Urme în alunecare

Alunec dinspre mine, prin mine, către mine.
Alunec, mă găsesc, mă rătăcesc.
Sunt umbră cu mişcări străine,
sunt eu, cu tot ce mi-e firesc.

Şi mă învăţ de-a-ntregul pe de rost,
şi mă dezvăţ silabă cu silabă.
Sunt şi ce-am fost şi sunt şi ce n-am fost,
dar nu ştiu tot ce sunt când cineva întreabă.

Îmi sunt străină de la depărtare,
iar de aproape mă cunosc în amănunt.
Amestec stări cu firmituri de zare
şi deveniri cu frământări în lut.

Alunec dinspre mine, prin mine către lume
şi lumea mă cuprinde într-al ei tumult.
Ca să mă recunoască, mă strigă după nume,
dar când revin în mine sunt cu ceva mai mult.

Şi poate cât alunec prin lume, ne-nsemnată,
ca o patină scrijelesc pe scoarţa ei,
printre atâtea urme, o urmă delicată
ce-are să ţin-o vreme - o urmă de idei.
(2016)

Zăpăceală

Mă trezesc de dimineaţă
cu un ghiont înfipt în coastă.
Mintea-i năclăită-n ceaţă
şi aproape-absentă-n ţeastă.

Iau din raft niscaiva haine
şi le-aplic pe trup frumos
Tenul, ca să nu se caine,
îl îmbrac cu ir. Pe dos!!

Nu-l îmbrac pe dos adică,
ci aplic în loc să-mbrac.
Casc apoi ca o pisică
şi mă prind cu mâţa-n sac.

Că-mi fur singură baticul
când îmi spun că-mi iau avânt.
Mă îmbrobodesc şi frigul
nu mă bate. Era vânt!!

Trag o cizmă pe o mână
şi mănuşa pe-un picior.
Mă apuc de căpăţână
şi le schimb. Tot fără spor.

M-am aprins deja la faţă
de mânie si de jenă.
N-am să mai ajung la piaţă
dacă mi-o plesni vreo venă.

Înşfac iute săculeţul
scos ieri din aspirator.
Cine oare-i nătăfleţul
ce-l lăsase în pridvor?!

Caut geanta cinci minute
şi-o găsesc în frigider.
Îngheţau la curs valute...
dacă îmi picau din cer.

Dar aşa mă duc la market
tot cu leul fără vlagă.
Când să ragă are target,
parcă e o mâţă bleagă.

Scot din portmoneu o turmă
cu foşnitul accentuat 
şi rămân până la urmă
c-un leu chior şi-anemiat.

Dar m-am aprovizionat
cu destule bunătăţi,
cât să umplu un palat.
Cel din gură, nu cetăţi!!

După ce-or fi gata toate
am să-mi iau doi covrigei.
Sau mă fac covrig şi, poate,
m-or vâna turme de lei.

E sezon de vânătoare.
Se trage cu lei în noi -
cu efecte-ameţitoare -
şi se-mproaşcă cu noroi

pe ecranul cu ispite.
Dar mă tem că-s vorbe goale.
Promisiunile primite
sunt doar preelectorale.

Zăpăci-s-ar ei pe liste -
cei care aleşi se vor -
cei mai vechi să nu existe,
alţii noi în locul lor!

Iar eu să încurc cuvinte
lucruri, fapte şi idei,
dar să am destulă minte
să n-aleg pe covrigei.
(2016)

Eddie e gazda primitoare a duzinarilor.

Perle care cad

Tăcere pe gând;
gânduri păstrate şirag,
smuls de uitare.

***

Trecute iubiri
cad din scoica inimii,
mărgăritare.
(2016)

Alte perle care au căzut  s-au adunat în vitrină la Eddie. 

Globul de cristal

Ochi ce deschide
fereastră spre destin,
cu halou de vis.

***

Vrajă prefăcând
crâmpeie de viitor
în amintire.
(2016)

Portal prin care
tragi cu ochiul la alte
"Globuri de cristal".

Pâlpâit de lumânare

Pâlpâie în noi,
călăuză prin viaţă,
facla speranţei.
(2016)

O călăuză
ne deschide cărarea
printre cuvinte.

Cu miezul încă viu şi-aprins

Îmi curge ruginiu prin vene
cântecul blând al altei toamne
când iarăşi cad pe vânt, alene,
foi care par trist să condamne
timpul grăbit, palidul soare
cu răsăritul prea târziu,
mânia destrămându-şi-o-n culoare
cu miez încă aprins şi viu.
Mi-era uşor să mă pretind
un semizeu atins de nemurire,
mi-era uşor pe buze să-mi întind
surâs prelins dinspre senina fire.
Purtam destoinic paşii peste moarte
Şi moartea îşi foşnea înfrângerea din frunze.
Eram la prima pagină din carte...
În gânduri îmi şopteau neostoite muze
Şi accesibil îmi era tot viitorul,
nemărginit ca zarea fără nori.
Părea că vremea îşi avea izvorul
în inima-mi cuprinsă de fiori.
De-atunci am răsfoit aproape un volum.
Tot tânără în suflet, dar matură-n gând,
paşii îmi sunt mai potoliţi pe drum,
iar frunzele mă însoţesc tăcând.
Tace şi timpul, curgând fără oprire,
iar eu pretind că nu îl bag în seamă,
chiar dacă un reumatism îmi dă de ştire
că frunzele înspre pământ mă cheamă.
E-un curier ce-abia îşi ţine râsul
când strâng din dinţi şi iau un hap să-mi treacă.
Încă îmi port abil surâsul
intrat în caracter. Şi dacă
mi-aş desena pe un panou toamnele toate,
ultima vine ca o pală blândă
să-mi scuture din suflet frunzele mirate
că pot de ramuri să mi se desprindă
când scăpătă în asfinţit palidul soare
grăbit de timpul necuprins,
mânia destrămându-şi-o-n culoare
cu miezul încă viu şi-aprins.
(2016)

Douăsprezece cuvinte i-au inspirat pe duzinari încă o dată. Îi găsiţi, ca de obicei, înscrişi în tabelul găzduit de Eddie.

O umbră în noapte

Îl simte aproape, tot dându-i târcoale...
O-nconjoară tăcut cu suflarea lui moale.
Fluturare de vânt ori ninsoare de şoapte -
i-s paşii ostatici pe vecie în noapte.

Nicicând nu-l zăreşte. Aleargă, se-ascunde -
nici abur, nici nor. În frânturi de secunde
apare, o leagă cu privirea-i de gheaţă,
o sărută aprins şi-o seacă de viaţă.

Apoi, pe vecie ostatici în noapte,
li-s paşii perechi, fluturare de şoapte,
nici aburi, nici nori - doar o umbră ce zboară...
Te sărută aprins... pentru ultima oară.
(2016)

Acelaşi titlu, alte gânduri - în tabel la Eddie.