Nocturnă

Ce neliniște se-nvârte în tăcere în amurg 

și pătează cu albastru clipele care se scurg? 

Tu tresari că vezi o umbră sau un foșnet că auzi... 

Candela ușor clipește, ochii tăi sunt, parcă, uzi, 

genele se zbat sfioase, pe obraz de catifea 

cade rostogol lumina, ca un bulgăre. E-o stea! 

S-o culeg în podul palmei? S-o adun din risipire?

Să învăț din ea ce-i timpul când se țese cu iubire, 

când colindă câteodată și-nainte, și-napoi? 

Înainte - nu se știe, înapoi eram tot noi... 

Închizi ochii, în plutire îți închipui că ajungi

unde noaptea-și crește visul și tăcerile-s prelungi

fiindcă nu mai sunt cuvinte, dar te învelești în nori

și ți-e moale, și ți-e bine... Și-ai să te trezești în zori.

(2026)

Cu duzina de cuvinte am mai scris o poezea.

GPT o ilustrează cu magia lui și-o stea.

Gemini iar a tradus, dar credea că e poet.

L-am strunit și a ieșit ce v-arăt aici concret.

Nocturnă

What restlessness is spinning in silence of the twilight,

And staining blue the moments that vanish from our sight?

You startle at a shadow, or at a rustling sigh...

The candle flickers gently, a wetness fills your eye,

Your lashes flutter shyly; on velvet cheek so bright

There falls a tumbling ball made only out of light.

A star! Oh, should I catch it within my open palm?

Or save it from its wasting, to keep it safe and calm?

Or learn from it what time is when woven with pure love,

When sometimes it can wander below or up above?

Ahead—it stays unknown, behind—'twas us, we two...

You close your eyes, in floating you dream you travel through

To where the night is growing its dreams and silence stays,

For words no longer happen; wrapped in a cloudy haze,

You feel so soft, so peaceful... and everything is right,

And you will gently wake up when dawn brings back the light. 

With a dozen simple words, here's a poem just for you,

GPT reveals its magic and a star to our view.

Once more Gemini translated, quite original — a bard,

I stepped in, and you may read what resulted from our guard.