Râzând

În amurg curg culori visceral din tăceri. Orizont de opal ancestral, până ieri, îl știam tăinuit de un văl de argint. Orișicine, prin văi descâlcind labirint,

În amurg curg culori visceral din tăceri.

Orizont de opal ancestral, până ieri,

îl știam tăinuit de un văl de argint.

Orișicine, prin văi descâlcind labirint,

ridica doar un colț și mirarea-i sporea

când agale culoare din cer se topea

către ochi efemeri dăruindu-i un vis.

Orișicine visa, transmuta spre-un abis

ce furase pândind pe sub vălul uitat

ca să-și crească un munte înalt, colorat.

Caligraf ieri și azi, și-nainte mereu,

pe opt munți a pictat din cuvinte un zeu

care poartă pe față un văl de argint

și-ncâlcește râzând iar al său labirint.

(2026)

Poezie scrisă cu duzina de cuvinte propusă de Gemini. 

Imaginile au fost generate de Chat GPT.

Vă invit să citiți și celelalte scrieri adunate în tabel și să vă alăturați nouă, dacă vă vizitează inspirația.

Perspective cu adaos de duzină la final

Arta. Experimentezi viața ca pe o artă. Tu ești opera.

Arta

Experimentezi

viața ca pe o artă.

Tu ești opera.

Evoluție

Cioplești sinele

cu dalta gândurilor

în piatra vieții.

Perspectivă

Lucruri mărunte

pot părea fioroase

în perspectivă.

Libertate

În libertate

saltul e arcuire

proiectată-n cer.

Asfințit

Apa cerului

colorată de apus.

Zbor în oglindă.

Veghe

Deasupra ceței

un singur capăt de ram.

De veghe aripi.

Nicolae Labiș și Aurel Dumitrașcu

Drumul Talienilor

Drum peste munte.

La fiecare capăt

câte un poet.

Bujori

Vremea-i târzie.

Întârziați bujorii

pe lângă garduri.

(2026)

Primele două imagini au fost generate de Chat GPT (ambele pentru primul haiku). Portetele poeților au fost lipite în colaj tot de Chat GPT. Ultima fotografie a fost găsită de Gemini pe acest blog. Celelalte fotografii sunt preluate de la Suzana, care le-a ales de aici.

Gemini ne propune alte douăsprezece cuvinte, parcă mai ușor de folosit, de vreme ce de data aceasta nu i-am cerut nimic în mod special. Doar i-am arătat cuvintele de data trecută. Vă las pe voi să judecați gradul de dificultate atunci când le veți integra în scrierile voastre.

Cuvintele sunt: amurg, transmuta, ancestral, visceral, agale, orizont, orisicine, caligrafie, opt, vai, tainuit, efemerida.

Pentru înscriere în tabel apăsați AICI 

Au scris cu duzina de cuvinte propusă:

Când inorogii...

Infinitul e-o scară fără sfârșit care urcă-n albastru mai sus de lumină printre stele și gânduri care sunt și-or să vină, cu un capăt în noapte și în visuri proptit.

Infinitul e-o scară fără sfârșit

care urcă-n albastru mai sus de lumină

printre stele și gânduri care sunt și-or să vină,

cu un capăt în noapte și în visuri proptit.

Înțeleg, dar rămâne mereu un mister,

căci îmi scapă ceva într-o geană de zare

unde cad inorogi despletiți în uitare,

unde praful de stele se revarsă din cer.

Când încerc să ajung cu mirările vii

pe acele tărâmuri fără timp, fără moarte,

răsfoiesc în tăcere pagini galbene-n carte,

basme — stele aprinse-n priviri de copii.

When Unicorns...

The infinite's a stair that has no end,

Climbing up to the blue, past the light's final gleam,

Midst the stars and the thoughts now or ever I deem —

Propped in dreams, in the night where the long shadows blend.

I consider it all, yet a mystery stays,

Forgotten where skies and earth shall expire,

Where unicorns fade into sunset's red fire,

Where stardust from heavens in sheer wonder rains.

I try to arrive so astonished and bold

At those kingdoms that know neither time nor decay,

Turning pages in silence, which are faded and gray,

Fairy tales — burning stars that a child's eyes unfold.

(2026)

Scrisă pentru Fiction Monday, găzduit de Vinitha Dileep pe blogul ei, Beyond Scribbles. Cuvântul săptămânii: consider.

Traducere în engleză: colaborare fructuoasă între Gemini și mine. 

Primele două imagini: căutate cu Google; a treia, generată cu Chat GPT.

Written for Fiction Monday, hosted by Vinitha Dileep on her blog, Beyond Scribbles. Word prompt of the week: consider.

English translation: a fruitful collaboration between Gemini and me.

The first two images: sourced from Google; the third one, generated with ChatGPT.

Semnul

Un drum uitat, de lume pe culmea unui deal, coboară mai departe-n văioaga din aval, pe lângă un pârău cu ape iuți și reci. Pe-un alt drumeag, pe-o punte peste pârău când treci, îl întretai pe primul și-acolo, la răscruce, pe-un par e prinsă-n cuie o scândură ce duce pe fiecare parte un semn de exclamare și o săgeată către... ceva din depărtare.

Un drum uitat de lume, pe culmea unui deal,

coboară mai departe-n văioaga din aval

pe lângă un pârău cu ape iuți și reci.

Pe-un alt drumeag, pe-o punte peste pârău când treci,

îl întretai pe primul și-acolo, la răscruce,

pe-un par e prinsă-n cuie o scândură ce duce

pe fiecare parte un semn de exclamare

și o săgeată către... ceva din depărtare.

Fiindcă nu arată în lungul vreunui drum,

ci oblic și în sus pe-o parte, ca și cum

ar fi și-o altă cale pentru cei care zboară.

Iar pe cealaltă parte săgeata te coboară

spre iarba înflorită, înaltă pân' la gleznă,

și încă și mai jos, în spaimă și în beznă.

Poate-au trecut pe-acolo o sută de drumeți

cu ochii în pământ, grăbiți sau prea semeți,

fără să vadă semnul ciudat și fără rost.

Dar printre trecători, din când în când a fost

câte un curios care-a privit în zare,

ca să priceapă ce e semnul de exclamare.

Iarba e înflorită, semințele rodesc,

fânul cosit se-usucă și gâze forfotesc,

se scutură frunzarul, aleargă dus de vânt,

se culcă sub zăpadă, se face iar pământ.

Cerul e tot albastru și norii desenează

în mintea noastră forme care întruchipează

o amintire azi, un vis într-altă zi,

pasărea taie zarea, soarele poate-orbi,

furtuna-i trecătoare, stelele n-au destin.

Din cei puțini, doar câțiva s-au dumirit deplin.

The Sign 

A long forgotten path, by all the world ignored,

Descends into the valley, where rapid waters roared,

Along a mountain stream, so chilly and so fast.

Upon another trail, when o'er a bridge you’ve passed,

You cross the very first, and right there, at the choice,

A wooden board is nailed, shouting without a voice;

An exclamation mark is drawn on either face,

An arrow pointing out toward a distant place.

Because it doesn't show a road that you can try,

But sideways and above, as if up in the sky

There were another path for those who soar and fly.

While on the other side, the arrow seems to guide

Down to the blooming grass, that reaches to the shin,

And maybe further down, where fear and dark begin.

A hundred travelers have walked this path, or more,

With eyes fixed on the ground, proud or in haste to score,

Without a single glance at this strange, useless sign.

Yet through the passers-by, at times, along the line,

A lonely traveler would stop and look afar,

To understand the notice, or what the warnings are.

The meadow is in bloom, the seeds begin to grow,

The mown hay dries away, and bugs buzz to and fro,

The leaves shake from the trees and run, by winds impelled,

They lie beneath the snow, back to the earth dispelled.

The sky is always blue, and in the clouds we find

All kinds of shapes and forms portrayed into our mind:

A memory today, tomorrow just a dream,

Birds cut the open air, suns blind you with their gleam,

The storm is passing by, stars have no fate to sign.

Of those so very few, just some could grasp the line.

(2026)

Poezie scrisă pentru Fiction Monday, găzduit de Vinitha Dileep pe blogul său, Beyond Scribbles. Cuvântul săptămânii a fost „notice”.

Traducere în limba engleză Gemini.

Imagini Chat GPT

Poem written for Fiction Monday, hosted by Vinitha Dileep on her blog, Beyond Scribbles. The prompt word of the week was "notice".

English translation by Gemini.

Images by ChatGPT.

Un naufragiu infinit

O poezie în care timpul îngheață într-o clepsidră culcată și naufragiul infinit al sufletului e șters de valurile mării.

E-un joc:

aprinzi chibritul ca s-aprinzi țigara,

arunci chibritul în nisipul ud.

E-o flacără cât dramul de noroc,

lumină cât să fulgere prin seara

în care alergai zălud

din loc în loc

cerând un foc.

Mereu pe fugă,

pe o plajă cu lumea de pe lume,

treceai vânând un vis

și n-auzeai nici dor, nici rugă,

nici când erai strigat pe nume.

Parcă-ți era promis

tărâmul interzis

și nu conta ce lumea-ndrugă.

În alergare ai trecut de ea,

de fata ce purta o pălărie

cu boruri largi,

fata cu ochi de peruzea

și cu privire vie,

cu gura cu miros de fragi

care visa același vis și-aceeași stea.

Rămâne în nisipul ud înfipt,

ca un catarg minuscul

pierdut pe-un țărm de mare,

acel băț de chibrit

scăldându-se-n crepuscul

și dându-și ultima suflare,

pe jumătate pârjolit —

un naufragiu infinit.

Ca-ntr-o fotografie

și timpul s-a oprit în loc,

clepsidra-i răsturnată.

Pe plaja cea pustie

pe undeva, pe lângă doc

poate c-așteaptă-o fată

c-o pălărie

ivorie.

Așteaptă valul care șterge

catargul nebăgat în seamă

din suflet istovit.

Desculță și semeață merge

pe țărmuri, fără teamă,

cu visul ofilit

și-nvață iarăși să alerge

după o stea în infinit.

An Infinite Shipwreck

It’s all a game:

You strike a match to light your cigarette,

Then toss the match into the soaking sand.

A flame as brief as luck’s own fleeting name,

A light to flash across the evening’s net,

Through which you ran across the strand,

From place to place,

As in a race.

Always in flight,

Upon a beach where worlds would crowd and stream,

You passed by, chasing fame,

And heard no longing and no prayer at night,

Not even when they called your name,

As if the lost forbidden land

were truly in your hand,

And what they said was small and trite.

In your swift race, you passed right by her side,

The girl who wore a hat with brim so wide,

The girl with eyes of turquoise blue

And with a gaze alive,

With lips of wild strawberry hue,

Who dreamed the same as you: to thrive,

And shared a star with you.

It's stuck inside the soaking sand,

Like a small mast that broke apart,

Lost on a shore where waters meet,

That wooden matchstick in the strand,

Now bathing in the twilight’s heart

And gasping in its last defeat,

Half-charred, a ruin on the coast—

An infinite shipwreck, a ghost.

As in a photograph in which

Time has been frozen in its track,

The hourglass lies on its side.

Upon the empty beach, 

Somewhere beside the dock’s cold rack,

A girl is waiting with nerves frayed

Wearing a hat of ivory shade

As if she were a bride.

She waits for waves to clear away

The mast unnoticed by the crowd,

And wash her weary soul.

Barefoot and proud she walks the bay

Upon the shores, without a cloud,

Her dream no longer whole,

Learning to chase again today

Another star, so far away.

(2026)

Poezia este scrisă pentru Fiction Monday, găzduită pe blogul Vinithei Dileep, Beyond Scribbles. Cuvâantul săptămânii a fost similar.

Traducerea în engleză a fost o dispută constructivă între Gemini și mine. 

Trei imagini sunt generate AI, prima cu PixVerse, a doua și a patra cu Chat GPT. A treia imagine e un wallpaper găsit de Gemini.

This poem is written for Fiction Monday, hosted on Vinitha Dileep’s Beyond Scribbles blog. The word prompt this week was similar.

The English translation was a constructive debate between Gemini and me. 

Three of the images are AI-generated: the first one with PixVerse, and the second and fourth with ChatGPT. The third image is a wallpaper found by Gemini.

Unde-i umbră și lumină

După umbră e lumină,

după nor e zi senină,

noaptea luna iar răsare,

în timp tot ce-i rău dispare.

Vine-un ceas când în tăcere

apa amintirii cere

să stârnească un ecou.

Apoi pleci la drum din nou,

drum de piatră grea, cioplită,

pentru pas înțelenită.

Umbră nu-i fără lumină.

Rătăcit în zi senină,

un nor pune-o pată-n șes,

loc de poposit ales

lângă apa de izvor

rece, limpede-n ulcior.

Dacă șezi mai mult de-un ceas

soarele-și ia bun rămas,

luna vine-n locul lui

și-n izvorul dorului

se-oglindește în tăcere.

Tu gândești că-i o avere,

aur înșirat pe-oglindă,

lăcomia să-ți aprindă.

Un ecou din depărtare 

iscă doruri din visare

și n-ai timp să  mai rămâi,

pleci la drum la ceas dintâi.

Pân-acasă-i cale lungă,

pasul după pas ajungă

să te ducă la-ntâmplare 

după nor și după floare, 

după lacrimă și piatră,

după cânt și după vatră,

după dragoste sau ură.

Iar acasă-n bătătură

ai să prinzi și rădăcină

unde-i umbră și lumină, 

unde pui piatră pe piatră

ca să construiești o vatră,

unde apa e mai clară,

unde macini timp la moară,

unde-un ceas măsoară viață,

pas pe drum de dimineață

cu ecou și cu putere,

cu speranță și tăcere,

iară seara luna scrie

dup-un nor o poezie

și ți-o spune numai ție.

(2026)

Inspirată de Întrebările fără ecou puse de Vero și de duzina de cuvinte propusă tot de ea.

Când te lași

Când te lași de-o iubire care mistuie încă

fiindcă nu-i ancorată la vreun țărm, de vreo stâncă

îți alegi altă zare incoloră, captivă.

Când te lași de-o iubire ești purtat în derivă,

iară pânzele tale nici o pală de vânt

nu le umflă o vreme, între cer și pământ.

Când te lași de-o meteahnă care-ți macină soarta

ca o piatră de moară ciopârțită cu dalta,

te descarci de-o povară și pășești în lumină.

Când te lași de-o meteahnă parcă din rădăcină

nu pe ea ai stârpit-o, ci pe tine te-ai smuls,

te usuci, și te cauți, și nu-ți ești de ajuns.

Când te lași de-o pasiune fiindcă lumea îți fură

cu cruzime visarea și îți face măsură

din micimea din jur, îți alegi întuneric.

Când te lași de-o pasiune Universul nu-i sferic,

dimineața-i părere cenușie și ternă

și drapelul speranței îți atârnă în bernă.

Reînvii o iubire. E un leac sau năpastă?

O meteahnă întoarsă-i întâmplare nefastă,

e blestem, neputință, e uitare de sine?

Reînvii o pasiune, rătăciri să-ți aline,

adieri să îți umfle pânze albe pe mare,

rădăcini să se-afunde-n pământ, iar sub soare

dimineața-nfrunzescă în păduri de speranță,

Universul să-și crească rotunjime de viață.

When You Walk from a Passion

When you walk from a love that's still burning inside,

Since it’s anchored to nothing, with no cliff as a guide,

You will choose other paths, colorless and confined.

When you walk from a love, to the currents resigned,

And your sails will not capture even one breath of worth,

Hanging empty a while, between heaven and earth.

When you walk from a vice that keeps grinding your fate

Like a millstone that’s chipped by a chisel of hate,

You are freed from a burden and you step into light.

When you walk from a vice, in a terrible plight

From your roots you were torn, not the vice that you slew,

And you wither, and search, never whole, never through.

When you walk from a passion since the world robs away

All your dreams, and then turns into night every day

With the smallness around, you don't live, you survive.

When you walk from a passion, then the heavens don't thrive

And the morning’s a ghost, dull and faded in vain,

While the banner of hope hangs at half-mast in pain.

You revive an old love. Is it cure, or a blight?

An old vice that returns is a curse in the night,

Is it weakness, damnation, or self-loss in the wild?

You revive an old passion, to soothe errors compiled,

So that breezes may blow in white sails on the sea,

So that roots may sink deep in the soil, all carefree,

Under sunlight the morning may bloom green with its scope,

And the Universe swell with the roundness of hope.

(2026)

Poezia participă la Fiction Monday, găzduit pe blogul Vinithei. Cuvântul săptămânii este revive.

Traducere de Gemini, corectată de mine, corectată de Gemini... etc, etc... până la forma actuală.

Imagini extrase tot de Gemini din hăurile internetului.

This poem is participating in Fiction Monday, hosted on Vinitha's blog. The word prompt is revive.
Translation by Gemini, corrected by me, corrected by Gemini... etc., etc... until it reached its current form.
Images also pulled by Gemini from the internet's abysses.

Saltul

Privește pe maluri oceanul în chinuri

izbind stânca sură cu val înspumat,

cu ape huind jelanii și imnuri

și-având un tezaur în adânc scufundat.

Pierdut de pirați în vechi naufragii,

crescut într-o scoică răzbind prin durere,

așteaptă să fie cules în desagii

cui are curajul să cate, să spere,

curaj ca să sară în hăul uitării,

să taie cu brațul talazul urlând

și-apoi să se-afunde-n tăcerile mării

să afle un fir de nisip strălucind.

Iar când îl găsește să-l facă al lui —

un gând ce s-așază în marea lui mare —

și-apoi să-l aducă în dar orișicui

înțelege oceanul, și speră, și sare...

(2026)

The Leap

Watch how on the shores the ocean in throes

Strikes the grey rock with a foamy high wave,

While chanting its hymns and wailing its woes,

With treasures that sink in a deep, watery grave.

Lost by the pirates in shipwrecks of old,

Grown in a shell through a pain that is true,

It waits to be gathered in bags to be hold

By those who have courage to hope and pursue,

Courage to jump in the void of the past,

Cutting the roar of the billow in two,

To sink in the silence, seafaring at last,

And find a bright sand grain among just a few.

And when it is found, to make it his own —

A thought that sinks in the great, inner sea —

Then offer it freely to those who have known

The ocean, the hope, and the leap to be free.

Scrisă pentru Fiction Monday. Cuvântul săptămânii este SINK. 

Tradusă de Gemini, imagini de Chat GPT.

Written for Fiction Monday. The word prompt is SINK. 

Translated by Gemini, images by Chat GPT.

Pasăre stea

Chihlimbarie, pulsa în văzduh o lumină 

și cerul cu ton sângeriu dinspre de zori

estompa un reflex de argint - Luna plină.

Iar ea cu sfială-și pitea fața albă în nori. 

Ecouri de aripi întinse în zbor peste vânt —

un murmur șoptit fâlfâind domol depărtâri —

aproape că-i spun veșniciei în taină un cânt

despre pasărea stea care spulberă zări.

O apă curată cu cerul captiv printre unde,

un martor tăcut, oglinda oricărui destin,

înghite-n adâncuri aripă și zbor și răspunde —

ecou al luminii — cui vede în ochiul ei plin.

De strajă, copacul  ce știe secretul tăcerii

întinde pe mal rădăcini de un veac și mai mult.

Amiaza va trece prea repede-n fața-nserării

cu zborul în ea într-al vremii sălbatic tumult.

(2026)

Duzina de cuvinte de la Gemini, imaginile de la Chat GPT.

A mai folosit cuvintele Suzana și Vero

Determinare/Resolve

Floarea

O floare fragilă

încolțește-n asfalt -

supra-viețuind.

The Flower

A fragile flower

Sprouting through the cold asphalt

Simply surviving.

Fluturele

Aripi de fluturi

tremurând în furtună -

zbor spre adăpost.

The Butterfly

Soft butterfly wings

Trembling in the rising storm

Flight to find a home.

Copacul

Copac cocoșat

sub veacuri de urgie -

tăria-n pământ.

The Tree

Ancient, crooked tree

Bowed by centuries of storms

Strength lies in the earth.

Pasărea

Pasăre în zbor

între nori și talazuri

- săgeată spre țărm.

The Bird

Bird in steady flight

Between the clouds and the waves

Arrow to the shore.

Corabia

Cârmaci îndârjit

pe-o corabie-n valuri

vânează o stea.

The Sailboat

Fierce man at the helm

On a sailboat in the waves

Hunting for a star.

Mama

O mamă cu prunc

îmbrățișat în suflet -

drum catre zare.

The Mother

Mother with her child

Deeply embraced in her soul -

The pathway through life.

(2026)

Haiku-uri scrise pentru Fiction Mondays, gazduit de Vinitha Dileep pe blogul ei. Cuvântul acestei ediții: resolve.

Traducerea în engleză e o colaborare strânsă între mine și Gemini.

Written for Fiction Monday, hosted by Vinitha Dileep on her blog. The word prompt for this week: resolve.

The English translation is a close collaboration between Gemini and me.

Incandescențe XXIII

Stea călăuzitoare

Stea călăuză 

greu de găsit uneori -

orbit de lumini. 

Lodestar

Our lodestar's light, 

It is hard to find sometimes -

blind in a dazzle.

Ploi de petale

Cad peste destin

petale de alegeri

în vântul șansei.

Petal Rain

Petals of choices 

fall over destiny's paths 

în the wind of chance.

Dans

Ne dansăm pe drum -

între prăpăstii și zid -

nădejdi și planuri.

Dance

We find our way

dancing our hopes and plans,

between walls and chasms.

(2026)

Nu mă lăsați sub o umbrelă

Am răsărit din întuneric pe malul rece, sec și frânt.

Pe-o margine de-abis mă clatin, ultima viață pe pământ.

Un os metalic am în stânga și câteva-ndărătul meu.

Mă-ntreb de-au fost cândva umane sau le-a pierdut pe drum vreun zeu.

Deasupra cerul se desface și se împarte în fractali:

din ani-lumină între stele până la cei mai ireali

stropi cuantici de mistere care tăind istoria-n frânturi

m-au izgonit sub o umbrelă, sub ploi de-acid și-alte lături.

O geană de lumină acră și înghețată-n violet

apare parcă de niciunde, înlănțuită-ntr-un secret.

Iar oasele lucesc amarnic, cu irizații de metal.

Eu stau tot fără de speranță pe malul vremii, abisal.

Apoi lumina se-ntețește eterică, de aur viu

și-un dor de viață mă izbește și iarăși vreau să simt, să fiu.

Până și-abisul se-ncălzește, un râu de stele prevestind

că-i o răscruce la amiază. Trăiesc sperând și sper trăind.

Dar în amurg cerul de lavă dezlănțuie din nou infernul

într-un vârtej întunecat ce mistuie în foc eternul.

Înmărmurită-n resemnare, fără putere, ard și eu

și arde toată nemurirea din om și fiecare zeu.

Vă cer nu pentru mine viață, cer cerul pentru viitor,

fără acid și fără flăcâri. Dați-mi speranță, vis și dor!

Nu mă lăsați sub o umbrelă! Dați-mi lumina înapoi!

Apoi pe malul vremii mele aș împărți scântei cu voi.

(2026)

Poezie scrisă cu cuvintele duzinii generate de Gemini după imaginile generate de Chat GPT pe baza lor.

Au scris cu cele douăsprezece cuvinte Suzana, Laura, Vero și încă o dată eu.

Gemini a tradus în engleză.

Bring Back The Light

I rose from darkness on a shore, so cold, so dry, so torn,

Beside an abyss, trembling now—the last life ever born.

A metal bone rests to my left, some others lie behind,

I wonder: were they human once, or lost by gods unkind?

Above, the sky begins to break, in fractals it divides:

From eons lost between the stars to where the mystery hides—

In quantum droplets of a past that sliced through history’s seams,

I’m driven under a frail shield, through acid rains and screams.

A lash of sour, frozen light in violet hues appears,

Arising out of nowhere now, enchained by secret fears.

The bones are gleaming bitterly with iridescent sheen,

While hopeless on the edge of time, I face the void unseen.

But then the light grows stronger yet, a gold and living fire,

A thirst for life strikes once again, to be is my desire.

Even the chasm warms its dark heart, as starry streams give sign

That noon shall bring a turning point. Through hope, this life is mine.

Yet in the dusk, a lava sky unleashes hell once more,

In darkened swirls that burn away what was eterne before.

Frozen in resignation now, I wither in the flame, 

And immortality expires, for gods and men the same.

I do not ask for my own life, but for the days to be,

Without the acid or the fire. Give hope and dreams to me!

Don’t leave me beneath a frail shield! Bring back the light I knew!

Then on the shores of my own time, I’d share my sparks with you.

Orbire

Un fulger, o geană de zare aprinsă,

o flacără vie, scânteie sfioasă și stinsă,

o candelă simplă, un sfeșnic cu o lumânare,

șuvoi de lumină în ochiul în formă de soare,

o mie de raze-n cristalele din policandru

și încă o mie-n luminile rampei la teatru,

sclipiri prin fațete perfecte de diamant,

o singură stea pierdută departe-n neant –

orbire de-o clipă, strângi pleoapele, gata, a fost,

și tot ce-i în jur își capătă iarăși un rost.

Mai e o orbire-n lumina aceea discretă

ce joacă șăgalnic și pâlpâie stins, desuetă...

Nu simți nici când vine, când vine nu știi c-a venit

și bâjbâi în noapte și juri că nu ești orbit.

Te-nnoadă, te leagă, te leagănă dulce o boală,

te-nvârte năvalnic și iute te ia cu-amețeală...

Orbirea te ține o toamnă, un an sau o viață.

Orbești în lumină, orbecăi prin ploaie și ceață.

Deschizi iarăși ochii și toate capătă rost,

căci fără orbire nici unul n-am ști ce-am fi fost.

(2026)

Dazzle

A flash, a faint glimmer on heavens afire,

A spark that is shy and a flame’s brief desire,

A candle so simple or a wick’s lonely glow,

A torrent of light where the sun's gaze may flow,

A thousand bright rays in a crystal’s design,

A thousand more where the theater lamps shine,

The shimmer through facets of diamonds so clear,

A single star lost in the void’s distant sphere –

A moment of blindness, you blink and it’s gone.

For all that’s around you the meaning is drawn.

But there is a blindness in a light more discreet,

That flickers and dances, old-fashioned and sweet...

You feel not its coming, nor know when it’s near,

You grope through the dark, swearing vision is clear.

It binds you, it knots you, a sweet, numbing spell,

It spins you in circles, a dizzying swell...

This blindness may hold you a year or a life.

In light you are blinded, you fumble through strife.

Then eyes open wide and the meaning is there,

For without being dazzled, you’d have lost what you were.

Tradusă de Gemini.

Translated by Gemini.

Poezie scrisă pentru Fiction Monday găzduită de Vinitha Dileep pe blogul ei, Reflections. 

The poem is written for Fiction Monday hosted by Vinitha Dileep on her blog, Reflections. The prompt was dazzle.

Farul

O rază de lumină străfulgerează noaptea

și ceața o străbate din zare până-n zare,

sclipirea ei despică în două realitatea

cu promisiunea-i caldă, mereu strălucitoare.

Ridică văluri care-ascund minciună,

urâtul cocoșat, cu fața strâmbă,

ipocrizia, goana cea nebună

după avere, nepăsarea tâmpă.

Le dezgolește și înlâtură spoiala;

măștile curg - mizerie, noroi.

Lumina crudă are îndrăzneala

s-aducă frumusețea, speranța înapoi.

Sub care far s-ar împlini vreodată

cuvintele pe care cu sete le rostesc

în lumea asta parcă tot mai întunecată

în care nu ne pasă că unii ne prostesc?

The Beacon

A ray of light flashes through night

and pierces mist from shore to shore,

its sparkle splits the world in sight,

with glowing promise, evermore.

It lifts the veils that hide the lies,

the hunchbacked ugly, twisted face,

greed’s frantic race, the guilty ties

and apathy’s dull, hollow pace.

It strips them bare, removes the sheen,

the masks fall off — just dirt and mud.

The raw, bold light enters the scene, 

to bring back hope and beauty’s bud.

Under which beacon would they bloom —

the thirsty words that I recite,

when all the world is drowned in gloom

and we don't care they fool our sight?

(2026)

Tradusă de Gemini.

Translated by Gemini.

Poezie scrisă pentru Fiction Monday găzduită de Vinitha Dileep pe blogul ei, Reflections. 

The poem is written for Fiction Monday hosted by Vinitha Dileep on her blog, Reflections.