Fata mamei cea mai mare
Iese iarăși și petrece
Iese iarăși și petrece
La terasă, pe răcoare.
E-un tablou de pus în ramă:
E-un tablou de pus în ramă:
Pasăre pe cer se-aține,
Suflă vânturile, cheamă
Pe podgorii, pe coline.
Nu mai e ca înainte,
Frig, noroi, și ploi, și zloată...
Frig, noroi, și ploi, și zloată...
Ziua-i lungă și fierbinte,
Arșița-i ca o lopată
Care te izbește-n țeastă.
Nici la umbră nu-i mai rece,
Iar văpaia-i o năpastă...
Vara vine, vara trece...
Nu se-oprește a ei limbă
Din sporovăit nimicuri.
Toaletele își schimbă,
Inventează șiretlicuri
Care să atragă-n mreajă
Cavaleri galanți, cu stare.
Zici că le-a făcut o vrajă,
Fata mamei cea mai mare.
La plimbari pe promenadă,
Însoțită și de patru
Domni în straie de paradă.
Ar mai ține-o mama-n casă,
Dar ea vrea mereu să-ncerce
Lucruri noi și nu îi pasă,
Iese iarăși și petrece.
Mama n-are timp să șadă,
Că mai are trei odrasle
Zbânțuite în ogradă.
Înainte cu un ceas le
Dichisește-n haine noi
Și le scoate la plimbare.
Dar n-ar vrea un tărăboi,
La terasă, pe răcoare.
La local, e-un fotograf
Cu un obiectiv cât brațul.
Toți se scutură de praf
Și-și înăbușă nesațul.
Zâmbete cât le e fața
Și ținută demnă, calmă;
Iese-n poză și mătreața!
E-un tablou de pus în ramă.
Dup-amiază, în poiană
Merg s-adune floricele.
Mama nu-nchide o geană,
Parcă ar păzi trei iele
Care-aleargă cu o sfoară
Și înalță zmeul. Bine
Că adie-un vânt și rară
Pasăre pe cer se-aține.
Și-i adună la culcare.
Numai fata, chiar nu știu
De-a venit tot fată mare
Sau a prins-o... miezul nopții
La bairam, fără vreo teamă,
Că prin cap, ca la netoți-îi
Suflă vânturile, cheamă...
Dar e cert că dimineața
O găsește-n pat la ea,
Nu se limpezește ceața
Minții și, pe canapea,
Se prăvale ca de boală,
Capul nemișcat și-l ține,
Fiindcă-i greu la mahmureală
Pe podgorii, pe coline.
Pe podgorii, pe coline
Suflă vânturile, cheamă...
Pasăre pe cer se-aține,
E-un tablou de pus în ramă.
La terasă, pe răcoare
Iese iarăși și petrece
Fata mamei cea mai mare;
Vara vine, vara trece...
(2026)
Imagini generate de ChatGPT