Vara

Vara vine, vara trece, 

Fata veselă din casă 

Iarăși iese și petrece 

Cu copii ce tac la masă. 

E-un tablou de pus în ramă: 

Pasăre pe cer se ține, 

Suflă vânturile, cheamă 

Peste munți și ape line. 

Nu mai e ca înainte, 

Frig, noroi, și ploi, și zloată... 

Ziua-i lungă și fierbinte, 

Arșița-i ca o lopată 

Care-n țeastă greu izbește. 

Nici la umbră nu-i mai rece... 

Când văpaia se-ntețește, 

Vara vine, vara trece... 

Nu se-oprește a ei limbă 

Din sporovăit nimicuri. 

Toaletele își schimbă, 

Inventează șiretlicuri 

Care să-i mascheze-n grabă 

Vreun necaz ce o apasă 

Și să zici că n-are-o treabă 

Fata veselă din casă. 

E la operă, la teatru, 

La plimbari pe promenadă 

Însoțită și de patru 

Domni în straie de paradă. 

Ar mai ține-o mama-n casă, 

Dar ea vrea mereu să-ncerce 

Lucruri noi și nu îi pasă, 

Iarăși iese și petrece. 

Mama n-are timp să șadă, 

Că mai are trei odrasle 

Zbânțuite în ogradă, 

Parcă-s luate de pripas. Le 

Dichisește-n haine noi 

Și le scoate la terasă. 

Dar n-ar vrea un tărăboi, 

Ci copii ce tac la masă. 

Când apare-un fotograf 

Cu un obiectiv cât brațul, 

Toți se scutură de praf 

Și-și înăbușă nesațul. 

Zâmbete cât le e fața 

Și ținută demnă, calmă, 

Iese-n poză și mătreața! 

E-un tablou de pus în ramă. 

Dup-amiază, în poiană 

Merg s-adune floricele. 

Mama nu-nchide o geană, 

Parcă ar păzi trei iele 

Care-aleargă cu o sfoară 

Și înalță zmeul. Bine 

Că adie vântul! Rară 

Pasăre pe cer se ține. 

 

Seara vine-ntr-un târziu 

Și-i adună iar în casă. 

Numai fata, chiar nu știu 

Dacă s-a intors acasă 

Sau a prins-o miezul nopții 

La bairam, fără vreo teamă, 

Că prin cap, ca la netoți,-i 

Suflă vânturile, cheamă... 

Dar e cert că dimineața 

O găsește-n pat la ea, 

Gata să alunge ceața 

Din priviri; pe canapea 

Greu de tot se tolănește, 

Capul nemișcat și-l ține 

Fiindcă urcă și-amețește 

Peste munți și ape line. 

Peste munți și ape line 

Suflă vânturile, cheamă... 

Pasăre pe cer se ține, 

E-un tablou de pus în ramă. 

Cu copii ce tac la masă 

Iarăși iese și petrece 

Fata veselă din casă; 

Vara vine, vara trece... 

(2026) 

O duzină, și-ncă una, 

adunăm în toată luna. 

Nu propun azi una nouă. 

Așteptăm o zi sau două, 

poate înc-o săptămână, 

ca să adunăm o mână 

de postări, c-a fost vacanță. 

Scrieri vin de la distanță.

P.S. Imagini: același ChatGPT

Tablouri

Zbor

Pasăre vara.

Veselă, fata ține 

rama cerului. 

Tril

Suflă zefirul, 

pasăre cântă iarăși.

Mulțimile tac. 

Joc

Hârtii pliate

plutind peste masă -

copii de zbor.

(2026)

N-am, pentru design, vreo teamă,

că ChatGPT mi-a dat

poze pentru ilustrat

trei tablouri într-o ramă.

Nocturnă

Ce neliniște se-nvârte în tăcere în amurg 

și pătează cu albastru clipele care se scurg? 

Tu tresari că vezi o umbră sau un foșnet că auzi... 

Candela ușor clipește, ochii tăi sunt, parcă, uzi, 

genele se zbat sfioase, pe obraz de catifea 

cade rostogol lumina, ca un bulgăre. E-o stea! 

S-o culeg în podul palmei? S-o adun din risipire?

Să învăț din ea ce-i timpul când se țese cu iubire, 

când colindă câteodată și-nainte, și-napoi? 

Înainte - nu se știe, înapoi eram tot noi... 

Închizi ochii, în plutire îți închipui că ajungi

unde noaptea-și crește visul și tăcerile-s prelungi

fiindcă nu mai sunt cuvinte, dar te învelești în nori

și ți-e moale, și ți-e bine... Și-ai să te trezești în zori.

(2026)

Cu duzina de cuvinte am mai scris o poezea.

GPT o ilustrează cu magia lui și-o stea.

Gemini iar a tradus, dar credea că e poet.

L-am strunit și a ieșit ce v-arăt aici concret.

Nocturne

What restlessness is spinning in silence of the twilight,

And staining blue the moments that vanish from our sight?

You startle at a shadow, or at a rustling sigh...

The candle flickers gently, a wetness fills your eye,

Your lashes flutter shyly; on velvet cheek so bright

There falls a tumbling ball made only out of light.

A star! Oh, should I catch it within my open palm?

Or save it from its wasting, to keep it safe and calm?

Or learn from it what time is when woven with pure love,

When sometimes it can wander below or up above?

Ahead—it stays unknown, behind—'twas us, we two...

You close your eyes, in floating you dream you travel through

To where the night is growing its dreams and silence stays,

For words no longer happen; wrapped in a cloudy haze,

You feel so soft, so peaceful... and everything is right,

And you will gently wake up when dawn brings back the light. 

With a dozen simple words, here's a poem just for you,

GPT reveals its magic and a star to our view.

Once more Gemini translated, quite original — a bard,

I stepped in, and you may read what resulted from our guard.

Pămpălău de când te știu...

Pămpălău de când te știu,

chiar dacă încerci să pari 

țanțoș, un pic cilibiu,

fandosit la zile mari,

te împiedici în șosetă

și faci buf din ceruri nalte.

Cazi ca o marionetă

când i-s sforile tăiate.

Câte-un flecușteț te-agită

și-ți stârnește-așa subit

troncăneala nesfârșită...

Ai un gând și-i zbânțuit.

Mi-amintesc la o chermeză,

când dăduse strechea-n tine

și vorbeai în antiteză,

hârâia până și-un câine!

Te maimuțăresc puștanii

care stau la colțul străzii

că ai înșirat litanii

stând în mijlocul ogrăzii,

că ai molfăit cuvinte

fără sens, fără măsură...

Doar atât și-aduc aminte:

fața ta de murătură!

(2026)

Alte scrieri mai alese

poate veți adăuga

în tabel unde se țese

pofta de a ne juca.

Imagini: ChatGPT

Spaimă

În amurg, tăcere deasă ca o catifea în falduri 

e-ntreruptă de un foșnet care trece în plutire 

peste iarba de-un albastru luat la schimb de prin înalturi.

E o umbră ce colindă dinspre zi în risipire?

Candela aprinsă-n grabă pâlpâie, se stinge-apoi.

De neliniște tresari și te temi că-i vreun strigoi.

Cu duzina de cuvinte, astăzi, iarăși m-am jucat

în română și-n engleză. Gemini-a fost inspirat

și-a tradus, cu ajutor, cu cuvintele incluse.

Poze-a scos Chat GPT peste versuri suprapuse.

Fear 

In the dusk, a heavy silence, like a velvet drape unfurled, 

Is disrupted by a rustle, floating gently through the world, 

Over grass of deepest blue, borrowed from the skies aglow. 

While time's squandering the day, is it just a wandering shadow? 

Hastily, the candle's lit, flickers once and then dies out. 

Startled and full of unrest, ghosts are what you think about.

With the dozen words today, once again I chose to play, 

In two languages because Gemini, inspired, they say, 

Translated, with little help, with the needed words in place, 

While ChatGPT made pictures, overlaying them with grace.

Punct și de la capăt

Când te mână un pristav ca pe-un rob de pe moșie 

pe-un făgaș unde n-ai treabă, dar e singurul ce-l știe,

fiindcă el hălăduiește pe acolo și îi place, 

poate te supui o vreme și îți spui că n-ai ce face.

Obidit din cale-afară mergi pe drumul nefiresc

pentru tine și te miri că sunt alții care-și cresc

rodul pârguit pe margini, când tu vezi doar piatră seacă.

Urci pe-o lespede, pe alta; colbul ridicat te-neacă.

Drumul sfredelit prin stâncă duce către alt pietroi.

Năclăit ești de sudoate, ochii ți-s pierduți și goi,

te dor șalele, genunchii, ai o zgaibă într-o talpă,

dar mai rău te doare-n suflet, că strădania ți-e calpă.

Și târziu, șovăitor, te cocoți pe un huhui

pentr-o boabă de zăbavă și vezi că pristavul nu-i.

Ori s-a dus să stea la masă, ori nu-l mai bagi tu în seamă.

Deodată, realitatea ți se pare mult mai calmă.

Când te uiți cu dinadinsul de pe dealul mititel

câte drumuri ai în față (sunt și îndărăt la fel),

te gândești că nu pristavul e de vină pentru toate.

Înc-o dată de la capăt, cu un zâmbet, că se poate!

Fiction Monday și Duzina împletite-s împreuă

Poze face GPT, iar traducerea ne-adună

Pe toți trei: adică Chat-ul, Gemini și eu.

GPT e-ncurcă lume, dar ne ține pe traseu,

Gemini e bun la rime, dar mai pierde câte-o cheie

Eu am ultimul cuvânt, c-am avut prima idee.

Tot  ChatGPT propune și duzina următoare

O înșir aici, e una mai puțin usturătoare

Că s-a îndurat, sărmanul, și ne-a dat ceva poetic

Spor la scris și să ne iasă inspirat, deștept, estetic!

Cuvintele poetice propuse de ChatGPT: amurg, fosnet, catifea, plutire, neliniste, candela, risipire, albastru, tresari, umbra, colinda, tacere 

Pentru înscriere în tabel, apăsați AICI

Au scris cu aceste cuvinte:

A Fresh Start

When a bailiff drives you forward like a slave from his large farm,

Down a path you have no business, yet to him it holds its charm,

Since he wanders there so often and he finds it nice and freeing,

'Cause you think you have no choices, you submit for the time being.

Deeply wronged and worn to tatters, down this alien road you tread,

While you wonder how the others grow their ripened fruit ahead,

Right beside the dusty borders, when you only see dry stone.

Climbing slab on slab, you’re choking on the dust that has been blown.

Through the rock this road is drilled and leads to another boulder.

Drenched in sweat, your eyes are hollow, and the day is growing colder,

With a sore upon your foot, aching back and knees that smart,

But what hurts you worst is knowing all this sham work breaks your heart.

Late and haltingly, you scramble up a hillock’s rocky crest,

Hoping for a crumb of respite, just a brief and fleeting rest,

But the bailiff is no longer anywhere within your view.

You dismiss him, and the world seems to take a calmer hue.

When you stop and look around from that hill so small and low,

At the countless open pathways where your steps ahead can go,

You can see it's not the bailiff's place to bear the blame alone. 

Once again, you start from scratch, walking into the unknown.

Fiction Monday and The Dozen are combined into a blend,

GPT designs the pictures, we translate it in the end.

It brings all of us together: Gemini, the Chat, and me.

GPT confuses us, but it keeps us on track, see?

Gemini is great at rhyming, though a key is sometimes lost,

I have got the final word, since my idea was embossed.

Yet ChatGPT proposes the next dozen in a row,

Here I string it out for you. It has a less painful flow.

For the poor soul showed some mercy, gave a more poetic theme,

Happy writing to us all! Make it clever, like a dream!

The poetic words proposed by ChatGPT: dusk, rustle, velvet, floating, unrest, candle, squandering, blue, startle(d), shadow, carol/ wandering, silence. If you'd like to join us, please enter your name and link HERE

Rămâi...

Fată, rămâi pe-aici, pe-aproape...

Mă mistuie  așa o sete,

iar tu porți lacrimi prinse-n pleoape

cu gust de vis și de regrete.

Mai am puțin și am să umplu

acel ulcior știrbit și vechi,

cu trupul zvelt și-atât de suplu,

și toarte mici, niște urechi.

Am să le beau cu cumpătare,

Chiar dacă ele curg prea iute.

Mă pizmuiește cine n-are

să bea de sete lacrimi mute.

Că sufletul li-i viscolit

de iernile fără pricină.

Fată, tu nu i-ai încălzit

cu lemn de soc, fără vreo vină.

Ai pus în sobă lemn de brad

care trosni ca o pădure.

Cenușa-i lest, iar ei tot cad

și tot încearcă să te fure.

Un huhurez aripa-și bate,

o fâlfâire de cenușă...

Fată, râmâi cât se mai poate,

că nu încui nicicând vreo ușă.

Stay...

Girl, stay around, stay somewhere near...

A burning thirst consumes me so,

While on your eyelids, like a tear,

Lies taste of dreams and regrets' woe.

A little more, and I shall fill

That ancient pitcher, chipped and small,

Its slender body, graceful still,

With tiny handles, ears and all.

I'll drink them with a measured grace,

Though they are flowing far too fast.

They envy me who have no place

To drink mute tears of thirst at last.

For all their souls are blizzard-blown

By winters coming with no cause.

Girl, you have left them cold, alone,

No elderwood to warm their flaws.

You threw fir branches in the stove

That crackled like a forest fire.

The ash is weight, they fall from love,

To steal you now is their desire.

An owl is beating wings around,

A flutter made of ash and dust...

Girl, stay as long as you are bound,

I lock no door, nor ever must.

(2026)

Rămâi și intră de citește

ce a adus duzina-n dar

și un cuvânt ce singur crește

în curgere povești cu har.

Stay here, step in and come to know

What gifts the Dozen chose to send,

And one lone word, a growing flow,

That weaves more stories till the end.

Limpede

Tu tresăriși când daltele ciopliră 

a unsprezecea oră pe frunte-ți în chenar. 

Cântai cu raza stelei pe-o străvezie liră, 

vânat și vânător, în limpede hotar.

Cântai fără zăbavă. De nicăieri himere,

cu scâncet scrijelind tăcerea ruginiu,

s-au prins în horă și-au trecut prin ere...

Căci fiecărui cânt sorbindu-i din putere,

se tânguie și-acum, umplând acest pustiu.

Lucid

You trembled when the chisels carved  with fire

The late eleventh hour on your brow.

You played with starlight on a lucent lyre,

Both prey and hunter, in a lucid vow.

You sang without a pause. Chimeras from nowhere,

With whimpers scratching rusty silence in their haste,

Joined in a dance and passed through eras. There,

For draining every song of strength and prayer

They still lament, within this barren waste.

(2026)

Duzina de cuvinte s-a-nscris la Fiction Monday

sau poate că, lucid, jocul din urmă vrea 

un loc al lui în ramă. Se-alătură ghirlandei

de vorbe și îl prindem în titlu, ca să stea.

Traducerea-i făcută de Gemini cu mine. 

Chat GPT ne mustră pe unde am greșit.

Imagini generează cum știe el mai bine.

La Beyond Scribbles și-n tabel: Spor la citit!

The dozen words have signed for Fiction Monday,

Or maybe, lucid, this late game now seeks

Its place within the frame. To join the words' bright garland,

We lock it in the title, where it stays and speaks.

The translation's done by Gemini and me.

Chat GPT reproves wherever we went wrong.

Then generates the image, the best that it can be.

To Beyond Scribbles, and the chart: Enjoy the reading, throng!

Toane

Deschizi ușa noaptea și un vălătuc, un secret himeric vine pe uluc. Poteci de-ntuneric îl ascund ușor ca pe cel cu coarne, că doar e al lor.

Deschizi ușa noaptea și un vălătuc,

un secret himeric vine pe uluc.

Poteci de-ntuneric îl ascund ușor

ca pe cel cu coarne, că doar e de-al lor.

Se prelinge-n jos pe-un trunchi de copac,

alt fuior de beznă-ți intră în iatac

prin fereastra unde Luna stă de pază.

E acesta semn că-i vreun ins de vază?

Un ochi galben palid din abis clipește

undeva în colțul care zămislește

mai mult întuneric, umbrele de smoală

care pe pereți curg ca dintr-o oală.

Orișice odaie are-ntunecate

câteva cotloane, doar că nu sunt toate

la fel între ele, însă fiecare

al patrulea colț se știe că are

un ecou ciudat către altă lume,

poartă către iad, ca să-i spun pe nume,

unde s-au scris cronici, pergamente roase

despre creaturi, toate fioroase.

Mai apoi începe un concert de coarde

pe diverse tonuri de zici că trei hoarde

au pornit la luptă, și își dau cu jale

obștescul sfârșit jos, pe sub sofale.

Le asculți atent — armonii și, încă,

disonanțe reci — cu simțire-adâncă,

cu un of în suflet, în gând cu mirare

că e un catharsis ce-ai atins. Ce stare!

Dar aprinzi lumina, liniștea se lasă,

groaza și năpasta dispar brusc din casă

și zâmbești la ele, două lighioane

care stau cuminți. Iar avut-au toane!

(2026)

În tabelul nou dedicat duzinii

se vor aduna de-a lungul săptămânii 

poezii, povești, scrieri de tot felul.

Așadar citiți ce-arată tabelul!

Imagine generată de Chat GPT.

Râzând

În amurg curg culori visceral din tăceri. Orizont de opal ancestral, până ieri, îl știam tăinuit de un văl de argint. Orișicine, prin văi descâlcind labirint,

În amurg curg culori visceral din tăceri.

Orizont de opal ancestral, până ieri,

îl știam tăinuit de un văl de argint.

Orișicine, prin văi descâlcind labirint,

ridica doar un colț și mirarea-i sporea

când agale culoare din cer se topea

către ochi efemeri dăruindu-i un vis.

Orișicine visa, transmuta spre-un abis

ce furase pândind pe sub vălul uitat

ca să-și crească un munte înalt, colorat.

Caligraf ieri și azi, și-nainte mereu,

pe opt munți a pictat din cuvinte un zeu

care poartă pe față un văl de argint

și-ncâlcește râzând iar al său labirint.

(2026)

Poezie scrisă cu duzina de cuvinte propusă de Gemini. 

Imaginile au fost generate de Chat GPT.

Vă invit să citiți și celelalte scrieri adunate în tabel și să vă alăturați nouă, dacă vă vizitează inspirația.

Mai multe întrebări, un singur răspuns

O întrebare Când îl văzuseră, pribeag, mergând aiurea, cu răni adânci și necrozate pe tot trupul, c-un chin ce-l străpungea precum securea, îl miluise cineva sau, fără scrupul, îi luaseră și marfa, și ce bani avea, după un algoritm al dezonoarei care fentează legile de catifea din țara care stă sub semnul fiarei, unde tăcerile clepsidrei, efemere, sunt ca blestemul care fuziona dorința de avere și putere cu neputința de-a empatiza?

O întrebare

Când îl văzuseră, pribeag, mergând aiurea,

cu răni adânci și necrozate pe tot trupul,

c-un chin ce-l străpungea precum securea,

îl miluise cineva sau, fără scrupul,

îi luaseră și marfa, și ce bani avea,

după un algoritm al dezonoarei

care fentează legile de catifea

din țara care stă sub semnul fiarei,

unde tăcerile clepsidrei, efemere,

sunt ca blestemul care fuziona

dorința de avere și putere

cu neputința de-a empatiza?

Mai multe întrebări

E-un algoritm pentru mirare-n Univers? 

Tăcerile clepsidrei vreo lege le fentează?

Blestemul șoaptei efemere pus în vers

va fuziona cu viața sau va rămâne-n stază?

Sunt necrozate sentimentele de ieri,

o marfă perisată pe care-o miluise

un gând pribeag, cu vechile tăceri,

când străpungea aiurea printre vise?

Un singur răspuns

Există algoritm pentru mirare.

Prin gâtul suplu al clepsidrei

fir de nisip pribeag dispare

prins în tentaculele hidrei

ce roade fire efemere.

Blestemul lui e că odată

căzut în gol poate să spere

la o întoarcere frapantă.

Dar răsturnarea e incertă,

nisipul poate fuziona,

și nu înseamnă că-i ofertă

la piatră, nici că-n loc va sta

timpul neiertător vreo clipă.

Nimica nu-l fentează, nu.

Nu-i nicio marfă ce-nfiripă

speranța în acest atu.

Nicicând, pe-aici ori pe aiurea,

pe unde pasul străpungea,

nu s-a oprit din vânt pădurea

și n-a fost veșnic nimenea.

Firul de lut nu miluise 

pe cineva în viața lui,

căzând prin pâlnii larg deschse,

căderi după căderi, tehui.

Dac-ar fi viu, i-ar fi uscate

demult simțirile și-ar fi

până la oase necrozate

speranțe, frunze, bucurii.

De ce să-ți pese de o piatră

ce se sfărâmă infinit

când nici pe unul nu ne iartă

căderile din asfințit?

Copil fiind ți-e de mirare 

alcătuirea lumii-ntregi,

căci tot e nou și nu te doare

ce poți ori nu poți să-nțelegi.

Vrei sau nu vrei, înveți pădurea 

cu tot cu frunze și cu vânt.

Zărești din când în când securea 

și o lopată de pământ.

Și-aproape că le știi pe toate,

mirările te-au părăsit,

cărările par destrămate

și rupte dinspre infinit.

Când te găsește vreo mirare

atât de vie că zâmbești,

o prinzi în plete ca pe-o floare,

ți-aduci amine cine ești...

(2026)

Am scris trei duzini pentru că nu mi-a ieșit de prima dată ultima variantă, în care am vrut să dezvolt  această idee: „Cred că în copilărie mirarea e o stare normală pentru că noutățile sunt la tot pasul. Cu trecerea anilor, însă, ele sunt din ce în ce mai rare și cu atât mai prețioase.”

Imagini 1 și 2 Chat GPT.

Imagini 3, 4 și 5 Gemini după descrieri făcute de Chat GPT pe baza versurilor. Au colaborat excelent cele două AI-uri.

Vizitați tabelul ca să citiți duzini și mai inspirate și ca să vă alăturați duzinarilor. 

Fregate de destin

Fugind prea repede prin zări, cu mâna streașină ei vin și poartă ramuri de măslin de peste nouă mări și țări.

Fugind prea repede prin zări,

cu mâna streașină ei vin 

și poartă ramuri de măslin

de peste nouă mări și țări.

Un cer albastru îi petrece.

Îi mână calm, neobosit,

sub norul alb și scofâlcit,

un alizeu vârtos și rece.

La țărm pământul e-o grădină

cu rod pe vițele de vie

fără de mană pe moșie.

În jur sunt ziduri în ruină.

Pe poartă târgul vechi se vede.

Cu cânt înfruntă ziua nouă

și noaptea când se lasă rouă.

Cer vin și paza se repede

să le aducă un butoi.

Ciocnesc paharele și joacă,

norocul către ei întoarcă, 

șezând alături câte doi.

Când zarurile cad pe cant

și mări, vin zorile, vin

cu mari fregate de destin

nimeni nu e atunci perdant.

(2026)

Eu cânt cu douășpe cuvinte.

Povești se spun și luați aminte

la locul unde le-adunâm

și împreună vi le dăm.

Chat GPT a furnizat imaginile, iar la sfârșit a făcut o sinteză.

Unde-i umbră și lumină

După umbră e lumină,

după nor e zi senină,

noaptea luna iar răsare,

în timp tot ce-i rău dispare.

Vine-un ceas când în tăcere

apa amintirii cere

să stârnească un ecou.

Apoi pleci la drum din nou,

drum de piatră grea, cioplită,

pentru pas înțelenită.

Umbră nu-i fără lumină.

Rătăcit în zi senină,

un nor pune-o pată-n șes,

loc de poposit ales

lângă apa de izvor

rece, limpede-n ulcior.

Dacă șezi mai mult de-un ceas

soarele-și ia bun rămas,

luna vine-n locul lui

și-n izvorul dorului

se-oglindește în tăcere.

Tu gândești că-i o avere,

aur înșirat pe-oglindă,

lăcomia să-ți aprindă.

Un ecou din depărtare 

iscă doruri din visare

și n-ai timp să  mai rămâi,

pleci la drum la ceas dintâi.

Pân-acasă-i cale lungă,

pasul după pas ajungă

să te ducă la-ntâmplare 

după nor și după floare, 

după lacrimă și piatră,

după cânt și după vatră,

după dragoste sau ură.

Iar acasă-n bătătură

ai să prinzi și rădăcină

unde-i umbră și lumină, 

unde pui piatră pe piatră

ca să construiești o vatră,

unde apa e mai clară,

unde macini timp la moară,

unde-un ceas măsoară viață,

pas pe drum de dimineață

cu ecou și cu putere,

cu speranță și tăcere,

iară seara luna scrie

dup-un nor o poezie

și ți-o spune numai ție.

(2026)

Inspirată de Întrebările fără ecou puse de Vero și de duzina de cuvinte propusă tot de ea.

Priviri de smarald

Priviri smaragdine cu sclipit de izvor,

iradiind inocență, năzuință și dor,

sunt vrăjite enclave

de speranțe firave.

Acolo stă prins în cârligul de gene,

cristalizat și umbrit de mistere perene,

inexprimabilul gând,

efemer și plăpând.

Tăcerile ochilor, hipnotice, trec

ca pribegi visători care vremea-și petrec

pe cărarea de astre

dintre două dezastre.

E semnul arhaic că măsura-i sub pleoapă.

Clipește și șterge cum spală o apă

în timp de urgie,

sub vremelnicie.

Priviri smaragdine alunecă viu.

Speranțelor - apa le curge zglobiu

prin ochi ce inspiră

cât cer se deșiră.

(2026)

Imaginea Chat GPT

Au scris folosind această duzină de cuvinte:

Diana

Vero

Drugwash - comentariu la Vero

Suzana

Din cuvinte lumi nasc și cu ele lumi mor

După câte geneze se disipa un cuvânt

când cu el desenai în visare pământ?

De pendulul se-oprește ca s-asculte urzeală

de sinteze de gând, oare-i atemporală

țesătura aceasta sau ușor se destramă?

Uneori îmi părea că pui vidul în ramă,

că eterice lumi reverberau un ecou

și materia le dispărea-ntr-un stilou.

Doar în aburi onirici vorba capătă sens?

Universul din ea poate crește și dens?

Plăsmuiești cu cuvântul tot ce știi că n-a fost.

Ce a fost, în cuvânt iarăși capătă rost.

Din cuvinte lumi nasc și cu ele lumi mor.

Oare-avem conștiința finitudinii lor?

(2026)

Imaginea Chat GPT. 

Au mai scris cu această duzină: 

Suzana

Pisi-menajera

Vero

Iată și răspunsul lui Gemini (ușor editat pentru concizie și precizie) la cererea mea pentru următoarele douăsprezece cuvinte: 

„Provocarea acceptată. Iată o nouă listă de 12 cuvinte cu o sonoritate bogată, gata să fie integrate într-o nouă arhitectură literară. Am selectat părți de vorbire variate, menținând un echilibru între concret și abstract: 

vremelnicie, smaragdine, inspira, tacerile, cristalizat, iradiind, sclipit, pribegi, arhaic, sperantelor, aluneca, inexprimabilul.

Aștept să văd cum veți „îmblânzi” aceste cuvinte.”

Dorul

Din când în când fără zăgazuri și fără margine mi-e dorul. 

Sufletul frânt și-odată rece își caută din nou izvorul 

care să-i potolească setea într-un abis obscur și sec

și-n care arde în acid. Un scut metalic îmi petrec

ca o umbrelă peste zâmbet și peste flacăra adâncă.

Tăind speranța în fractali de la nivelul cuantic încă,

pentru-a-mi pătrunde până-n os și ca să-mi umple iar ulciorul,

din când în când învolburat, fără zăgazuri mi-este dorul.

(2026)

Încă o dată duzina de cuvinte, de data aceasta inspirată de Vero.

Pasăre stea

Chihlimbarie, pulsa în văzduh o lumină 

și cerul cu ton sângeriu dinspre de zori

estompa un reflex de argint - Luna plină.

Iar ea cu sfială-și pitea fața albă în nori. 

Ecouri de aripi întinse în zbor peste vânt —

un murmur șoptit fâlfâind domol depărtâri —

aproape că-i spun veșniciei în taină un cânt

despre pasărea stea care spulberă zări.

O apă curată cu cerul captiv printre unde,

un martor tăcut, oglinda oricărui destin,

înghite-n adâncuri aripă și zbor și răspunde —

ecou al luminii — cui vede în ochiul ei plin.

De strajă, copacul  ce știe secretul tăcerii

întinde pe mal rădăcini de un veac și mai mult.

Amiaza va trece prea repede-n fața-nserării

cu zborul în ea într-al vremii sălbatic tumult.

(2026)

Duzina de cuvinte de la Gemini, imaginile de la Chat GPT.

A mai folosit cuvintele Suzana și Vero

Nu mă lăsați sub o umbrelă

Am răsărit din întuneric pe malul rece, sec și frânt.

Pe-o margine de-abis mă clatin, ultima viață pe pământ.

Un os metalic am în stânga și câteva-ndărătul meu.

Mă-ntreb de-au fost cândva umane sau le-a pierdut pe drum vreun zeu.

Deasupra cerul se desface și se împarte în fractali:

din ani-lumină între stele până la cei mai ireali

stropi cuantici de mistere care tăind istoria-n frânturi

m-au izgonit sub o umbrelă, sub ploi de-acid și-alte lături.

O geană de lumină acră și înghețată-n violet

apare parcă de niciunde, înlănțuită-ntr-un secret.

Iar oasele lucesc amarnic, cu irizații de metal.

Eu stau tot fără de speranță pe malul vremii, abisal.

Apoi lumina se-ntețește eterică, de aur viu

și-un dor de viață mă izbește și iarăși vreau să simt, să fiu.

Până și-abisul se-ncălzește, un râu de stele prevestind

că-i o răscruce la amiază. Trăiesc sperând și sper trăind.

Dar în amurg cerul de lavă dezlănțuie din nou infernul

într-un vârtej întunecat ce mistuie în foc eternul.

Înmărmurită-n resemnare, fără putere, ard și eu

și arde toată nemurirea din om și fiecare zeu.

Vă cer nu pentru mine viață, cer cerul pentru viitor,

fără acid și fără flăcâri. Dați-mi speranță, vis și dor!

Nu mă lăsați sub o umbrelă! Dați-mi lumina înapoi!

Apoi pe malul vremii mele aș împărți scântei cu voi.

(2026)

Poezie scrisă cu cuvintele duzinii generate de Gemini după imaginile generate de Chat GPT pe baza lor.

Au scris cu cele douăsprezece cuvinte Suzana, Laura, Vero și încă o dată eu.

Gemini a tradus în engleză.

Bring Back The Light

I rose from darkness on a shore, so cold, so dry, so torn,

Beside an abyss, trembling now—the last life ever born.

A metal bone rests to my left, some others lie behind,

I wonder: were they human once, or lost by gods unkind?

Above, the sky begins to break, in fractals it divides:

From eons lost between the stars to where the mystery hides—

In quantum droplets of a past that sliced through history’s seams,

I’m driven under a frail shield, through acid rains and screams.

A lash of sour, frozen light in violet hues appears,

Arising out of nowhere now, enchained by secret fears.

The bones are gleaming bitterly with iridescent sheen,

While hopeless on the edge of time, I face the void unseen.

But then the light grows stronger yet, a gold and living fire,

A thirst for life strikes once again, to be is my desire.

Even the chasm warms its dark heart, as starry streams give sign

That noon shall bring a turning point. Through hope, this life is mine.

Yet in the dusk, a lava sky unleashes hell once more,

In darkened swirls that burn away what was eterne before.

Frozen in resignation now, I wither in the flame, 

And immortality expires, for gods and men the same.

I do not ask for my own life, but for the days to be,

Without the acid or the fire. Give hope and dreams to me!

Don’t leave me beneath a frail shield! Bring back the light I knew!

Then on the shores of my own time, I’d share my sparks with you.

Fir de nisip

Era cândva o delicată floare 

cu câte-o stea pe fiece petală.

Își desfăcuse cupa cu sfială

și a privit întâi și-ntâi spre soare.

A strălucit până târziu în noapte

și stelele i s-au aprins târziu

în cupa-i devenită sfeșnic viu.

Un vânt pribeag, un val nebun de șoapte,

purtând pe umeri nori de ploaie grei,

cu suflet obosit de călător,

s-a învârtit învolburat în zbor

și norii și i-a scuturat asupra ei.

Era cândva, e amintire-acum

și amintirea-i pod către un vis

care s-a risipit tâcut, învins -

fir de nisip uitat pe-al vremii drum.

(2026)

Duzina de cuvinte a fost generată de Grok, la solicitarea făcută de Vero. A mai scris cu cele douăsprezece cuvinte Suzana.