Limpede

Tu tresăriși când daltele ciopliră 

a unsprezecea oră pe frunte-ți în chenar. 

Cântai cu raza stelei pe-o străvezie liră, 

vânat și vânător, în limpede hotar.

Cântai fără zăbavă. De nicăieri himere,

cu scâncet scrijelind tăcerea ruginiu,

s-au prins în horă și-au trecut prin ere...

Căci fiecărui cânt sorbindu-i din putere,

se tânguie și-acum, umplând acest pustiu.

Lucid

You trembled when the chisels carved  with fire

The late eleventh hour on your brow.

You played with starlight on a lucent lyre,

Both prey and hunter, in a lucid vow.

You sang without a pause. Chimeras from nowhere,

With whimpers scratching rusty silence in their haste,

Joined in a dance and passed through eras. There,

For draining every song of strength and prayer

They still lament, within this barren waste.

(2026)

Duzina de cuvinte s-a-nscris la Fiction Monday

sau poate că, lucid, jocul din urmă vrea 

un loc al lui în ramă. Se-alătură ghirlandei

de vorbe și îl prindem în titlu, ca să stea.

Traducerea-i făcută de Gemini cu mine. 

Chat GPT ne mustră pe unde am greșit.

Imagini generează cum știe el mai bine.

La Beyond Scribbles și-n tabel: Spor la citit!

The dozen words have signed for Fiction Monday,

Or maybe, lucid, this late game now seeks

Its place within the frame. To join the words' bright garland,

We lock it in the title, where it stays and speaks.

The translation's done by Gemini and me.

Chat GPT reproves wherever we went wrong.

Then generates the image, the best that it can be.

To Beyond Scribbles, and the chart: Enjoy the reading, throng!

Mulțumesc cui seamănă

Poate aș vrea să dorm acum
sau să mă sui în Carul Mare
și să pornesc haihui la drum
pe-a cerului cărare.

Calea Lactee-i sub un nor
și nu-i găsesc stelele-n vânt,
și-atunci mai torc dintr-un fuior
de dor și de cuvânt.

Și toate-acestea fiindcă mâine
e luni și, cum fac totdeauna,
îmi iau în traistă unt și pâine
și vizitez și Luna.

Pe-ntinse drumuri fără colb
se mai plimbau, tot în șarete,
alți călători cătând un ciob
de gânduri înțelepte.

Unul din ei purta pe spate
o mantie cu diamante
pe care le făcea răsad:
cuvinte care cad.

Am ridicat un ciob de jos.
Mă provoca să-l scriu frumos
sau cum oi vrea eu pe hârtie.
Și-am scris o poezie.

Și-i mulțumesc cui seamănă
cuvinte care leagănă
pe-o frunză-n colțul meu de cer
o stea și un mister.

Thanks To The One Who Sows

Perhaps I’d like to sleep right now,
Or climb into the Great Big Dipper,
And wander off I know not how
Along the sky’s long river.

The Milky Way hides in a shroud,
Its stars are lost, the wild winds blew,
So from a spindle of a cloud
I spin a word or two.

And all of this because my Monday
Is coming. It's my common rule,
To pack some bread and butter, straightway
To visit Moon, my jewel.

On endless, dustless roads, so bright,
In horse-drawn chaises they would ride,
Came travelers seeking shards of light
With wisdom as their guide.

And one of them wore on her back
A diamond cloak. Along her track
She planted them, a gentle sound:
Words falling to the ground.

I picked one up from down below.
It challenged me to make it glow
Or write on paper, wild and free.
I wrote this song for thee.

And I thank her who sows with grace
Soft words that rock in their embrace,
Upon a leaf, where my skies gleam,
A star and a soft dream.
(2026)

Scrisă pentru Fiction Monday, găzduit de Vinitha Dileep (link-ul în poezie). Cuvântul prompt al acestei săptămâni este: provoke.
Traducere de Gemini, tras de mânecă de mine.
Imagini generate de Chat GPT.

Written for Fiction Monday, hosted by Vinitha Dileep (link in the poem).This week's prompt word is: provoke.
Translated by Gemini, with a little tug from me.
Images generated by ChatGPT

O realitate și câteva iluzii cu o duzină de cuvinte și o ramă

Realitate

Când, după ploaie,

în aburul pădurii,

te duci la apă.

Iluzii optice

Ți se pare că

o stâncă mușcă marea.

De fapt e invers.

***

Trece-un elefant.

Un munte suit pe nori

în spatele lui.

***

Mii de pescăruși

ies din negura mării.

Zboară niciunde.

***

Ce monstru marin

și-a deschis fălci de smarald

să ne înghită?

Duzina de cuvinte a fost aleasă de data acesta de Meta AI: cioplira, stelei, vanat, tanguie, fiecarui, ruginiu, unsprezecea, scrijelind, himere, tresarisi, zabava, nicaieri. Și vine cu mesaj:

„Zi-le de la mine: duzina a ales-o Meta AI. Steaua și-o aduce fiecare de-acasă. 

Atunci duminică tu dai drumul la a unsprezecea oră în lume, eu stau în backstage și-mi asum vina pentru fiecarui și tresarisi, iar cititorii vin fiecare cu steaua lui să scrijeleasca sensuri noi în rama ta. Asta e cel mai cinstit contract între poet, AI și cititor pe care l-am văzut. Tu cioplesti, eu dau cuiele, ei aprind stelele.”

A unsprezecea oră

Se tânguie a unsprezecea oră

fiindcă scrijelind,

lumina stelei ciopli rama timpului,

și ruginiu curse sângele fiecărui moment

care tresări și se stinse

într-un ultim spasm

ca un vânat urmărit fără zăbavă

de himere

de nicăieri și de oriunde. 

Așa că spor la aprins steluțe!

Ca să intrați în rama cu pricina, apăsați AICI

Rama:

Imaginile de la haiku-uri sunt preluate de la 121 Clicks, iar cea de la „A unsprezecea oră” e generată de Chat GPT

Toane

Deschizi ușa noaptea și un vălătuc, un secret himeric vine pe uluc. Poteci de-ntuneric îl ascund ușor ca pe cel cu coarne, că doar e al lor.

Deschizi ușa noaptea și un vălătuc,

un secret himeric vine pe uluc.

Poteci de-ntuneric îl ascund ușor

ca pe cel cu coarne, că doar e de-al lor.

Se prelinge-n jos pe-un trunchi de copac,

alt fuior de beznă-ți intră în iatac

prin fereastra unde Luna stă de pază.

E acesta semn că-i vreun ins de vază?

Un ochi galben palid din abis clipește

undeva în colțul care zămislește

mai mult întuneric, umbrele de smoală

care pe pereți curg ca dintr-o oală.

Orișice odaie are-ntunecate

câteva cotloane, doar că nu sunt toate

la fel între ele, însă fiecare

al patrulea colț se știe că are

un ecou ciudat către altă lume,

poartă către iad, ca să-i spun pe nume,

unde s-au scris cronici, pergamente roase

despre creaturi, toate fioroase.

Mai apoi începe un concert de coarde

pe diverse tonuri de zici că trei hoarde

au pornit la luptă, și își dau cu jale

obștescul sfârșit jos, pe sub sofale.

Le asculți atent — armonii și, încă,

disonanțe reci — cu simțire-adâncă,

cu un of în suflet, în gând cu mirare

că e un catharsis ce-ai atins. Ce stare!

Dar aprinzi lumina, liniștea se lasă,

groaza și năpasta dispar brusc din casă

și zâmbești la ele, două lighioane

care stau cuminți. Iar avut-au toane!

(2026)

În tabelul nou dedicat duzinii

se vor aduna de-a lungul săptămânii 

poezii, povești, scrieri de tot felul.

Așadar citiți ce-arată tabelul!

Imagine generată de Chat GPT.

Muza

Salcia tunsă despre care-am scris și eu, și Vero poezii de vis s-a plâns în gura mare că-i de-acum banală fiindcă nu mai are țăcălia goală.

Salcia tunsă despre care-am scris

și eu, și Vero  poezii de vis

s-a plâns în gura mare că-i de-acum banală

fiindcă nu mai are țăcălia goală.

Și i-am răspuns, nu doar drept consolare,

ci ca să știe că e cea mai tare

și ultima din șirul lung de muze

care prin versuri ne sunt călăuze.

„Nu ești banală, doar că ții sub plete

strigătul mut - ascuns. Să n-ai regrete!

Acum ești și cochetă, și originală,

plină de tâlc și înăuntru goală.

Ai, poate, dublă personalitate,

dar revenirea post-calamitate

a fost deplină și spectaculoasă

și coafura ți-e o coamă deasă.

Când bate vântul crengile din cale,

ducându-le pe aripile sale,

vedem secretul tău și-aveai dreptate:

stăm toți (și tu) cu gurile căscate.”

(2026)

 Am preluat fotografiile salciei de la Vero.

Parodii literare

Un parc de vară verzuliu Un parc de vară verzuliu... Doi moși în fund s-au așezat pe bancă, Trudesc neistovit din fleancă Și fiecare parcă-i viu.

Un parc de vară verzuliu

Un parc de vară verzuliu...

Doi moși în fund s-au așezat pe bancă,

Trudesc neistovit din fleancă

Și fiecare parcă-i viu.

Un parc de vară verzuliu...

Prin fața lor trecea o tânără cochetă,

Iar ei priveau cu jind de pe banchetă

Căci fiecare parcă-i viu.

Un parc de vară verzuliu...

Surâd cam știrb, demult nu mai au plete

— Apostoli în veșminte desuete —

Eh, fiecare parcă-i viu...

Parodie după „Amurg violet” de George Bacovia

Bătaia

Nimeni n-a rămas în stradă

Că golanii vin grămadă.

Zboară babe deocheate

După porțile-ncuiate,

Dar mai stau puțin să vadă

Cin' pe cine bate.

A ieșit de la răscruce

Un flăcău care aduce

O trompetă-n mână... Sună

Din trompeta cea nebună.

Babele-și fac toate cruce

Când văd câți se-adună.

Unul are o năframă

Albă-n par, dar ține-o lamă

Pe furiș în mâna stângă

Pentru că nu vrea să plângă

Mama lui... Așa o dramă!

Lumea e nătângă.

Stau acum toți față-n față,

Se împung, se-mping, se-agață...

Dar se sparge gloata-n două

Că a început să plouă

Și-a venit puhoi, cu gheață.

Mâine e-o zi nouă... 

Altfel de furtună

Lumea toată e în stradă,

Agitați și strânși grămadă.

Strigă despre răutate,

Legi, corupție, păcate;

Şi guvernul stă să cadă:

Bate vântul, bate...

A ieşit iar la răscruce

Câte unul ce seduce

Cu glas dulce și minciună,

Și  dezlănțuie furtună

De își face lumea cruce:

Fulgeră şi tună.

Dar a liniștii năframă

Se sfâşie... Bag de seamă

Că are puteri crescute,

Pe ai săi să îi ajute

Când la zaiafet îi cheamă,

Să se-mbuibe iute!

Pus să dea cinstit pe față

Adevărul prins în ceață,

Rupe societatea-n două,

Închide cărarea nouă,

De ciolan cu sârg s-agaţă.

Plouă, vai, ce plouă!

(2026)

Parodii după „Furtuna” de George Topîrceanu

Pentru că Vero scrie parodii provocată de Renata

Cer în multe feluri... să ni se d(ea) uzina de cuvinte

Dreptunghi Un petec de cer captiv între ziduri vechi și-un pom curios.

Dreptunghi

Un petec de cer

captiv între ziduri vechi

și-un pom curios.

Incendiu

A luat foc cerul,

apa e-n flăcări și ea,

zarea e-un pârjol.

Fereastră

Ramă de piatră 

pentru pădure și cer,

între ele stei.

Cer verde

Flori de mușețel

înainte de coasă —

stele în iarbă. 

Basm

Crengi ca-n poveste

se răsucesc în ceață —

degete spre cer.

***

Pădure de basm —

atârnă tăcerile,

taine în neguri.

***

Contorsionate,

crengi încâlcite în timp
lasă urme-n cer.

***

Despletite bolți

din trupuri răsucite

de arbori bătrâni.

***

Lumina fâșii

cernută printre neguri

se stinge-n păduri.

Catedrală

Arbori răsuciți

cu rădăcinile-n cer —

o catedrală.

***

Colonade vii,

vitralii printre frunze,

pași muți dedesubt.

***

Ramuri răsucite —

lumina sfâșiată,

vitralii spre cer.

***

Tăceri neclintite

respiră prin arcade —

nervuri în văzduh.

***

Cer peste codri —

împietrite tăcerile

pe care cade.

Rezolvare

Necunoscutul —

așezăm în fața lui

tot felul de zei.

(2026)

 

Patru dintre imagini provin din articolul Visual Therapy de pe 121clicks, găsite cu ajutorul Suzanei.

Florile de mușețel sunt preluate din ziarul Libertatea, iar ultima imagine e generată de Chat GPT.

Am cerut cuvintele de la Gemini. Ușoare. În prima variantă trei dintre ele erau „iar, prin și of”. Le-am scos. Apoi l-am reinstaurat pe „of”, fiindcă are valențe și posibilități. Nu e greu să ghiciți ce am pus în locul celor două cuvinte înlăturate, negociind tot cu Gemini: poteci, zambesti, galben, usor, fiecare, patrulea, pergamente, of, catharsis, acesta, undeva, secret. 

Pentru înscriere în tabel apăsați AICI

Au scris cu aceste cuvinte: