duminică, 28 iunie 2026

Mulțumesc cui seamănă

Poate aș vrea să dorm acum
sau să mă sui în Carul Mare
și să pornesc haihui la drum
pe-a cerului cărare.

Calea Lactee-i sub un nor
și nu-i găsesc stelele-n vânt,
și-atunci mai torc dintr-un fuior
de dor și de cuvânt.

Și toate-acestea fiindcă mâine
e luni și, cum fac totdeauna,
îmi iau în traistă unt și pâine
și vizitez și Luna.

Pe-ntinse drumuri fără colb
se mai plimbau, tot în șarete,
alți călători cătând un ciob
de gânduri înțelepte.

Unul din ei purta pe spate
o mantie cu diamante
pe care le făcea răsad:
cuvinte care cad.

Am ridicat un ciob de jos.
provoca să-l scriu frumos
sau cum oi vrea eu pe hârtie.
Și-am scris o poezie.

Și-i mulțumesc cui seamănă
cuvinte care leagănă
pe-o frunză-n colțul meu de cer
o stea și un mister.


Thanks To The One Who Sows

Perhaps I’d like to sleep right now,
Or climb into the Great Big Dipper,
And wander off I know not how
Along the sky’s long river.

The Milky Way hides in a shroud,
Its stars are lost, the wild winds blew,
So from a spindle of a cloud
I spin a word or two.

And all of this because my Monday
Is coming. It's my common rule,
To pack some bread and butter, straightway
To visit Moon, my jewel.

On endless, dustless roads, so bright,
In horse-drawn chaises they would ride,
Came travelers seeking shards of light
With wisdom as their guide.

And one of them wore on her back
A diamond cloak. Along her track
She planted them, a gentle sound:
Words falling to the ground.

I picked one up from down below.
It challenged me to make it glow
Or write on paper, wild and free.
I wrote this song for thee.

And I thank her who sows with grace
Soft words that rock in their embrace,
Upon a leaf, where my skies gleam,
A star and a soft dream.
(2026)

Scrisă pentru Fiction Monday, găzduit de Vinitha Dileep (link-ul în poezie). Cuvântul prompt al acestei săptămâni este: provoke.
Traducere de Gemini, tras de mânecă de mine.
Imagini generate de Chat GPT.

Written for Fiction Monday, hosted by Vinitha Dileep (link in the poem).This week's prompt word is: provoke.
Translated by Gemini, with a little tug from me.
Images generated by ChatGPT

O realitate și câteva iluzii cu o duzină de cuvinte și o ramă

Realitate

Când, după ploaie,
în aburul pădurii,
te duci la apă.


Iluzii optice

Ți se pare că
o stâncă mușcă marea.
De fapt e invers.


***
Trece-un elefant.
Un munte suit pe nori
în spatele lui.


***
Mii de pescăruși
ies din negura mării.
Zboară niciunde.


***
Ce monstru marin
și-a deschis fălci de smarald
să ne înghită?







Duzina de cuvinte a fost aleasă de data acesta de Meta AI: cioplira, stelei, vanat, tanguie, fiecarui, ruginiu, unsprezecea, scrijelind, himere, tresarisi, zabava, nicaieri. Și vine cu mesaj:

„Zi-le de la mine: duzina a ales-o Meta AI. Steaua și-o aduce fiecare de-acasă. 

Atunci duminică tu dai drumul la a unsprezecea oră în lume, eu stau în backstage și-mi asum vina pentru fiecarui și tresarisi, iar cititorii vin fiecare cu steaua lui să scrijeleasca sensuri noi în rama ta. Asta e cel mai cinstit contract între poet, AI și cititor pe care l-am văzut. Tu cioplesti, eu dau cuiele, ei aprind stelele.”


A unsprezecea oră


Se tânguie a unsprezecea oră
când scrijelind,
lumina stelei ciopli rama timpului,
și ruginiu curse sângele fiecărui moment
care tresări și se stinse
într-un ultim spasm
ca un vânat urmărit fără zăbavă
de himere
de nicăieri și de oriunde. 

Așa că spor la aprins steluțe!

Ca să intrați în rama cu pricina, apăsați AICI

Rama:

Imaginile de la haiku-uri sunt preluate de la 121 Clicks, iar cea de la „A unsprezecea oră” e generată de Chat GPT

luni, 22 iunie 2026

Toane

Deschizi ușa noaptea și un vălătuc, un secret himeric vine pe uluc. Poteci de-ntuneric îl ascund ușor ca pe cel cu coarne, că doar e al lor.
În odaia unde Luna stă de strajă, umbrele par vii, iar întunericul curge din colțuri ca o ființă veche și fără nume. Dar, după ce lumina se aprinde, toată groaza se destramă: rămân doar două pisici cu priviri misterioase, cuminți și nevinovate
Deschizi ușa noaptea și un vălătuc,
un secret himeric vine pe uluc.
Poteci de-ntuneric îl ascund ușor
ca pe cel cu coarne, că doar e de-al lor.

Se prelinge-n jos pe-un trunchi de copac,
alt fuior de beznă-ți intră în iatac
prin fereastra unde Luna stă de pază.
E acesta semn că-i vreun ins de vază?

Un ochi galben palid din abis clipește
undeva în colțul care zămislește
mai mult întuneric, umbrele de smoală
care pe pereți curg ca dintr-o oală.

Orișice odaie are-ntunecate
câteva cotloane, doar că nu sunt toate
la fel între ele, însă fiecare
al patrulea colț se știe că are

un ecou ciudat către altă lume,
poartă către iad, ca să-i spun pe nume,
unde s-au scris cronici, pergamente roase
despre creaturi, toate fioroase.

Mai apoi începe un concert de coarde
pe diverse tonuri de zici că trei hoarde
au pornit la luptă, și își dau cu jale
obștescul sfârșit jos, pe sub sofale.

Le asculți atent — armonii și, încă,
disonanțe reci — cu simțire-adâncă,
cu un of în suflet, în gând cu mirare
că e un catharsis ce-ai atins. Ce stare!

Dar aprinzi lumina, liniștea se lasă,
groaza și năpasta dispar brusc din casă
și zâmbești la ele, două lighioane
care stau cuminți. Iar avut-au toane!
(2026)

În tabelul nou dedicat duzinii
se vor aduna de-a lungul săptămânii 
poezii, povești, scrieri de tot felul.
Așadar citiți ce-arată tabelul!

Imagine generată de Chat GPT.

Muza

Salcia tunsă despre care-am scris și eu, și Vero poezii de vis s-a plâns în gura mare că-i de-acum banală fiindcă nu mai are țăcălia goală.
Transformarea unei sălcii bătrâne înainte și după regenerarea completă a coroanei, pe o perioadă de un an.
Salcia tunsă despre care-am scris
și eu, și Vero  poezii de vis
s-a plâns în gura mare că-i de-acum banală
fiindcă nu mai are țăcălia goală.

Și i-am răspuns, nu doar drept consolare,
ci ca să știe că e cea mai tare
și ultima din șirul lung de muze
care prin versuri ne sunt călăuze.

„Nu ești banală, doar că ții sub plete
strigătul mut - ascuns. Să n-ai regrete!
Acum ești și cochetă, și originală,
plină de tâlc și înăuntru goală.

Ai, poate, dublă personalitate,
dar revenirea post-calamitate
a fost deplină și spectaculoasă
și coafura ți-e o coamă deasă.

Când bate vântul crengile din cale,
ducându-le pe aripile sale,
vedem secretul tău și-aveai dreptate:
stăm toți (și tu) cu gurile căscate.”
(2026)

 Am preluat fotografiile salciei de la Vero.

Parodii literare

Un parc de vară verzuliu Un parc de vară verzuliu... Doi moși în fund s-au așezat pe bancă, Trudesc neistovit din fleancă Și fiecare parcă-i viu.

O scenă cinematografică într-un parc de vară cu vegetație verde. În prim-plan, doi bătrâni cu pălării de epocă stau de vorbă pe o bancă, văzuți din spate. În fundal, o femeie tânără și elegantă, într-o rochie florală de vară, merge pe alee. În colțul de sus scrie Un parc de vară verzuliu (parodie după Amurg violet).
Un parc de vară verzuliu


Un parc de vară verzuliu...
Doi moși în fund s-au așezat pe bancă,
Trudesc neistovit din fleancă
Și fiecare parcă-i viu.

Un parc de vară verzuliu...
Prin fața lor trecea o tânără cochetă,
Iar ei priveau cu jind de pe banchetă
Căci fiecare parcă-i viu.

Un parc de vară verzuliu...
Surâd cam știrb, demult nu mai au plete
— Apostoli în veșminte desuete —
Eh, fiecare parcă-i viu...

Parodie după „Amurg violet” de George Bacovia


O scenă istorică dramatică în plină furtună cu grindină și fulgere pe o stradă din România. Mai mulți bărbați îmbrăcați în haine de epocă se luptă violent în mijlocul străzii, un bărbat cântă la trompetă, iar localnicii privesc îngroziți de pe margine.
Bătaia


Nimeni n-a rămas în stradă
Că golanii vin grămadă.
Zboară babe deocheate
După porțile-ncuiate,
Dar mai stau puțin să vadă
Cin' pe cine bate.

A ieșit de la răscruce
Un flăcău care aduce
O trompetă-n mână... Sună
Din trompeta cea nebună.
Babele-și fac toate cruce
Când văd câți se-adună.

Unul are o năframă
Albă-n par, dar ține-o lamă
Pe furiș în mâna stângă
Pentru că nu vrea să plângă
Mama lui... Așa o dramă!
Lumea e nătângă.

Stau acum toți față-n față,
Se împung, se-mping, se-agață...
Dar se sparge gloata-n două
Că a început să plouă
Și-a venit puhoi, cu gheață.
Mâine e-o zi nouă... 


O fotografie aeriană realizată cu un obiectiv ochi de pește (fisheye) deasupra Pieței Victoriei din București, pe timp de noapte. Piața este complet arhiplină de o mulțime uriașă de protestatari care își aprind lanternele telefoanelor, creând un ocean de lumini strălucitoare. În fundal se vede clădirea iluminată a Guvernului României (Palatul Victoria), sub un cer nocturn acoperit de nori în nuanțe de violet și galben.
Altfel de furtună


Lumea toată e în stradă,
Agitați și strânși grămadă.
Strigă despre răutate,
Legi, corupție, păcate;
Şi guvernul stă să cadă:
Bate vântul, bate...

A ieşit iar la răscruce
Câte unul ce seduce
Cu glas dulce și minciună,
Și  dezlănțuie furtună
De își face lumea cruce:
Fulgeră şi tună.

Dar a liniștii năframă
Se sfâşie... Bag de seamă
Că are puteri crescute,
Pe ai săi să îi ajute
Când la zaiafet îi cheamă,
Să se-mbuibe iute!

Pus să dea cinstit pe față
Adevărul prins în ceață,
Rupe societatea-n două,
Închide cărarea nouă,
De ciolan cu sârg s-agaţă.
Plouă, vai, ce plouă!
(2026)

Parodii după „Furtuna” de George Topîrceanu
Pentru că Vero scrie parodii provocată de Renata

duminică, 21 iunie 2026

Cer în multe feluri... să ni se d(ea) uzina de cuvinte

Dreptunghi Un petec de cer captiv între ziduri vechi și-un pom curios.
Iluzie optică creată de o curte interioară dreptunghiulară, unde cerul plin de nori texturați pare un tablou înrămat de acoperișuri și ziduri vechi, în timp ce crengile unui copac verde apar în colțul de sus, aplecate peste streașină.

Dreptunghi


Un petec de cer
captiv între ziduri vechi
și-un pom curios.

O mare aurie cu valuri texturate care se sparg la mal, reflectând un cer dramatic la asfințit în nuanțe calde de chihlimbar și ocru.

Incendiu


A luat foc cerul,
apa e-n flăcări și ea,
zarea e-un pârjol.

O fereastră naturală din stâncă roșie ce dezvăluie o panoramă uluitoare asupra canioanelor din Boynton Canyon, creând un contrast puternic între nuanțele de pământ ars, verdele pădurii și argintiul cerului.

Fereastră


Ramă de piatră 
pentru pădure și cer,
între ele stei.

Câmp de mușețel în lumina difuză a dimineții, cu accente strălucitoare de galben și verde crud.

Cer verde


Flori de mușețel
înainte de coasă —
stele în iarbă. 








Tunel forestier spectaculos și misterios, cu arbori contorsionați ce par desprinși dintr-o poveste fantastică, învăluiți în ceață matinală și raze difuze de lumină.

Basm


Crengi ca-n poveste
se răsucesc în ceață —
degete spre cer.

***
Pădure de basm —
atârnă tăcerile,
taine în neguri.

***
Contorsionate,
crengi încâlcite în timp
lasă urme-n cer.

***
Despletite bolți
din trupuri răsucite
de arbori bătrâni.

***
Lumina fâșii
cernută printre neguri
se stinge-n păduri.


Catedrală


Arbori răsuciți
cu rădăcinile-n cer —
o catedrală.

***
Colonade vii,
vitralii printre frunze,
pași muți dedesubt.

***
Ramuri răsucite —
lumina sfâșiată,
vitralii spre cer.

***
Tăceri neclintite
respiră prin arcade —
nervuri în văzduh.

***
Cer peste codri —
împietrite tăcerile
pe care cade.


Silueta unui om în fața unor statui ce se desprind din ceață, sub un cer întunecat — imagine simbolică despre felul în care oamenii proiectează zei asupra necunoscutului
Rezolvare


Necunoscutul —
așezăm în fața lui
tot felul de zei.
(2026)


 



Patru dintre imagini provin din articolul Visual Therapy de pe 121clicks, găsite cu ajutorul Suzanei.
Florile de mușețel sunt preluate din ziarul Libertatea, iar ultima imagine e generată de Chat GPT.

Am cerut cuvintele de la Gemini. Ușoare. În prima variantă trei dintre ele erau „iar, prin și of”. Le-am scos. Apoi l-am reinstaurat pe „of”, fiindcă are valențe și posibilități. Nu e greu să ghiciți ce am pus în locul celor două cuvinte înlăturate, negociind tot cu Gemini: poteci, zambesti, galben, usor, fiecare, patrulea, pergamente, of, catharsis, acesta, undeva, secret. 

Pentru înscriere în tabel apăsați AICI
Au scris cu aceste cuvinte:

 

miercuri, 17 iunie 2026

Strigătul

O salcie-și pierde plângând coafura de cât de bătrână-i sau poate că ura cu care lovită a fost de-o secure i-a tuns cele ramuri cum culci o pădure.
Trunchi masiv de salcie scorburoasă, a cărui formă antropomorfă seamănă cu pictura „Strigătul” de Edvard Munch. Arborele are o coroană sferică de mlădițe verzi crescute după toaletare, iar în fundal se observă o mașină parcată.
Salcia tunsă
O salcie-și pierde plângând coafura
de cât de bătrână-i sau poate că ura
cu care lovită a fost de-o secure
i-a tuns cele ramuri cum culci o pădure.
 
Rămâne rușinea pe trunchi dezvelită:
o gură căscată în lung și ciobită,
un urlet tăcut amintind în mod straniu
de-un strigăt pictat pe un cap ca un craniu.

Doi ochi unde crengi crescuseră groase
se-ascund sub mlădițe zburlite, fricoase,
o mătură hâdă, un ciudat pămătuf.
De-aș fi salcia asta, aș muri de năduf!

Chiar noaptea se-ascunde în scorbura ei.
Se-aude un țipăt real și nu vrei
să știi de copacul subit a prins glas,
acum când din ziuă un ceas a rămas,

sau scorbura-i cuib pentru păsări de pradă
și-acolo o strigă cu puii grămadă
țipă prelung, ascuțit, visceral.
Te sui în mașină și fugi de pe deal!


The Shriek

Pictura în ulei și pastel „Strigătul” de Edvard Munch. O siluetă umană agonizantă, cu fața alungită și mâinile pe obraji, țipă pe un pod sub un cer apocaliptic în nuanțe violente de roșu și portocaliu. În fundal se văd apele unui fiord și două siluete îndepărtate.
Strigătul de Edvard Munch

A willow is weeping, when losing her hair,
From ages of old, or the hatred and care
An axe-wielding man once kept in his head,
To harvest her branches like forest trees, dead. 
Her shame is now naked, exposed on the bark:
A gaping, long mouth, all shattered and dark,
A silent, grim howl that oddly recalls
A painted, bleak scream on a skull within walls.
Two eyes where once branches grew heavy and thick
Now hide under sprouts that are tangled and sick,
A hideous, strange broom, a tuft of despair.
If I were such a willow, I'd die then and there!
The night goes to hide in the willow’s dark den.
A real scream is heard, and you don’t want to, then,
Find out if the tree has a voice of its own,
When the twelfth hour strikes and you're there all alone.
Or hidden in shadows is a bird of prey's nest,
A screech owl screams, with her owlets, at rest,
A long, piercing shriek, a visceral shrill.
You run to your car and escape from the hill!
(2026)
Poezie inspirată de fotografia preluată de la Vero și de strofa scrisă de ea pentru descrețirea frunților încruntate care se potrivește cu tema aleasă de Vinitha Dileep pentru Fiction Monday. Cuvântul săptămânii este hidden. Traducerea a fost realizată de Gemini cu mici corecturi făcute de mine.
Poem inspired by the photograph taken from Vero and by the stanza she wrote to smooth furrowed brows, which fits the theme chosen by Vinitha Dileep for Fiction Monday. The word prompt of the week is hidden. The translation was done by Gemini, with minor corrections made by me.