sâmbătă, 29 martie 2014

Un fluture împodobit c-un vis

Sorb în tăcere căldura din ceaşca de cafea...
În calendar e scris că-i primăvară.
Un fluture a amorţit pe gardul din grădina mea,
prea repede trezit ca să nu moară.

Mi-l adusese-n palmă ca să mi-l arate,
inscripţionat pe aripi pe-acelaşi vechi calandru.
Ar undui calin văzduhul spre departe
şi ar picta lumina şi zâmbetul ei tandru.

Frisonul dimineţii îl ţine somnoros,
înţepenit în calm, în palma larg deschisă.
Când suflu să-l desferec spre văzu-mi curios,
tremură stins culoarea pe aripa întinsă.

Pe ea e-nfiripat un cerc din pulbere subţire
şi calibrat ca de compas, atât de fin,
asemuind un ochi ce poartă-nchipuire
de-ameninţare. Teama s-ar trece-apoi în zborul plin.

Polenul de pe aripi, muiat în călimară
cu tuş în care s-au amestecat culori
s-ar înşira pe deget ce-atinge făr' să doară
şi-ar desena cu umbre păreri de rău şi nori.

Şi mi-l imaginez împodobind calota pălăriei
albastre, de dantelă a unei cosânzene
ascunsă în caleaşcă şi pradă nebuniei
unui galop în miezul de vară prins de lene.

N-ar părăsi-o când condurul celei prea frumoase
croit pe un calapod calcifiat de scoică şi fragil
ar îndrăzni să calce drumul păzit de ierburi grase,
de flori sălbatice cu iz de miere, volatil.

Între atâtea flori ea ar fi cea aleasă
pentru mai mult de-o clipă din viaţa lui de-o zi,
dar nu-n acele vremuri făptura lui sfioasă
s-a strecurat în lume, avântul spre-a-l găsi.

Sper că amiaza l-a încălzit de-ajuns
ca să-i dezgheţe zborul din aripa uşoară
şi-apoi să-mpodbească ramul cel mai de sus
al primei înfloriri din astă primăvară.
(2014)

Probabil că domniţa din visu-mi fluturesc
să fi avut la cină vreun calamar - inele
căci astfel şi duzina s-ar fi-mplinit firesc.
Eu vă invit spre alte scrieri ca să vedeţi în ele
cum le-or fi încăput la duzinari cuvintele-ngroşate
doar într-un singur text. La psi sunt adunate!

joi, 27 martie 2014

Incandescenţe (XI)

Şoapta gândului

Şoapte de aripi
auzi când dorul de zbor
cuprinde gândul.

Postum

N-am iertat tăceri,
sentimente rămase
nespovedite.

Primăvară

Din alb spre verde
ninge cald o ramură.
Iarba-i oglindă.
(2014)

miercuri, 26 martie 2014

Mister

Unduindu-şi blând
tăcerile în surâs
deschide inimi.

Păşeşte calin
unduindu-şi sub văluri
iluzii, visări...

Dezleagă mister
unduindu-şi gând născând
în joc ireal.
(2014)

duminică, 16 martie 2014

Mută...

Lovită-n aripă de lene
(şi-aceea are o scuză)
strivesc întâmplări printre gene.
Nici una n-ajunge pe buză.

Sunt mută de-un maldăr de vreme
şi gândul, atât de-odihnit,
începe, mirat, a se teme
că nu e nici rost de gândit.

Mă scutur de-un umăr, năucă,
şi somnul îmi crapă-ntr-un colţ.
Cuvintele-n dinţi mă apucă
şi râcâie urme de glonţ.
(2014)

vineri, 7 martie 2014

Amintirea unei înserări nepetrecute

Cerul sângeriu cu ochiuri de lapte,
dantelat de urma pământului,
îmi desenează conturul unei plutiri.
Inima îmi stă în încremenire o secundă.
Secundă mirare se aşterne între respiraţii
de parcă cel mai uşor foşnet
ar hurui precum buldozerele
scurmând încrâncenate ruinele zilei, zidirea nopţii.
Surâsul se topeşte pe colţul gurii,
prelingându-se mut şi inconfundabil
în tăcerea cea mare a devenirii.

Gânduri de cauciuc mi s-au împotmolit în buzunare.
Le deznod, le întind, le înlănţui ghirlande,
surate cu trecutul, îmbătrânite prematur,
prinse în acest spectacol care nu se mai joacă deocamdată.
E înnorat de multă vreme rea, iar eu scriu despre viitor...
(2014)

Tare curioasă sunt să văd ce gânduri s-au legat din cuvintele duzinei, alese din toate punctele cardinale ale vocabularui de stârnitoarea noastră în joc cu tot dinadinsul!

Contrast

N-ar fi nici umbră, de n-ar fi lumină;
floare n-ar fi, de n-ar fi rădăcină;
de n-ar fi cântec, n-am avea tăcere
şi n-am şti bucuria, de n-ar fi fost durere.

Viaţa e plină de contrast şi de extreme,
iar între ele nu e numai cenuşiu,
ci sunt pasteluri, sunt dileme
şi conştiinţa eului cel viu.
(2014)

Gând inspirat de Adrian şi trimis către Irealia

Dar cu surâs

Viaţă

Mereu trăire,
nimic nu o vindecă,
nici măcar timpul.

Desen

Desenez viaţa:
Curcubeu cu cinci simţuri...
Mi-s prea puţine!

Dar cu surâs

Flori în grădină,
viaţa prinsă în haiku
e dar cu surâs.
(2012)

Irealiei,
haiku scos din arhive,
drept gând din cuvânt.

Încăperi

Doar Universul poate cuprinde viaţa
în încăperi din ce în ce mai mici.
Celula are pori pe toată suprafaţa
prin care intră infinitul - fărâme în mişcare.
În miez nu-s toate desluşite. Deasupra te ridici
şi treci prin porţi deschise în încăperea mare.
Pereţii ei sunt iarăşi un semn de întrebare,
dar neştiutul devine mai mărunt ori mai în depărtare...
(2014)

Gând din cuvântul vieţii
lăsat-au Irealiei drumeţii.

joi, 6 martie 2014

Nerost

sursa
Nebună-i victoria în care câştigul
e-un mare nimic,
când carnea şi gândul îşi strigă tot chinul,
când inima moare un pic.
Pustiul târziu cucerit fără milă
la ce-ar folosi?
Puterea  mai bine ar rămâne umilă
şi n-ar irosi!
(2014)

Dagatha - dialog

miercuri, 5 martie 2014

Luceferi

Din câţi luceferi au pornit de sus,
pe câţi clipa de prea târziu trezire i-a răpus?
Câţi dintre ei s-au prăvălit şi n-au avut cruţare,
şi s-au trezit oameni ca noi c-un suflet care doare,
dezamăgiţi de-un zâmbet fals, de-o vorbă prefăcută
şi învăţând că fericirea nu e la fel de multă
ca veşnicia? Pe-aceea o ştiau
şi după ce-au picat din cer n-o mai recunoşteau,
aşa cum se împuţina, rid adâncit în rid...
Câţi au căzut şi au rămas, căzuţi în plin din vid?…

Cu toţii am fost luceferi în nesfârşitul tinereţii,
ne-am îmbătat de veşnicia ei visând la nemurire,
ne-am strecurat apoi prin ascunzişul vieţii,
prin des hăţiş de spaimă, de dor şi de iubire
şi am ales deplinul măruntei întâmplări
privind cu jind cum cerul ne-mbie către zări
fără să renunţăm vreodată de tot la amintire
c-o lacrimă neplânsă în privire,
de dor de veşnicia visului din care am căzut
şi plămădindu-ne, nicicând definitivi, din lut.
(2014)

psi - dialog

Beţie de primăvară

Frunzele-or să bea din rouă
şi s-or îmbăta de soare,
mugurii pe mlada nouă
se vor ameţi în floare.

Doliul alb din coama zării
coborî-va în livezi
ca o nuntă a mirării
că ning pomii abia verzi.

Fulgii calzi nu-s de zăpadă,
ci-s ca fluturii în zbor.
Vântu-i poartă să nu cadă,
îmbătat şi el de dor.
(2014)

Vero - dialog

duminică, 2 martie 2014

Un lacăt

Un lacăt încuiat şi descuiat de multe ori
sub care inima se zbate, bate,
tânjind doar după una din culori,
deşi le ştie pe de rost pe toate,
un lacăt care-i pază şi durere,
şi-i pază de durere în acelaşi timp,
îl vrem, îl aruncăm, îl ardem în tăcere
şi în topire nu-l lăsăm cu niciun chip,
ci înapoi turnat, cu cheie nouă,
îl mai păstrăm în veghea temătoare,
îl înmuiem cu lacrimă, îl curăţăm cu rouă,
rugina să nu-l roadă şi simplu, cu mirare,
dăm cheia cui o cere fără vreo prevedere
şi aşteptăm ca zarul să se rostogolească...
După atâta pază ne ţin într-a lor vrere
norocul şi-ntâmplarea... banală şi firească...
(2014)

psi - dialog

Depărtătorul de coaste

I s-a insinuat în piept
şi i-a atins inima
într-o clipă de neatenţie...
Fără anestezie,
fără milă,
fără grabă...
Ca un zbor de aripă
şoptit în miezul cerului
i se auzea tăietura
gingaşă şi crudă,
iremediabilă,
imaterială
şi atât de reală
încât durea până şi bucuria
întâlnirii
dintre două insinuări
petrecute
în acelaşi timp...
(2014)

Despre alte intervenţii chirurgicale asupra cutiei toracice au scris sufletele frumoase din clubul psi.