Mister

Unduindu-şi blând
tăcerile în surâs
deschide inimi.

Păşeşte calin
unduindu-şi sub văluri
iluzii, visări...

Dezleagă mister
unduindu-şi gând născând
în joc ireal.
(2014)

Contrast

N-ar fi nici umbră, de n-ar fi lumină;
floare n-ar fi, de n-ar fi rădăcină;
de n-ar fi cântec, n-am avea tăcere
şi n-am şti bucuria, de n-ar fi fost durere.

Viaţa e plină de contrast şi de extreme,
iar între ele nu e numai cenuşiu,
ci sunt pasteluri, sunt dileme
şi conştiinţa eului cel viu.
(2014)

Gând inspirat de Adrian şi trimis către Irealia

Dar cu surâs

Viaţă

Mereu trăire,
nimic nu o vindecă,
nici măcar timpul.

Desen

Desenez viaţa:
Curcubeu cu cinci simţuri...
Mi-s prea puţine!

Dar cu surâs

Flori în grădină,
viaţa prinsă în haiku
e dar cu surâs.
(2012)

Irealiei,
haiku scos din arhive,
drept gând din cuvânt.

Încăperi

Doar Universul poate cuprinde viaţa
în încăperi din ce în ce mai mici.
Celula are pori pe toată suprafaţa
prin care intră infinitul - fărâme în mişcare.
În miez nu-s toate desluşite. Deasupra te ridici
şi treci prin porţi deschise în încăperea mare.
Pereţii ei sunt iarăşi un semn de întrebare,
dar neştiutul devine mai mărunt ori mai în depărtare...
(2014)

Gând din cuvântul vieţii
lăsat-au Irealiei drumeţii.

La un surâs de soare

Încă o zi cu frigul strecurat în oase,
încă o zi cu umbrele morocănoase
de nor întinse pe pământul sur
lumina destrămând-o în lipsă de contur.

Ieri vântul spulbera o urmă de ninsoare
în dans ameţitor de pete de visare
ce se topeau pământului pentru rodire nouă
şi visului seminţei la strop curat de rouă.

Azi soarele la fel e de neputincios,
iar norii zarea o cutreieră pe jos,
câmpia-i arsă, verdele de grâu timid
se pierde-n cenuşiu ca lacrima în rid.

O fâlfâire stingheră de aripă
care străpunge ochiul doar pentru o clipă
e de ajuns ca să stârnească zâmbetul firav,
că aripa aceea-i din zborul cel mai brav.

E un nagâţ, o pasăre ce desenează piruete
pe pânza cerului cu linii nu concrete,
ci cu surprinderi, cu emoţii şi cu încântare...
Ştia că primăvara-i la un surâs de soare!
(2014)

Gând din cuvântul Simonei, în jocul Irealiei iscat de întâlnirea cu primăvara.

Bucurie

Doruri înflorite
în împlinirea caldă
a iubirilor.

Cântec murmurat
în lumina gândului
şi a simţirii.

Trandafir lucind
în roua dimineţii
oricărui suflet.

Penel scrutând zări
pe pânza albei inimi
pictează visări.

Apus violet
întretăiat de aripi
purtând dorinţe.

Mână întinsă,
sprijin şi mângâiere,
fără îndoieli.

Cuvânt adevăr
izvorât din gând surâs,
prins într-un haiku.
(2014)

Gând din cuvânt e pretextul pentru bucurie...

Despre genul neutru

Genul neutru nu e androgin,
nici numai transformare
din masculin
în feminin
prin dedublare
sau multiplicare.
Genul neutru-i mai puţin
când se traduce prin indiferenţă,
dar când înseamnă toleranţă mă închin
celui ce îl adoptă şi-i fac o reverenţă.
(2014)

Jocul Irealiei, stăpânit de hazard,
ne-a adus dintre rânduri de carte
genul de cuvânt în care se ard
înţelesuri diverse. Să le aflu pe toate
n-am încercat, dar citind mai departe
pe cei care-au scris s-or dezveli şi altele, poate.

Translucid

Un punct translucid
în miezul dulce-al luminii:
puf din păpădii.

În zbor translucid
păpădii efemere
înfrâng neantul.

Visăm translucid,
fragili ca păpădia.
Ideea e rod.
(2014)

Jocul Irealiei continuă translucid.

Rubine

Se desferecă
din miezul pământului
idei sub daltă.
(2014)

Alte idei rubinii s-au iscat în jocul Irealiei.

Rol

Nu mă las pradă la dezmâţ, psiriduş fără act de naştere,
ci doar cu un certificat de existenţă virtual
sub formă de olimpotab în care mă înscriu singură
de câte ori în văztuneric se desprinde din gând cuvânt.

Azi nu mi-am luat doza de iarnarcotic.
Zăpada nu scrâşneşte sub tălpi, doar oasele scârţie dureros.
Plină de exasperanţe înghit o gură de cafea rece
şi porţia antalgică de descântec dintr-un radio vechi,
ascuns pe pervazul bucătăriei, în spatele cuptorului cu microunde.
Microunde şi unde radio se combină întru satisfacerea
oricărui asigurmand meloman.
Port pe fiecare vienelar, în loc de verighetă,
ca semn de vie iubilură familială, pete portocalii de morcov,
care se spală mereu mult prea târziu.

Corolarma se aplică desăvârşit atunci când vuieşte hota
deasupra aragazului pe care fierbe un curcosaur,
în timp ce printr-o caneluridă şerpuind prin lobul frontal
se scurg arome de vers, condimentate cu ritm şi rimă.

Joc un rol cel puţin dublu.
Până la esenţă îndepărtaţi mască după mască.
Poate că efortul nu e în zadar.
(2013)

Duzina de cuvinte încrucişate, altoite şi modificate semantic (nu genetic) într-o măsură variabilă îşi are, ca de fiecare dată, olimpotabul la psi, iar concluzia ei e gândul din cuvânt găzduit de Irealia.

Inechitabil

Inechitabil
ne găsim fericirea
în porţii mărunte.
(2013)

Porţia de esenţă adunată de Irealia

Solfegiu

Ideea cântă.
Eu, în uimire mută,
mă solfegiez.
(2013)

Joc iscat de Irealia

Pofta de cireşe

Parcă aş merge printre mărăcini şi stânci,
Cum mă lovesc şi mă zgârii de oameni.
Prea mulţi lasă în urmă semne adânci.
Sunt sătulă de cei care trec mai departe!
Prea rar cineva îmi şopteşte prea rece
Că va veni vremea cireşelor coapte,
Dar eu ştiu că ea va veni şi va trece...
(1989)

Despre pofta-mi de cireşe de la douăzeci de ani mi-am adus aminte astăzi, când cireşele-s coapte...
Irealia mi-a stârnit amintirile.

Unde te-ai dus?

Unde te-ai dus, pasăre cu aripi de nor?
Îţi trăgeai vlaga de la izvor
Şi zburai,
În mai,
Peste plai.

Acum ţi-ai pierdut zarea
Şi cutreieri cărarea.
Hai înc-o dată,
Săgeată,
Prin lumea toată.
(2000)

Cuvântul din această săptămână în jocul iscat de Irealia e "unde". Mi-a amintit de această poezie...