Să nu mă cauţi

Priveşte-mă mult
până când n-ai să mai vezi nimic altceva
în afară de mine.
De la o vreme nici pe mine
n-ai să mă mai zăreşti cum sunt;
ai să crezi că mi-au crescut aripi
şi, de teamă să nu zbor,
ai să vrei să mă ţii în braţe.
Să nu te miri că nu mai sunt.
Nu, să nu mă cauţi atunci,
să nu te uiţi nici spre cer
şi nici peste ape.
Să te uiţi doar în iarbă.
Priveşte-mă mult
până când n-ai să mai vezi nimic altceva
în afară de iarbă.
(1989)

Înlănţuiri

Am scris scrisori trecătoare
pe frunze de toamnă
cu ultimele raze de soare
culese din crizanteme.
Le-am dat vântului
înlănţuite-n vârtejuri
şi le-am pierdut undeva,
mai jos, în uitare.
Poate le-ai văzut trecând,
zbor foşnit printre aripi,
poate le-ai pierdut cândva
sub zăpezi de uitare.
Ultima scrisoare
am scris-o pe sufletul meu
înlănţuit în vârtejuri
şi-am dat-o păsărilor.
Poate aveai un dor neîmplinit
în care s-o ascunzi de tine.
(1989)

Ultimul vis

Zăpezi pustii şi grele
Pe umerii tăi buni
Cad greu şi peste ele
Alte zăpezi aduni.

Şi vii târziu acasă,
Fac focul în iatac,
Privesc cenuşa arsă,
Ochii mă dor...şi tac.

Prin flăcări îţi văd chipul,
Privirile aprinse
Şi ştiu că, simplu, timpul
Le-a stins şi parcă-s ninse.

Am strâns zăpada rece
În vremea ce-a trecut,
Lăsând visări să plece,
Un stol de păsări mut.

Zăpezile pribege
Le-au prins în dansul lor,
Nu ştiu să se dezlege
Şi plâng mereu de dor.

Zăpezi pustii şi grele
Prin gânduri ţi s-au scris,
Aş vrea să fiu prin ele
Ca cel din urmă vis.
(1989-2010)

Pofta de cireşe

Parcă aş merge printre mărăcini şi stânci,
Cum mă lovesc şi mă zgârii de oameni.
Prea mulţi lasă în urmă semne adânci.
Sunt sătulă de cei care trec mai departe!
Prea rar cineva îmi şopteşte prea rece
Că va veni vremea cireşelor coapte,
Dar eu ştiu că ea va veni şi va trece...
(1989)

Despre pofta-mi de cireşe de la douăzeci de ani mi-am adus aminte astăzi, când cireşele-s coapte...
Irealia mi-a stârnit amintirile.

Poate

Stau desculţă
În podul palmei tale
Şi gândesc:
Poate că pe aici
Se trece
În tine.
(1989)