câte răni pe sufletul omului,
câte răni în venele pietrei
și în limpedele apelor
care curg pe deasupra
și pe dedesubtul nostru
am făcut noi, cei aflați în slujba
aurului?
Se-adună pământul, și apa, și piatra,
și plantele-și târăsc trupuri bolnave de noi,
ca să astupe rușinea.
Turla veghează
peste toate rănile
care o înghit.
(2026)

Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu