
Rămâi și intră de citește
ce a adus duzina-n dar
și un cuvânt ce singur crește
în curgere povești cu har.
What gifts the Dozen chose to send,
And one lone word, a growing flow,
That weaves more stories till the end.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu