luni, 28 iunie 2010

Vis


Ochiul leneş s-a închis
Şi-a trimis furiş spre vis
Căutarea-i, cu sfială,
Şi-a căzut, iar, în greşeală.

Cerul parcă-i mai înalt
Şi te-avânţi uşor c-un salt
Către locul cel ascuns
Unde mintea n-a pătruns,
Unde gândul n-a ajuns.
Toate sunt ca o părere
Fără rost şi fără vrere,
Se înlănţuie, se leagă,
Curg încet şi se dezleagă.
Se desfac din deasă ceaţă
Şi, un timp, capătă viaţă.
Se pictează în culori
Scurse pe raze de sori.
Se întâmplă ne-ntâmplate
Şi le uiţi apoi pe toate.

Iar când ziua se despică,
Leneş, pleoapa şi-o ridică
Ochiul, cu mirarea-n gene,
Şi, sătul să-i fie lene,
Lasă visul să se culce
În uitarea lui cea dulce.
(2010)

vineri, 25 iunie 2010

Epigrame

Unui poet prolific ce scrie numai poezii de dragoste

Ce fericită e aceea
care-ţi acordă dulce struna.
Perfectă este Ea, femeia,
ori ochii-i ţii închişi întruna?

Sau poate că nici nu există
Şi doar iubirea o iubeşti.
Te rog ca să mă lămureşti,
să-nvăţ şi eu să fiu artistă.

***

De aş iubi fără-ncetare
şi nouă vieţi de aş trăi,
de-atâta dor şi-nfiorare
prematur ele s-ar sfârşi.

Cu inima etern sfărmată
în milioane de fragmente,
aş scrie mult, dar niciodată
poeme-aşa de abundente.

***

Librarul este fericit,
acum pe taste scrii.
Cerneala i s-ar fi sfârşit,
la fel caiete şi hârtii.

***

Aspiri la titlul mult râvnit
de menestrel al dragostei,
că, în afară de iubit,
în minte n-ai alte idei.
(2010)

joi, 24 iunie 2010

Zi de toamnă


Va fi o zi de toamnă, poate,
când ai să ştii că nu mai sunt.
Sufletul meu fi-va departe
şi n-ai să-l mai auzi cântând.

Să nu mă cauţi printre pietre
şi să nu plângi peste ţărână,
firele ploii vor fi drepte,
voi sta prin ele în lumină.

Priveşte crengile aprinse
de focul toamnei cel târziu,
rugina frunzelor cuprinse
în mine, când n-am să mai fiu.

Ascultă vântul ce vuieşte
şi tandrele lui adieri
ţi-or domoli, atunci când creşte,
regretul că nu-s cea de ieri.

Şi, tot mereu, din toamnă-n toamnă,
prin ploi şi ramuri vestejite,
prin vânturi triste ce te cheamă,
de mine-ai să-ţi aduci aminte.
(1999)


O emoţie mare... lacrimi... Some day next fall
Nu mai ţin minte de acum 11 ani cum am simţit versurile acestea, dar sunt sigură că acum, citind poezia tradusă de Andrei, am avut parte de trăiri mult mai intense.

luni, 21 iunie 2010

Lupul din vis


(traducere)

E întuneric, frig şi-s singur,
Patul de piatră mi-este dur,
Privesc la stele şi la luna plină.
Târziu o fi sau vremea nu-i să vină?

Cum vântul bate prin copacii rari
Îi simt suflarea cu fiori polari.
Şi o aud strigând al meu noroc:
“Trezeşte-te, iubire. Să jucăm un joc!”

Departe e, dar încă pot s-aud
Vocea ei dulce şi să simt acut
Mirosu-i cald de mure şi de fragi,
De frunze verzi cules din locuri dragi.

Mi-am înălţat privirea s-o zăresc
Şezând pe mal cu aeru-i firesc
Dincolo de lacul ce s-a-ntins departe
În valea porumbelului cu zboruri nalte.

Fără zăbavă-am alergat spre ea
Stârnind nisipul alb cu fuga mea,
Prin apa îngheţată am trecut în zbor
Şi n-am clipit deloc, purtat de dor.

Şi-apoi, când am vazut-o stând,
Frumoasă cum nu-ţi poate da prin gând,
Mi s-a părut aproape că-i nedrept
S-o legi cu un inel, chiar dacă-i înţelept.

Încet păşit-am spre a mea regină
Ce-avea în ochii verzi numai lumină,
Fără mirare, privind oglinda lină
Am regăsit ce-am fost şi încă mi-s,

Lupul ce-i bântuie prin fiecare vis...
(2010)


M-a cucerit de la primul vers, iar când am terminat de citit am fost sigură că nu voi avea linişte până n-o traduc. Deci, pentru a regăsi liniştea pierdută, am scris în română “Who am I?” ,o poezie superbă despre o lume fantastică scrisă de Andrei.

sâmbătă, 19 iunie 2010

A fătat pisica


A fătat pisica
În pod la bunica
Şi-a ascuns, fricoasă,
Comoara pufoasă
Timp de-o lună-ntreagă,
Că nu-i mâţă bleagă.
Dar o mogâldeaţă
Azi, de dimineaţă,
A ieşit sfioasă
Sus, pe vârf de casă,
Şi-a alunecat
Şi a zgâriat
Tabla fără vină
Ce nu vrea s-o ţină.
C-un ţipăt de tablă
Scrâşnit ca o rablă,
Şi un mieunat
Aşa disperat,
Şi-a făcut simţită
Prezenţa uimită.
Când, într-un sfârşit,
Totuşi, s-a oprit
A privit suspect,
Foarte circumspect,
Şi-a concluzionat
Că-i de cercetat
O grădină mare
Cu lucruri pe care
Vrea să le cunoască
Până să mai crească.
Şi-a pornit atentă,
C-o mişcare lentă,
Cu mustăţi în vânt,
Nasul în pământ
Sau pe tot ce pare
Că e de mâncare.
Dar un pai subţire
Ca o amăgire
A sărit la ea,
Aprigă nuia.
Indignată toată,
Crunt de revoltată,
Pisicuţa blândă
S-a ascuns la pândă
În iarba şi-a stat
Până s-a mişcat
Paiul buclucaş,
Foarte nărăvaş.
Ghemul mic de blană
A pornit în goană
La atac turbat
De leu agitat.
Scărpinând de zor
Aerul uşor
Cu ghearele scoase,
Tare fioroase
A găsit în jur
Ceva ca un şnur
Care se mişca
Şi fugea de ea.
Nu ştiu să vă zic
Despre ghemul mic
De a priceput
De la început
Sau încă nu ştie
C-acea jucărie
Ce părea o pradă
E propria coadă.
(2010)

Rex


Am ieşit în ogradă,
A venit spre mine dând din coadă,
Cu urechile ciulite,
Ascuţite,
Cu un ochi închis şmechereşte,
Fiindcă ştie că lumea îl iubeşte.
I-am dat un os
Şi mi-a mulţumit frumos
Cu un hârâit blând
Ca şi cum ar lătra în gând.
Pe urmă a uitat de mine
Pentru că nimic nu-i mai bine
Decât un ciolan de ros...
„Hrrr... cât e de gustos!”
Când a terminat
De mâncat
I-am ciufulit gulerul de blană
Pe care îl are de astă iarnă
Şi, nu ştiu de ce, îl ţine la gât,
Năpârlit şi urât.
Cu limba scoasă de-un cot,
S-a lins pe bot
Şi mi-a cuprins cu labele piciorul,
Apoi, gâfâind ca motorul,
S-a tăvălit prin ţărână
Stârnind praful precum o găină.
A strănutat zgomotos
(Să trăieşti sănătos!)
Şi-a pornit hârjoana în curte
Fugărind multe
Vrăbii speriate şi rele de gură
Peste măsură.

Câine frumos şi bun,
N-am să pot niciodată să pun
La poartă,
Cum am văzut câteodată
Pe la case bine păzite,
Prinsă în ţinte,
Tăbliţa cu „Câine rău”.
Zău!
(2010)

duminică, 13 iunie 2010

Un vis, un dor, o soartă


Călătorind pe mare, furtuna l-a purtat
Spre-un loc în care nimeni n-a fost cu-adevărat,
O insulă pierdută la marginea din cer
A mărilor brăzdate de valul efemer,
Acolo unde lumea dispare în nimic,
Acolo unde-i totul neînsemnat şi mic.

Din valuri fără tihnă, cu creste argintate
Se ridicau stânci drepte ca ziduri de cetate,
Şi nu era cărare prin piatra necioplită,
Şi nici vreo întâmplare să-l scape de ispită.

Ca să dezlege locul în care a ajuns,
Să înţeleagă taine ce par de nepătruns,
Cu palmele tăiate de sute de cuţite,
Genunchi zdrobiţi de pietre şi lacrimi chinuite
S-a ridicat deasupra, pe marginea de zare,
Lăsând durerea-n urmă, să se înece-n mare.

Şi ce-a aflat pe culme nu pot să povestesc,
Căci ajunsese-n locul unde se împlinesc
Dorinţele ascunse şi visele uitate,
În care gândul singur devine realitate.
Şi, beat de fericire, uitând de tot ce-i greu,
De timpul care trece, a fost precum un zeu.

Dar din genuni de suflet, din umbra unui gând
Apare tulburarea ca un ecou plăpând.
Ce-nseamnă fericirea când n-ai ce să-ţi doreşti?
Şi ce e bucuria când n-o împărtăşeşti?
În vremea lui cea scurtă sunt multe de aflat
Şi poate-n lumea largă e-un loc mai minunat.

Şi fără să se teamă, fără să înţeleagă
Şi-a luat în mâini destinul şi inima întreagă
Şi s-a lăsat furtunii şi valului ce poartă
Pe creste înspumate un vis, un dor, o soartă.
(2010)

Joc de-a vara



Soarele e-o flacără strecurată prin gene,
Vântul o mângâiere uşoară,
Norii-s o rochie cu multe trene
De umbră ce se-nfăşoară.

Soarele înfinge cuţite în iarbă,
Vântul e verde ca valul,
Norii încearcă lumina s-o soarbă,
Cu pete de noapte întunecă dealul.
(2010)

sâmbătă, 12 iunie 2010

Închizi amintiri


(traducere)

Ştiu că iubirii din nou i-am fost pradă,
Să cred că-ntr-o zi voi păşi de pe stradă
La tine în casă... că vis a fost, ştiu
Şi-ncerc să m-adun, întreg iar să fiu.

E timpul să plec, uşor mă desprind
Ascult alte voci, alte gânduri mă prind
Şi spun „Rămas bun”, dar rămâi când adorm
Şi-nchizi amintiri la mine în somn.

Mereu într-un colţ de inimă strânse,
Clipe vechi strălucesc ca flăcări aprinse,
Spună oricine, orice... o văd luminând,
E îngerul meu...doar la mine în gând.
(2010)


"Să păstrezi amintirea" şi ea să rămână,
Să fie iubirea atât de deplină

To keep de Andrei

Oglinda



(traducere)

"Spune-mi mie, oglinjoară,
Viaţa cum mi-o fi, uşoară?"

A-ntrebat prinţesa dulce
Înainte să se culce.

Dar n-a vrut să-i dea răspuns,
Îl ştia şi l-a ascuns,
Iar prinţesa, făr’ să vrea,
S-a apropiat de ea.

L-a văzut sub un copac,
Pe o bancă, lângă lac,
El ţinea coroana-n mână,
Ea ştia că-i e stăpână.

Pe oglindă s-a lăsat,
Praful tot l-a scuturat
Şi uşor a sărutat
Lumea ce i-a arătat.

În faţă i s-au deschis
Scări ce-au tremurat ca-n vis
Pe sub paşii ei grăbiţi
Ce-o purtau zburând spre prinţ.


Şi pe bancă, lângă lac,
Aştepta sub un copac,
Cum a spus oglinda bine,
Prinţul ce coroana-i ţine.

Poate, când te-opreşti, vreodată,
Şi priveşti oglinda toată,
Ai s-admiri cum străluceşte
O prinţesă de poveste.
(2010)


Un basm despre lumea din spatele oglinzii, despre destine care se întâlnesc, despre iubirea care trece dincolo de limitele realului, povestit de Andrei în The mirror

marți, 8 iunie 2010

Am fost Iona



(traducere)

Pentru ce m-a ales Dumnezeu?
Când drumul îl găsesc cu greu,
Cum să-i învăţ pe alţii vrerea ta
Dacă voinţa mi-am pierdut cândva?

Sunt doar un om şi nu pot înţelege
Că darul tău îmi este lege,
Sunt doar un om care nu ştie
Lumina ta cum s-o împartă vie.

Iartă-mă, Doamne, de în stare nu-s
Să împlinesc porunca ce în mâini mi-ai pus
Pentru aceasta să mă pedepseşti implor
Sau calea îmi găsesc în apa mărilor.

În burta unui monstru exilat,
Ca un copil, pedeapsa mi-am aflat
Voi fi reînviat doar la sfârşit
Când sfâşiat voi fi de toate ce-am trăit.

Te rog să-mi laşi să plece sufletul golit,
Grozavă creatură ce marea te-a ivit,
Şi lasă-mi soarta care-atât îmi cere
Să fiu doar ce îmi stă-n putere.

Cu toată forţa, sacrificii, luptă-ndelungată,
Cu unghii ascuţite am săpat o poartă
Pântecul monstrului l-am străbatut curând,
Pe-o insulă pustie stau cu durerea-n gând.

Ruga mi-am înălţat cu glasul viu
În timp ce sângele se scurge râu
N-am mai simţit pustiul, nici teamă n-am simţit
Căci drumul către tine l-am găsit.

Mă voi renaşte într-o altă viaţă
Şi numele de Iona îmi va fi străin
Nu am murit, dar am scăpat de chin
Credinţa îmi aduce iar speranţă.
(2010)


Tema la Limba română a ieşit în engleză şi trebuia tradusă. I was Jonah de Andrei

sâmbătă, 5 iunie 2010

Timpul




Timpul se scurge, timpul măsoară
tot ce începe, tot ce coboară
şi, dacă rele-s cele sfârşite,
timpul se duce pe nesimţite.

Dar după ani în care am scris
semne pe inimi pierdute-n abis,
când cu măsura lui ce nu iartă
umbre aşterne peste fiece soartă,

când întâmplarea fură mereu
şi oameni alungă din drumul meu,
oameni de care, un timp, am crezut
că-mi fac, pentru suflet, din palme un scut,

când spulberă vise, iluzii doboară,
când inimi desparte şi doruri omoară,
timpul le trece pe toate-n uitare
şi câteodată uit şi ce doare.

Atât de uşor să-l găsesc vinovat
când toate acestea s-au terminat,
dar ştiu şi nu-i umbră deloc pe-acest gând
că vina adesea se-ascunde-n cuvânt.

O vorbă răneşte atunci când o spui
şi alta atunci când o vrei şi ea nu-i,
când uiţi din greşeală ce-ai spus că ţi-e drag,
când fără regrete păşeşti peste prag.

O lege a firii sau doar întâmplare?
Ca toate din lume, şi dragostea moare...
Timpul măsoară, timpul alină
şi-i sigur că timpul nu poartă vreo vină.
(2010)