Toamna

Toamna vine, toamna trece,

frunze vechi mor înghețate...

Ce-a trăit și se petrece 

te întreabă și socoate.

Nu spera și nu ai teamă,

crește viață din ce moare. 

Dor de ducă-n zări le cheamă,

păsările călătoare.

Multe doruri se deșiră, 

lacrimi curg și se usucă;

acordează a sa liră 

un rapsod cu dor de ducă. 

Norii îl urmează-ntruna, 

ploaia îi destramă, rece;

s-a ascuns de tot și luna, 

toamna vine, toamna trece... 

Nu destăinuie-a lui limbă 

câte-a auzit și știe, 

Doar refrenul nu și-l schimbă,

și a lirei melodie.

Uită masca fericirii,

plânge florile uscate

când, prin descărcarea firii,

frunze vechi mor înghețate.

Tânguirea-i în cetate 

se rostogolește, tristă, 

se strecoară și străbate 

străzi ce nu știi că există. 

Cum i s-a sucit menirea!...

Ploile poate-or să sece

sau or să înece firea 

ce-a trăit și se petrece.

Peste toate joacă vântul:

norii prin văzduh îi suflă,

mătură la rând pâmântul,

frunzele pe sus le umflă,

le învârte, le coboară,

și le culcă iar pe toate...

Au murit a câta oară,

te întreabă și socoate.

Mugurii din primăvară

s-au făcut frunze și flori

Florile au nins pe seară

și, pe ramuri, alte zori

s-au ivit și-au prins culoare,

s-au umplut de gust și zeamă...

Dorm azi în țărâna tare.

Nu spera și nu ai teamă...

Rodul moare-n contopire

cu pământul și cu ploaia.

Nimeni n-are să se mire

că și poama, și păstaia

parcă nici n-au fost vreodată.

Dar în miez la fiecare

e un sâmbure de plantă...

Crește viață din ce moare.

Vrăbii ciripesc și zboară,

ciugulesc semințe pline;

un vârtej le înfioară

penele umflate bine.

Alte mândre aripate,

uneori, ajung în zeamă...

Unele se fac scăpate:

dor de ducă-n zări le cheamă.

Și cu ele pleacă-n lume

și al nostru trubadur;

ca să-și facă-avut și nume

strânge franci într-un condur.

Își plătește-afișe, crainici

și, la hanuri, o cazare...

I-s amicii cei mai trainici

păsările călătoare.

Păsările călătoare —

dor de ducă-n zări le cheamă.

Crește viață din ce moare,

nu spera și nu ai teamă.

Te întreabă și socoate

ce-a trăit și se petrece:

frunze vechi mor înghețate,

toamna vine, toamna trece.

(2026).

Imagini generate de ChatGPT pe baza erorilor mele de sistem.

Ignorați în niciunde, rătăciți în nicicând

Pe treptele nopții

On the Steps of the Night

Pe treptele nopţii trecem stingheri.
Tu înclini către mâine, eu mai mult către ieri.
Un tren ne desparte, privim prin ferestre
în ochii luminii cuminţi şi terestre
ce vag stă aprinsă în vagoane pustii...
De dincolo de tren tu mai eşti ori mai vii?
Pribegi ne plimbăm din trecut în nicicând,
parcă numai trăind, parcă prea rar visând,
trecători fără nume în mulţimea la fel.
Te-am zărit oare-n treacăt sau doar mă înşel?

On the steps of the night we pass by, all alone.
You lean toward tomorrow, while I turn to what’s gone.
A train stands just between us; through the windows we gaze.
Unassuming, soft light with its pale, earthly rays
scatters dimly in wagons left so bare and so numb…
From beyond the train’s ghost, are you there, will you come?
So we wander like strays from the past into never,
as if merely living and day-dreaming... if ever,
passersby without names in a crowd all the same.
Did I catch sight of you, or am I one to blame?

Cineva îşi pusese într-un colţ trepied.
Măsura prin lentile sentimentele, cred.
Aşa te-am găsit pe-un carton fără viaţă
pe ultima treaptă denumită speranţă.
Dar tremurul inimii n-a ieşit pe hârtie,
trepidaţii, cutremur... amintirea e vie.
Mulţimea foia împinsă de grabă,
fotografu-şi vedea înainte de treabă.
Numai el era treaz, numai el ne zărea.
Ignoram realitatea, apăsarea ei grea.
Trecătorii, nici ei n-aveau ochi pentru noi,
nu priveau înainte, nu priveau înapoi,
ci numai în ei. Către ce? Ei ştiau...
Eu încă mă mir că nu se ciocneau.
Nici noi n-am putut să ne-atingem vreun pic,
eu purtam pardesiu peste frig şi nimic,
tu în trening ţineai ascunsă o fugă...
Nu te-ar fi prins într-un loc nicio rugă.

In a corner, someone had set up his tripod.
Measuring feelings through lenses - so uncommon and odd...
That is how I found you, on a piece of cardboard,
on the last step, called Hope, with your sight turned forward.
But the throb of the heart did not show on the sheet —
tremors, earthquake... the moment was alive and complete.
The crowd rustled and swirled, all caught up in the haste,
while the artist worked on, having no time to waste.
He alone was awake, he alone could see us.
We ignored what was real, all the burdens and bumps.
People, too, passing by, had no eyes for our kind
as they neither looked forward nor caught glimpses behind,
but they just looked inside. Towards what? This they knew...
I'm amazed they did not just collide as they flew.
Nor could we touch each other, even in a soft brushing.
I was wearing my grey trench over cold, over nothing.
Beneath your new tracksuit you concealed a swift flight,
and no prayer could've kept you, nor a plea, nor a fight.

Pe treptele nopţii trecem stingheri.
Tu mă strigi dinspre mâine, eu te caut în ieri.
Un tren ne desparte în vagoane pustii,
eu plec către sud, tu demult nu mai vii...
Pribegi ne plimbăm din trecut în nicicând.
Am uitat să trăim sau trăim doar în gând,
trecători fără nume, trecători printr-o noapte
ce ne-a fost plină ochi de lumini şi de şoapte...
(2013)


Tradusă pentru Fiction Monday, cu ajutorul Chat GPT și Gemini. Cuvântul săptămânii: ignore.
Imagini generate de ChatGPT.

On the steps of the night we pass by, all alone.
You call me from tomorrow, I seek you in what’s gone.
A train keeps us apart in its wagons left bare.
I leave now for the south; you've long ceased to come near,
and we wander like strays from the past into never.
We just live in our thoughts, we forgot life’s endeavour,
passersby without names, passersby through the nights
that were filled to the brim with soft whispers and lights...
(2026)


Translated for Fiction Monday, with the help of Gemini and ChatGPT. The prompt word: ignore.
Images generated by ChatGPT

Diminețile mele

Somnul

Diminețile, 

gust dulcele somnului 

în puful pernei.

 

Cafeaua

Diminețile,

beau cafeaua-n fereastră, 

cu capul în nori.

(după fotografiile Veronicăi)

Drumul

Diminețile,

pe șosea, printre dealuri,

prin ani mă petrec.

Concluzie

Prinse în ramă,

cu tot adevărul lor —

frânturi de viață.

(după fotografiile Lilianei)

Diminețile altora

Buburuza

Viață pe asfalt —

o pată de culoare

pe griul lumii.
(după fotografia Nimei)

Coucher de soleil sur la mer - Constantin Westchiloff

Valul

Spuma valului —

dantele de lumină,

picături de timp.

(după fotografiile Ioanei)

Imaginile de la „Diminețile altora” sunt adunate din străfundurile internetului.

ChatGPT, cel care a făcut imaginile de la „Diminețile mele”, a generat acum mai bine de două luni și duzina aceasta: bidiviu, pizmatar, sui, soltic, habotnica, palimarita/ palamareasa, hrisoave, parleazul, cocleala, soroc, barfa, dainuind.

Pentru înscriere în tabel apăsați AICI

Au scris cu aceste cuvinte:

 

Lespezi

Motto: "It's in our perceived small things that Life happens the most."
Carol Nelson

Aripile de fluturi îți tremură-n privire;

în zbaterea de pleoape curg clipele tăcut

și se deșiră gândul adesea cu uimire

că una după alta te-au strâns și te-au crescut.

Neînsemnate, mici, simple, obișnuite, 

nu le-ai băgat în seamă și nu le-ai numărat.

Vânai zmei și balauri pe creste ascuțite

cu cerul în privire, întins, nelimitat.

Dar ca să urci pe culme ai frământat cărare

cu pasul lung cât clipa în care-a fost cuprins,

iar viața ți-a fost trudă și te-a mânat spre zare

un dor de veșnicie care-a rămas nestins.

Încă bătătorești potecile știute

sau prin hățiș deschizi drum nou din când în când,

iar la popas te-aduni din mii de amănunte

și te trezești din vis trăind, iubind, sperând.

Și uite că în urmă e-un șir întreg de lespezi

făcute cu sudoare din truda ta de-a fi

prin clipele acestea prea simple și prea repezi

care-au urzit o viață din pași cât ai clipi.

Poate-ai răpus balauri pe creste ascuțite

și te mândrești cu clipa și măreția ei,

dar lespezile-acestea tocite, prăfuite

sunt adevărul tău cioplit de pas în stei.

(2021)

Slabs

Butterfly wings are trembling in your gaze;

your eyelids flutter, silent moments flow,

you’re lost in thought, astonished by the ways

that one by one they made you rise and grow.

Unnoticed, small and simple, ordinary,

you didn’t heed them, and you didn’t count,

while hunting dragons on peaks so sharp and scary,

the sky in sight, vast, limitless, unbound.

To climb the heights you had to carve a pathway,

the moment was the measure of your stride.

Your life was toil, it drove you on your journey;

you still yearn for forever, your thirst unquenched inside.

Sometimes you tread the old, well-known trails,

sometimes you cut a road through brush, far-scoping.

At a respite you gather your details,

dreaming no more, but living, loving, hoping.

And look, behind there's a whole row of slabs

made with your sweat, your hard work to become,

through simple, fleeting moments in quick grabs.

They wove a life with their ceaseless thrum.

Maybe you killed the dragons on peaks so sharp and scary,

proud of the greatness of that moment which had flown,

but all these dull and dusty slabs, the sense they carry,

they are your truth, carved by each step in stone.

(2026)

O poezie readusă în atenție datorită temei propuse de Vinitha pentru Fiction Monday. Cuvântul acestei săptămâni: ordinary.

O traducere șlefuită cu ajutorul Gemini și ChatGPT, pe scheletul uneia mai vechi, la care am muncit singură cu instrumente de dinaintea apariției IA.

Imagini noi generate de ChatGPT.

A poem brought back into focus thanks to the theme proposed by Vinitha for Fiction Monday. This week’s prompt word: ordinary.

A translation polished with the help of Gemini and ChatGPT, built upon an older draft that I worked on by myself using pre-AI tools.

New images generated by ChatGPT.

Trei

— Ce cați tu aici, în șură, 

lele sură,

printre oale și ciubere 

pline cu oloi și miere?

Vezi că pică șandramaua

cât stai tu să-ți faci damblaua

și le numeri pe-ndelete,

de trei ori către perete

și-ncă de trei ori spre ușă.

Zi, mătușă!

Faci aceasta nesmintit

de când te-ai închiaburit.

De trei ani, trei luni, trei zile

dai foc, tainic, la feștile

și aprinzi trei lămpi. Lumina —

deunăzi zicea vecina —

se vede la fel mereu:

la apus, în zori, și eu

cred că și în miez de noapte,

când se scutură de șoapte

colbul drumului și luna,

că-s întrucâtva totuna.

Au aceleași stări de dor:

luna plânge după nor,

praful zboară după vânt...

Tu, mătușă, pe pământ

faci trei umbre-ntunecate

de la trei lămpi argintate.

Zici c-așa se întreiește

și norocul și îți crește

tot avutul de trei ori.

Ce noroc aștepți, să mori?

— Să mori tu! Eu mă gătesc

pețitorii să-i primesc.

— Îi primești tot câte trei?

— Așa fac alte femei!

Eu îi chem tot câte unul

să văd dacă e vreunul

falnic, vrednic și cuminte. 

— Poate vrei unul fierbinte... 

Ș-ai găsit ce cați? În șură?

— Ia nu fi tu rea de gură!

N-am găsit, oi căuta;

Am găsit, m-oi mărita...

Sau acuma mori de ciudă?

— Eu să mor? Nu fi zăludă!

Te măriți la vârsta ta,

mătușică!? Ești belea!

Rea de muscă? Strângătoare?

Vrei un găligan în floare

ori te uiți la bogătani,

cum or fi, da’ plini de bani?

— Vreau un june destupat,

și frumos, da’ și bogat!

— Te măriți tot de trei ori,

că nu sunt așa feciori...

Da’ pe rând sau faci furori

și ca o sultană-i iei

deodată pe toți trei?

— Am să fac cum mi-o tuna! 

Asta nu e treaba ta!

— Fă-ți cum vrei pofta, mireasă, 

da’ când vine ’a cu coasă,

ți se-ntâmplă doar o dată. 

Ai să scrii și în diată

să te-ngroape cu trei popi?

— Și vrei una sau trei gropi?

— Numai una, maică, știi 

că nu pot a mă-mpărți...

Da’, acum, că-ntrebi, aș vrea

trei cruci lângă țeasta mea. 

Lelea, de s-o fi luat

cu vreun frumușel bogat,

eu spun drept că n-am aflat.

Nici nu știu dacă trei popi

au slujit lângă trei gropi

sau dacă în cimitir

e-un mormânt mai abitir

decât toate celelalte,

cu trei cruci alăturate.

Cu imagini potrivite,

de ChatGPT scornite,

v-am băgat în atmosferă,

chiar de starea-i efemeră,

și am scris cu o duzină

de cuvinte. Ea-i de vină

pentru toată întâmplarea.

Nu găsiți și continuarea

în tabel, ci, inspirate,

scrieri proaspete cu toate

vorbele incriminate, 

dac-or fi adăugate.

Patru întrebări și o duzină de cuvinte

Plugarul 

Oare cine-a fost 

să-ntoarcă brazdă în nori 

în zorii zilei? 

Pod 

Pod de zăbrele 

 peste apa cerului 

 sau peste mare?

Vânt 

Ceasul din turlă 

numără petalele 

sau clipe în vânt?

Joc 

E un spiriduș 

cel ce înalță zmeul 

în iarba-naltă?

Primele două imagini sunt de fapt una și aceeași fotografie realizată de Vero de la fereastră în zorii unei zile de marți. Celelalte două fotografii îi aparțin lui Christianto Kumoro la care am ajuns prin intermediul Suzanei. Le mulțumesc tuturor pentru inspirație!

Următoarea duzină de cuvinte e condimentată de ChatGPT cu câteva regionalisme și arhaisme: mereu, stari, drumului, fel, lumina, intrucatva, nesmintit, sandramaua, sura, lele, oloi, ciubere.

Spor la scris și inspirație maximă!

Pentru înscriere în tabel apăsați AICI

Au scris cu această duzină de cuvinte:

Deși deșir...

Motto: Deși deșir destine des, 

de știu desface desaga, 

decopăr destăinuiri deștepte 

despre desferecarea deștelor descântate. 

Deși deșir destine des,

pot spune, dacă n-am de-ales,

că pân-acum n-am înțeles

nimic din tot ce am cules.

De știu desface o desagă

cu vorbe, care mi-a fost dragă

și care nu mai e întreagă,

de ea istorii vechi mă leagă.

Descopăr, deci, destăinuiri

deștepte unde-au fost iubiri...

Poți, oare, astăzi să te miri

că oamenii au câte firi?

Despre desferecarea lor

de tot ce-a fost odată dor

și de al dorului izvor

știu vorbe care iscă nor

din deștele ce, descântate,

descântă ele mai departe

destine pline de păcate

ce se termină deșirate.

Spre amuzamentul cui are răbdare să citească, găsiți aici o întreagă discuție începută de Vero cu ChatGPT despre elucubrația ei pentru duzina de cuvinte, despre versificarea acesteia făcută de mine și despre procesul creator (greșeala) care a dat naștere noii elucubrații în versuri din această postare. Vă rog să-mi iertați erorile de tastare din discuția cu ChatGPT. Aș fi fost mai atentă dacă plănuiam de la bun început să o fac publică.

Imaginile sunt generate de pe alt cont de ChatGPT, înainte și după ce a aflat istoria poeziei.