Toane

Deschizi ușa noaptea și un vălătuc, un secret himeric vine pe uluc. Poteci de-ntuneric îl ascund ușor ca pe cel cu coarne, că doar e al lor.

Deschizi ușa noaptea și un vălătuc,

un secret himeric vine pe uluc.

Poteci de-ntuneric îl ascund ușor

ca pe cel cu coarne, că doar e de-al lor.

Se prelinge-n jos pe-un trunchi de copac,

alt fuior de beznă-ți intră în iatac

prin fereastra unde Luna stă de pază.

E acesta semn că-i vreun ins de vază?

Un ochi galben palid din abis clipește

undeva în colțul care zămislește

mai mult întuneric, umbrele de smoală

care pe pereți curg ca dintr-o oală.

Orișice odaie are-ntunecate

câteva cotloane, doar că nu sunt toate

la fel între ele, însă fiecare

al patrulea colț se știe că are

un ecou ciudat către altă lume,

poartă către iad, ca să-i spun pe nume,

unde s-au scris cronici, pergamente roase

despre creaturi, toate fioroase.

Mai apoi începe un concert de coarde

pe diverse tonuri de zici că trei hoarde

au pornit la luptă, și își dau cu jale

obștescul sfârșit jos, pe sub sofale.

Le asculți atent — armonii și, încă,

disonanțe reci — cu simțire-adâncă,

cu un of în suflet, în gând cu mirare

că e un catharsis ce-ai atins. Ce stare!

Dar aprinzi lumina, liniștea se lasă,

groaza și năpasta dispar brusc din casă

și zâmbești la ele, două lighioane

care stau cuminți. Iar avut-au toane!

(2026)

În tabelul nou dedicat duzinii

se vor aduna de-a lungul săptămânii 

poezii, povești, scrieri de tot felul.

Așadar citiți ce-arată tabelul!

Imagine generată de Chat GPT.

Muza

Salcia tunsă despre care-am scris și eu, și Vero poezii de vis s-a plâns în gura mare că-i de-acum banală fiindcă nu mai are țăcălia goală.

Salcia tunsă despre care-am scris

și eu, și Vero  poezii de vis

s-a plâns în gura mare că-i de-acum banală

fiindcă nu mai are țăcălia goală.

Și i-am răspuns, nu doar drept consolare,

ci ca să știe că e cea mai tare

și ultima din șirul lung de muze

care prin versuri ne sunt călăuze.

„Nu ești banală, doar că ții sub plete

strigătul mut - ascuns. Să n-ai regrete!

Acum ești și cochetă, și originală,

plină de tâlc și înăuntru goală.

Ai, poate, dublă personalitate,

dar revenirea post-calamitate

a fost deplină și spectaculoasă

și coafura ți-e o coamă deasă.

Când bate vântul crengile din cale,

ducându-le pe aripile sale,

vedem secretul tău și-aveai dreptate:

stăm toți (și tu) cu gurile căscate.”

(2026)

 Am preluat fotografiile salciei de la Vero.

Parodii literare

Un parc de vară verzuliu Un parc de vară verzuliu... Doi moși în fund s-au așezat pe bancă, Trudesc neistovit din fleancă Și fiecare parcă-i viu.

Un parc de vară verzuliu

Un parc de vară verzuliu...

Doi moși în fund s-au așezat pe bancă,

Trudesc neistovit din fleancă

Și fiecare parcă-i viu.

Un parc de vară verzuliu...

Prin fața lor trecea o tânără cochetă,

Iar ei priveau cu jind de pe banchetă

Căci fiecare parcă-i viu.

Un parc de vară verzuliu...

Surâd cam știrb, demult nu mai au plete

— Apostoli în veșminte desuete —

Eh, fiecare parcă-i viu...

Parodie după „Amurg violet” de George Bacovia

Bătaia

Nimeni n-a rămas în stradă

Că golanii vin grămadă.

Zboară babe deocheate

După porțile-ncuiate,

Dar mai stau puțin să vadă

Cin' pe cine bate.

A ieșit de la răscruce

Un flăcău care aduce

O trompetă-n mână... Sună

Din trompeta cea nebună.

Babele-și fac toate cruce

Când văd câți se-adună.

Unul are o năframă

Albă-n par, dar ține-o lamă

Pe furiș în mâna stângă

Pentru că nu vrea să plângă

Mama lui... Așa o dramă!

Lumea e nătângă.

Stau acum toți față-n față,

Se împung, se-mping, se-agață...

Dar se sparge gloata-n două

Că a început să plouă

Și-a venit puhoi, cu gheață.

Mâine e-o zi nouă... 

Altfel de furtună

Lumea toată e în stradă,

Agitați și strânși grămadă.

Strigă despre răutate,

Legi, corupție, păcate;

Şi guvernul stă să cadă:

Bate vântul, bate...

A ieşit iar la răscruce

Câte unul ce seduce

Cu glas dulce și minciună,

Și  dezlănțuie furtună

De își face lumea cruce:

Fulgeră şi tună.

Dar a liniștii năframă

Se sfâşie... Bag de seamă

Că are puteri crescute,

Pe ai săi să îi ajute

Când la zaiafet îi cheamă,

Să se-mbuibe iute!

Pus să dea cinstit pe față

Adevărul prins în ceață,

Rupe societatea-n două,

Închide cărarea nouă,

De ciolan cu sârg s-agaţă.

Plouă, vai, ce plouă!

(2026)

Parodii după „Furtuna” de George Topîrceanu

Pentru că Vero scrie parodii provocată de Renata

Cer în multe feluri... să ni se d(ea) uzina de cuvinte

Dreptunghi Un petec de cer captiv între ziduri vechi și-un pom curios.

Dreptunghi

Un petec de cer

captiv între ziduri vechi

și-un pom curios.

Incendiu

A luat foc cerul,

apa e-n flăcări și ea,

zarea e-un pârjol.

Fereastră

Ramă de piatră 

pentru pădure și cer,

între ele stei.

Cer verde

Flori de mușețel

înainte de coasă —

stele în iarbă. 

Basm

Crengi ca-n poveste

se răsucesc în ceață —

degete spre cer.

***

Pădure de basm —

atârnă tăcerile,

taine în neguri.

***

Contorsionate,

crengi încâlcite în timp
lasă urme-n cer.

***

Despletite bolți

din trupuri răsucite

de arbori bătrâni.

***

Lumina fâșii

cernută printre neguri

se stinge-n păduri.

Catedrală

Arbori răsuciți

cu rădăcinile-n cer —

o catedrală.

***

Colonade vii,

vitralii printre frunze,

pași muți dedesubt.

***

Ramuri răsucite —

lumina sfâșiată,

vitralii spre cer.

***

Tăceri neclintite

respiră prin arcade —

nervuri în văzduh.

***

Cer peste codri —

împietrite tăcerile

pe care cade.

Rezolvare

Necunoscutul —

așezăm în fața lui

tot felul de zei.

(2026)

 

Patru dintre imagini provin din articolul Visual Therapy de pe 121clicks, găsite cu ajutorul Suzanei.

Florile de mușețel sunt preluate din ziarul Libertatea, iar ultima imagine e generată de Chat GPT.

Am cerut cuvintele de la Gemini. Ușoare. În prima variantă trei dintre ele erau „iar, prin și of”. Le-am scos. Apoi l-am reinstaurat pe „of”, fiindcă are valențe și posibilități. Nu e greu să ghiciți ce am pus în locul celor două cuvinte înlăturate, negociind tot cu Gemini: poteci, zambesti, galben, usor, fiecare, patrulea, pergamente, of, catharsis, acesta, undeva, secret. 

Pentru înscriere în tabel apăsați AICI

Au scris cu aceste cuvinte:

 

Strigătul

O salcie-și pierde plângând coafura de cât de bătrână-i sau poate că ura cu care lovită a fost de-o secure i-a tuns cele ramuri cum culci o pădure.

Salcia tunsă

O salcie-și pierde plângând coafura

de cât de bătrână-i sau poate că ura

cu care lovită a fost de-o secure

i-a tuns cele ramuri cum culci o pădure.

 

Rămâne rușinea pe trunchi dezvelită:

o gură căscată în lung și ciobită,

un urlet tăcut amintind în mod straniu

de-un strigăt pictat pe un cap ca un craniu.

Doi ochi unde crengi crescuseră groase

se-ascund sub mlădițe zburlite, fricoase,

o mătură hâdă, un ciudat pămătuf.

De-aș fi salcia asta, aș muri de năduf!

Chiar noaptea se-ascunde în scorbura ei.

Se-aude un țipăt real și nu vrei

să știi de copacul subit a prins glas,

acum când din ziuă un ceas a rămas,

sau scorbura-i cuib pentru păsări de pradă

și-acolo o strigă cu puii grămadă

țipă prelung, ascuțit, visceral.

Te sui în mașină și fugi de pe deal!

The Shriek

Strigătul de Edvard Munch

A willow is weeping, when losing her hair,
From ages of old, or the hatred and care
An axe-wielding man once kept in his head,
To harvest her branches like forest trees, dead. 

Her shame is now naked, exposed on the bark:
A gaping, long mouth, all shattered and dark,
A silent, grim howl that oddly recalls
A painted, bleak scream on a skull within walls.

Two eyes where once branches grew heavy and thick
Now hide under sprouts that are tangled and sick,
A hideous, strange broom, a tuft of despair.
If I were such a willow, I'd die then and there!

The night goes to hide in the willow’s dark den.
A real scream is heard, and you don’t want to, then,
Find out if the tree has a voice of its own,
When the twelfth hour strikes and you're there all alone.

Or hidden in shadows is a bird of prey's nest,
A screech owl screams, with her owlets, at rest,
A long, piercing shriek, a visceral shrill.
You run to your car and escape from the hill!

(2026)

Poezie inspirată de fotografia preluată de la Vero și de strofa scrisă de ea pentru descrețirea frunților încruntate care se potrivește cu tema aleasă de Vinitha Dileep pentru Fiction Monday. Cuvântul săptămânii este hidden. Traducerea a fost realizată de Gemini cu mici corecturi făcute de mine.

Poem inspired by the photograph taken from Vero and by the stanza she wrote to smooth furrowed brows, which fits the theme chosen by Vinitha Dileep for Fiction Monday. The word prompt of the week is hidden. The translation was done by Gemini, with minor corrections made by me.

Râzând

În amurg curg culori visceral din tăceri. Orizont de opal ancestral, până ieri, îl știam tăinuit de un văl de argint. Orișicine, prin văi descâlcind labirint,

În amurg curg culori visceral din tăceri.

Orizont de opal ancestral, până ieri,

îl știam tăinuit de un văl de argint.

Orișicine, prin văi descâlcind labirint,

ridica doar un colț și mirarea-i sporea

când agale culoare din cer se topea

către ochi efemeri dăruindu-i un vis.

Orișicine visa, transmuta spre-un abis

ce furase pândind pe sub vălul uitat

ca să-și crească un munte înalt, colorat.

Caligraf ieri și azi, și-nainte mereu,

pe opt munți a pictat din cuvinte un zeu

care poartă pe față un văl de argint

și-ncâlcește râzând iar al său labirint.

(2026)

Poezie scrisă cu duzina de cuvinte propusă de Gemini. 

Imaginile au fost generate de Chat GPT.

Vă invit să citiți și celelalte scrieri adunate în tabel și să vă alăturați nouă, dacă vă vizitează inspirația.

Perspective cu adaos de duzină la final

Arta. Experimentezi viața ca pe o artă. Tu ești opera.

Arta

Experimentezi

viața ca pe o artă.

Tu ești opera.

Evoluție

Cioplești sinele

cu dalta gândurilor

în piatra vieții.

Perspectivă

Lucruri mărunte

pot părea fioroase

în perspectivă.

Libertate

În libertate

saltul e arcuire

proiectată-n cer.

Asfințit

Apa cerului

colorată de apus.

Zbor în oglindă.

Veghe

Deasupra ceței

un singur capăt de ram.

De veghe aripi.

Nicolae Labiș și Aurel Dumitrașcu

Drumul Talienilor

Drum peste munte.

La fiecare capăt

câte un poet.

Bujori

Vremea-i târzie.

Întârziați bujorii

pe lângă garduri.

(2026)

Primele două imagini au fost generate de Chat GPT (ambele pentru primul haiku). Portetele poeților au fost lipite în colaj tot de Chat GPT. Ultima fotografie a fost găsită de Gemini pe acest blog. Celelalte fotografii sunt preluate de la Suzana, care le-a ales de aici.

Gemini ne propune alte douăsprezece cuvinte, parcă mai ușor de folosit, de vreme ce de data aceasta nu i-am cerut nimic în mod special. Doar i-am arătat cuvintele de data trecută. Vă las pe voi să judecați gradul de dificultate atunci când le veți integra în scrierile voastre.

Cuvintele sunt: amurg, transmuta, ancestral, visceral, agale, orizont, orisicine, caligrafie, opt, vai, tainuit, efemerida.

Pentru înscriere în tabel apăsați AICI 

Au scris cu duzina de cuvinte propusă: