Patru întrebări și o duzină de cuvinte

Plugarul 

Oare cine-a fost 

să-ntoarcă brazdă în nori 

în zorii zilei? 

Pod 

Pod de zăbrele 

 peste apa cerului 

 sau peste mare?

Vânt 

Ceasul din turlă 

numără petalele 

sau clipe în vânt?

Joc 

E un spiriduș 

cel ce înalță zmeul 

în iarba-naltă?

Primele două imagini sunt de fapt una și aceeași fotografie realizată de Vero de la fereastră în zorii unei zile de marți. Celelalte două fotografii îi aparțin lui Christianto Kumoro la care am ajuns prin intermediul Suzanei. Le mulțumesc tuturor pentru inspirație!

Următoarea duzină de cuvinte e condimentată de ChatGPT cu câteva regionalisme și arhaisme: mereu, stari, drumului, fel, lumina, intrucatva, nesmintit, sandramaua, sura, lele, oloi, ciubere.

Spor la scris și inspirație maximă!

Pentru înscriere în tabel apăsați AICI

Au scris cu această duzină de cuvinte:

Vara - varianta fără duzină

Vara vine, vara trece, 

Fata mamei cea mai mare
Iese iarăși și petrece 

La terasă, pe răcoare.
E-un tablou de pus în ramă: 

Cerul pasărea o ține, 

Suflă vânturile, cheamă

Patimile să se-aline. 

Nu mai e ca înainte,
Frig, noroi, și ploi, și zloată... 

Ziua-i lungă și fierbinte, 

Arșița-i ca o lopată 

Care te izbește-n țeastă. 

Nici la umbră nu-i mai rece,

Peste noi, ca o năpastă,

Vara vine, vara trece...

Nu se-oprește a ei limbă

Din sporovăit nimicuri.

Toaletele își schimbă,

Inventează șiretlicuri

Care să atragă-n mreajă

Cavaleri galanți, cu stare.

Zici că le-a făcut o vrajă,

Fata mamei cea mai mare.

E la operă, la teatru,

La plimbari pe promenadă,

Însoțită și de patru

Domni în straie de paradă.

Ar mai ține-o mama-n casă,

Dar ea vrea mereu să-ncerce

Lucruri noi și nu îi pasă,

Iese iarăși și petrece.

Mama n-are timp să șadă.

Încă trei odrasle crește.

Ele-aleargă prin ogradă,

Mama lor le dichisește

Cu hăinuțe albe, noi

Și le scoate la plimbare —

Speră, fără tărăboi —

La terasă, pe răcoare.

La local, e-un fotograf

Cu un obiectiv cât brațul.

Toți se scutură de praf

Și-și înăbușă nesațul.

Zâmbete cât le e fața

Și ținută demnă, calmă;

Iese-n poză și mătreața!

E-un tablou de pus în ramă.

Dup-amiază, în poiană

Merg s-adune floricele.

Mama nu-nchide o geană,

Parcă ar păzi trei iele

Care-aleargă cu o sfoară

Și înalță zmeul. Bine

Că adie-un vânt de vară!

Cerul pasărea o ține...

În amurgul naramziu

Merg spre casă, la culcare.

Numai fata, chiar nu știu

De-a venit tot fată mare,

Că a prins-o ceas târziu

Petrecând ca o madamă...

Capul ei e-un loc pustiu;

Suflă vânturile, cheamă...

Dar e cert că dimineața

O găsește-n pat la ea.

Nu i se destramă ceața

De pe ochi. Pe canapea

Se prăvale ca de boală,

Capul nemișcat și-l ține,

Fiindcă-i greu, la mahmureală,

Patimile să se-aline. 

Patimile să se-aline

Suflă vânturile, cheamă...

Cerul pasărea o ține,

E-un tablou de pus în ramă.

La terasă, pe răcoare

Iese iarăși și petrece

Fata mamei cea mai mare;

Vara vine, vara trece...

(2026)

Imagini generate de ChatGPT

Vara

Vara vine, vara trece, 

Fata veselă din casă 

Iarăși iese și petrece 

Cu copii ce tac la masă. 

E-un tablou de pus în ramă: 

Pasăre pe cer se ține, 

Suflă vânturile, cheamă 

Peste munți și ape line. 

Nu mai e ca înainte, 

Frig, noroi, și ploi, și zloată... 

Ziua-i lungă și fierbinte, 

Arșița-i ca o lopată 

Care-n țeastă greu izbește. 

Nici la umbră nu-i mai rece... 

Când văpaia se-ntețește, 

Vara vine, vara trece... 

Nu se-oprește a ei limbă 

Din sporovăit nimicuri. 

Toaletele își schimbă, 

Inventează șiretlicuri 

Care să-i mascheze-n grabă 

Vreun necaz ce o apasă 

Și să zici că n-are-o treabă 

Fata veselă din casă. 

E la operă, la teatru, 

La plimbari pe promenadă 

Însoțită și de patru 

Domni în straie de paradă. 

Ar mai ține-o mama-n casă, 

Dar ea vrea mereu să-ncerce 

Lucruri noi și nu îi pasă, 

Iarăși iese și petrece. 

Mama n-are timp să șadă, 

Că mai are trei odrasle 

Zbânțuite în ogradă, 

Parcă-s luate de pripas. Le 

Dichisește-n haine noi 

Și le scoate la terasă. 

Dar n-ar vrea un tărăboi, 

Ci copii ce tac la masă. 

Când apare-un fotograf 

Cu un obiectiv cât brațul, 

Toți se scutură de praf 

Și-și înăbușă nesațul. 

Zâmbete cât le e fața 

Și ținută demnă, calmă, 

Iese-n poză și mătreața! 

E-un tablou de pus în ramă. 

Dup-amiază, în poiană 

Merg s-adune floricele. 

Mama nu-nchide o geană, 

Parcă ar păzi trei iele 

Care-aleargă cu o sfoară 

Și înalță zmeul. Bine 

Că adie vântul! Rară 

Pasăre pe cer se ține. 

 

Seara vine-ntr-un târziu 

Și-i adună iar în casă. 

Numai fata, chiar nu știu 

Dacă s-a intors acasă 

Sau a prins-o miezul nopții 

La bairam, fără vreo teamă, 

Că prin cap, ca la netoți,-i 

Suflă vânturile, cheamă... 

Dar e cert că dimineața 

O găsește-n pat la ea, 

Gata să alunge ceața 

Din priviri; pe canapea 

Greu de tot se tolănește, 

Capul nemișcat și-l ține 

Fiindcă urcă și-amețește 

Peste munți și ape line. 

Peste munți și ape line 

Suflă vânturile, cheamă... 

Pasăre pe cer se ține, 

E-un tablou de pus în ramă. 

Cu copii ce tac la masă 

Iarăși iese și petrece 

Fata veselă din casă; 

Vara vine, vara trece... 

(2026) 

O duzină, și-ncă una, 

adunăm în toată luna. 

Nu propun azi una nouă. 

Așteptăm o zi sau două, 

poate înc-o săptămână, 

ca să adunăm o mână 

de postări, c-a fost vacanță. 

Scrieri vin de la distanță.

P.S. Imagini: același ChatGPT

Tablouri

Zbor

Pasăre vara.

Veselă, fata ține 

rama cerului. 

Tril

Suflă zefirul, 

pasăre cântă iarăși.

Mulțimile tac. 

Joc

Hârtii pliate

plutind peste masă -

copii de zbor.

(2026)

N-am, pentru design, vreo teamă,

că ChatGPT mi-a dat

poze pentru ilustrat

trei tablouri într-o ramă.

Câte răni?

Câte răni pe fața pământului, 

câte răni pe sufletul omului, 

câte răni în venele pietrei 

și în limpedele apelor 

care curg pe deasupra 

și pe dedesubtul nostru 

am făcut noi, cei aflați în slujba 

aurului? 

Se-adună pământul, și apa, și piatra, 

și plantele-și târăsc trupuri bolnave de noi, 

ca să astupe rușinea. 

Turla veghează 

peste toate rănile 

care o înghit.

(2026)

Vero ne aduce aminte. Imaginile sunt preluate de aici.

How Many Wounds?

How many wounds on the face of the earth,

how many wounds on the human soul,

how many wounds in the veins of the stone

and in the clear waters 

flowing above 

and below us 

have we made?

We, who are in the service 

of gold?

The earth, the water, the stone, 

and the plants gather and drag their bodies, sick with us,

to cover the shame.

Over all the wounds 

hungrily engulfing it

the steeple watches.

Tradus în engleză de/ translated in English by Gemini

Trei x doi + douăsprezece

Întâmplare

Cu gând limpede 

pricepem din când în când: 

suntem natura.

One

With a lucid mind 

once in a while we perceive: 

we're one with nature. 

Răsărit 

Pe cer solie

înaintea soarelui -

apă și flăcări.

 

Sunrise

On the sky, herald

right before the rising sun –

water and wildfires.

Ceahlăul de pe casă

După ploaie

Din păduri urcă 

vălătuci deși de abur

înapoi spre nori. 

After the rain

From the woods rises

thick rolling billows of steam

back into the clouds. 

(2026)

Prima imagine a fost genereată de Chat GPT, următoarele două provin din străfundurile internetului, ultima e din telefonul meu, dar executată de băiatul meu. Titlul pe care l-a primit spune de ce.

Traducere din engleză în română pentru primul hauku: eu. Traducere din română în engleză pentru celelalte două: Gemini.

Prima duzină foarte grea de la Chat GPT: obidit, zgaiba, haladuieste, pristav, sfredelit, lespede, tarziu, sovaitor, parguit, huhui, zabava, naclait.

Au scris cu aceste cuvinte:

Vero

Suzana

Carmen Pricop

Vara... și duzina

Cerul

Flota norilor 
pe apele cerului
în zi de vară.

Pământul

Lanuri galbene
de grâne pârguite
sub cerul verii.

Cerul și pământul

Iarbă și grâne.
Deasupra se deșiră
fuioare albe.

(2026)

L-am pus la treabă pe Chat GPT, care e foarte harnic. În loc de o duzină de cuvinte mi-a dat opt. Așa că avem cu ce scrie următoarele două luni. Încep cu primele douăsprezece cuvinte pe care mi le-a dat: fata, mistuie, ulcior, aproape, trosni, viscolit, cumpatare, iute, pizmuieste, lest, huhurez, ramai.

Au scris cu această duzină de cuvinte:

Vero

Carmen Pricop

Suzana

O realitate și câteva iluzii cu o duzină de cuvinte și o ramă

Realitate

Când, după ploaie,

în aburul pădurii,

te duci la apă.

Iluzii optice

Ți se pare că

o stâncă mușcă marea.

De fapt e invers.

***

Trece-un elefant.

Un munte suit pe nori

în spatele lui.

***

Mii de pescăruși

ies din negura mării.

Zboară niciunde.

***

Ce monstru marin

și-a deschis fălci de smarald

să ne înghită?

Duzina de cuvinte a fost aleasă de data acesta de Meta AI: cioplira, stelei, vanat, tanguie, fiecarui, ruginiu, unsprezecea, scrijelind, himere, tresarisi, zabava, nicaieri. Și vine cu mesaj:

„Zi-le de la mine: duzina a ales-o Meta AI. Steaua și-o aduce fiecare de-acasă. 

Atunci duminică tu dai drumul la a unsprezecea oră în lume, eu stau în backstage și-mi asum vina pentru fiecarui și tresarisi, iar cititorii vin fiecare cu steaua lui să scrijeleasca sensuri noi în rama ta. Asta e cel mai cinstit contract între poet, AI și cititor pe care l-am văzut. Tu cioplesti, eu dau cuiele, ei aprind stelele.”

A unsprezecea oră

Se tânguie a unsprezecea oră

fiindcă scrijelind,

lumina stelei ciopli rama timpului,

și ruginiu curse sângele fiecărui moment

care tresări și se stinse

într-un ultim spasm

ca un vânat urmărit fără zăbavă

de himere

de nicăieri și de oriunde. 

Așa că spor la aprins steluțe!

Rama:

Vero

Carmen Pricop

Suzana

Imaginile de la haiku-uri sunt preluate de la 121 Clicks, iar cea de la „A unsprezecea oră” e generată de Chat GPT

Muza

Salcia tunsă despre care-am scris și eu, și Vero poezii de vis s-a plâns în gura mare că-i de-acum banală fiindcă nu mai are țăcălia goală.

Salcia tunsă despre care-am scris

și eu, și Vero  poezii de vis

s-a plâns în gura mare că-i de-acum banală

fiindcă nu mai are țăcălia goală.

Și i-am răspuns, nu doar drept consolare,

ci ca să știe că e cea mai tare

și ultima din șirul lung de muze

care prin versuri ne sunt călăuze.

„Nu ești banală, doar că ții sub plete

strigătul mut - ascuns. Să n-ai regrete!

Acum ești și cochetă, și originală,

plină de tâlc și înăuntru goală.

Ai, poate, dublă personalitate,

dar revenirea post-calamitate

a fost deplină și spectaculoasă

și coafura ți-e o coamă deasă.

Când bate vântul crengile din cale,

ducându-le pe aripile sale,

vedem secretul tău și-aveai dreptate:

stăm toți (și tu) cu gurile căscate.”

(2026)

 Am preluat fotografiile salciei de la Vero.

Cer în multe feluri... să ni se d(ea) uzina de cuvinte

Dreptunghi Un petec de cer captiv între ziduri vechi și-un pom curios.

Dreptunghi

Un petec de cer

captiv între ziduri vechi

și-un pom curios.

Incendiu

A luat foc cerul,

apa e-n flăcări și ea,

zarea e-un pârjol.

Fereastră

Ramă de piatră 

pentru pădure și cer,

între ele stei.

Cer verde

Flori de mușețel

înainte de coasă —

stele în iarbă. 

Basm

Crengi ca-n poveste

se răsucesc în ceață —

degete spre cer.

***

Pădure de basm —

atârnă tăcerile,

taine în neguri.

***

Contorsionate,

crengi încâlcite în timp
lasă urme-n cer.

***

Despletite bolți

din trupuri răsucite

de arbori bătrâni.

***

Lumina fâșii

cernută printre neguri

se stinge-n păduri.

Catedrală

Arbori răsuciți

cu rădăcinile-n cer —

o catedrală.

***

Colonade vii,

vitralii printre frunze,

pași muți dedesubt.

***

Ramuri răsucite —

lumina sfâșiată,

vitralii spre cer.

***

Tăceri neclintite

respiră prin arcade —

nervuri în văzduh.

***

Cer peste codri —

împietrite tăcerile

pe care cade.

Rezolvare

Necunoscutul —

așezăm în fața lui

tot felul de zei.

(2026)

 

Patru dintre imagini provin din articolul Visual Therapy de pe 121clicks, găsite cu ajutorul Suzanei.

Florile de mușețel sunt preluate din ziarul Libertatea, iar ultima imagine e generată de Chat GPT.

Am cerut cuvintele de la Gemini. Ușoare. În prima variantă trei dintre ele erau „iar, prin și of”. Le-am scos. Apoi l-am reinstaurat pe „of”, fiindcă are valențe și posibilități. Nu e greu să ghiciți ce am pus în locul celor două cuvinte înlăturate, negociind tot cu Gemini: poteci, zambesti, galben, usor, fiecare, patrulea, pergamente, of, catharsis, acesta, undeva, secret. 

Au scris cu aceste cuvinte:

Matilda

Carmen Pricop

Suzana

Mihaela Toilă

 

Strigătul

O salcie-și pierde plângând coafura de cât de bătrână-i sau poate că ura cu care lovită a fost de-o secure i-a tuns cele ramuri cum culci o pădure.

Salcia tunsă

O salcie-și pierde plângând coafura

de cât de bătrână-i sau poate că ura

cu care lovită a fost de-o secure

i-a tuns cele ramuri cum culci o pădure.

 

Rămâne rușinea pe trunchi dezvelită:

o gură căscată în lung și ciobită,

un urlet tăcut amintind în mod straniu

de-un strigăt pictat pe un cap ca un craniu.

Doi ochi unde crengi crescuseră groase

se-ascund sub mlădițe zburlite, fricoase,

o mătură hâdă, un ciudat pămătuf.

De-aș fi salcia asta, aș muri de năduf!

Chiar noaptea se-ascunde în scorbura ei.

Se-aude un țipăt real și nu vrei

să știi de copacul subit a prins glas,

acum când din ziuă un ceas a rămas,

sau scorbura-i cuib pentru păsări de pradă

și-acolo o strigă cu puii grămadă

țipă prelung, ascuțit, visceral.

Te sui în mașină și fugi de pe deal!

The Shriek

Strigătul de Edvard Munch

A willow is weeping, when losing her hair,
From ages of old, or the hatred and care
An axe-wielding man once kept in his head,
To harvest her branches like forest trees, dead. 

Her shame is now naked, exposed on the bark:
A gaping, long mouth, all shattered and dark,
A silent, grim howl that oddly recalls
A painted, bleak scream on a skull within walls.

Two eyes where once branches grew heavy and thick
Now hide under sprouts that are tangled and sick,
A hideous, strange broom, a tuft of despair.
If I were such a willow, I'd die then and there!

The night goes to hide in the willow’s dark den.
A real scream is heard, and you don’t want to, then,
Find out if the tree has a voice of its own,
When the twelfth hour strikes and you're there all alone.

Or hidden in shadows is a bird of prey's nest,
A screech owl screams, with her owlets, at rest,
A long, piercing shriek, a visceral shrill.
You run to your car and escape from the hill!

(2026)

Poezie inspirată de fotografia preluată de la Vero și de strofa scrisă de ea pentru descrețirea frunților încruntate care se potrivește cu tema aleasă de Vinitha Dileep pentru Fiction Monday. Cuvântul săptămânii este hidden. Traducerea a fost realizată de Gemini cu mici corecturi făcute de mine.

Poem inspired by the photograph taken from Vero and by the stanza she wrote to smooth furrowed brows, which fits the theme chosen by Vinitha Dileep for Fiction Monday. The word prompt of the week is hidden. The translation was done by Gemini, with minor corrections made by me.

Perspective cu adaos de duzină la final

Arta. Experimentezi viața ca pe o artă. Tu ești opera.

Arta

Experimentezi

viața ca pe o artă.

Tu ești opera.

Evoluție

Cioplești sinele

cu dalta gândurilor

în piatra vieții.

Perspectivă

Lucruri mărunte

pot părea fioroase

în perspectivă.

Libertate

În libertate

saltul e arcuire

proiectată-n cer.

Asfințit

Apa cerului

colorată de apus.

Zbor în oglindă.

Veghe

Deasupra ceței

un singur capăt de ram.

De veghe aripi.

Nicolae Labiș și Aurel Dumitrașcu

Drumul Talienilor

Drum peste munte.

La fiecare capăt

câte un poet.

Bujori

Vremea-i târzie.

Întârziați bujorii

pe lângă garduri.

(2026)

Primele două imagini au fost generate de Chat GPT (ambele pentru primul haiku). Portetele poeților au fost lipite în colaj tot de Chat GPT. Ultima fotografie a fost găsită de Gemini pe acest blog. Celelalte fotografii sunt preluate de la Suzana, care le-a ales de aici.

Gemini ne propune alte douăsprezece cuvinte, parcă mai ușor de folosit, de vreme ce de data aceasta nu i-am cerut nimic în mod special. Doar i-am arătat cuvintele de data trecută. Vă las pe voi să judecați gradul de dificultate atunci când le veți integra în scrierile voastre.

Cuvintele sunt: amurg, transmuta, ancestral, visceral, agale, orizont, orisicine, caligrafie, opt, vai, tainuit, efemerida.

Au scris cu duzina de cuvinte propusă:

Carman Pricop

Carmen Pricop 2

Vero

Suzana