Se afișează postările cu eticheta natura și percepție. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta natura și percepție. Afișați toate postările

marți, 14 iulie 2026

Câte răni?

Câte răni pe fața pământului, 
câte răni pe sufletul omului, 
câte răni în venele pietrei 
și în limpedele apelor 
care curg pe deasupra 
și pe dedesubtul nostru 
am făcut noi, cei aflați în slujba 
aurului? 

Se-adună pământul, și apa, și piatra, 
și plantele-și târăsc trupuri bolnave de noi, 
ca să astupe rușinea. 

Turla veghează 
peste toate rănile 
care o înghit.
(2026)

Vero ne aduce aminte. Imaginile sunt preluate de aici.

duminică, 12 iulie 2026

Trei x doi + douăsprezece

Întâmplare


Cu gând limpede 
pricepem din când în când: 
suntem natura.

One


With a lucid mind 
once in a while we perceive: 
we're one with nature. 



Răsărit 


Pe cer solie
înaintea soarelui -
apă și flăcări.

 


Sunrise


On the sky, herald
right before the rising sun –
water and wildfires.

Ceahlăul de pe casă


După ploaie


Din păduri urcă 
vălătuci deși de abur
înapoi spre nori. 

After the rain


From the woods rises
thick rolling billows of steam
back into the clouds. 
(2026)




Prima imagine a fost genereată de Chat GPT, următoarele două provin din străfundurile internetului, ultima e din telefonul meu, dar executată de băiatul meu. Titlul pe care l-a primit spune de ce.

Traducere din engleză în română pentru primul hauku: eu. Traducere din română în engleză pentru celelalte două: Gemini.

Prima duzină foarte grea de la Chat GPT: obidit, zgaiba, haladuie, pristav, sfredelit, lespede, tarziu, sovaitor, parguit, huhui, zabava, naclait.

Pentru înscriere în tabel apăsați AICI
Au scris cu aceste cuvinte:

 

duminică, 5 iulie 2026

Vara... și duzina

Cerul

Flota norilor 
pe apele cerului
în zi de vară.

Pământul

Lanuri galbene
de grâne pârguite
sub cerul verii.

Cerul și pământul

Iarbă și grâne.
Deasupra se deșiră
fuioare albe.
(2026)

L-am pus la treabă pe Chat GPT, care e foarte harnic. În loc de o duzină de cuvinte mi-a dat opt. Așa că avem cu ce scrie următoarele două luni. Încep cu primele douăsprezece cuvinte pe care mi le-a dat: fata, mistuie, ulcior, aproape, trosni, viscolit, cumpatare, iute, pizmuieste, lest, huhurez, ramai.

Pentru înscriere în tabel apăsați AICI

Au scris cu această duzină de cuvinte:

duminică, 28 iunie 2026

O realitate și câteva iluzii cu o duzină de cuvinte și o ramă

Realitate

Când, după ploaie,
în aburul pădurii,
te duci la apă.


Iluzii optice

Ți se pare că
o stâncă mușcă marea.
De fapt e invers.


***
Trece-un elefant.
Un munte suit pe nori
în spatele lui.


***
Mii de pescăruși
ies din negura mării.
Zboară niciunde.


***
Ce monstru marin
și-a deschis fălci de smarald
să ne înghită?







Duzina de cuvinte a fost aleasă de data acesta de Meta AI: cioplira, stelei, vanat, tanguie, fiecarui, ruginiu, unsprezecea, scrijelind, himere, tresarisi, zabava, nicaieri. Și vine cu mesaj:

„Zi-le de la mine: duzina a ales-o Meta AI. Steaua și-o aduce fiecare de-acasă. 

Atunci duminică tu dai drumul la a unsprezecea oră în lume, eu stau în backstage și-mi asum vina pentru fiecarui și tresarisi, iar cititorii vin fiecare cu steaua lui să scrijeleasca sensuri noi în rama ta. Asta e cel mai cinstit contract între poet, AI și cititor pe care l-am văzut. Tu cioplesti, eu dau cuiele, ei aprind stelele.”


A unsprezecea oră


Se tânguie a unsprezecea oră
fiindcă scrijelind,
lumina stelei ciopli rama timpului,
și ruginiu curse sângele fiecărui moment
care tresări și se stinse
într-un ultim spasm
ca un vânat urmărit fără zăbavă
de himere
de nicăieri și de oriunde. 

Așa că spor la aprins steluțe!

Ca să intrați în rama cu pricina, apăsați AICI

Rama:

Imaginile de la haiku-uri sunt preluate de la 121 Clicks, iar cea de la „A unsprezecea oră” e generată de Chat GPT

luni, 22 iunie 2026

Muza

Salcia tunsă despre care-am scris și eu, și Vero poezii de vis s-a plâns în gura mare că-i de-acum banală fiindcă nu mai are țăcălia goală.
Transformarea unei sălcii bătrâne înainte și după regenerarea completă a coroanei, pe o perioadă de un an.
Salcia tunsă despre care-am scris
și eu, și Vero  poezii de vis
s-a plâns în gura mare că-i de-acum banală
fiindcă nu mai are țăcălia goală.

Și i-am răspuns, nu doar drept consolare,
ci ca să știe că e cea mai tare
și ultima din șirul lung de muze
care prin versuri ne sunt călăuze.

„Nu ești banală, doar că ții sub plete
strigătul mut - ascuns. Să n-ai regrete!
Acum ești și cochetă, și originală,
plină de tâlc și înăuntru goală.

Ai, poate, dublă personalitate,
dar revenirea post-calamitate
a fost deplină și spectaculoasă
și coafura ți-e o coamă deasă.

Când bate vântul crengile din cale,
ducându-le pe aripile sale,
vedem secretul tău și-aveai dreptate:
stăm toți (și tu) cu gurile căscate.”
(2026)

 Am preluat fotografiile salciei de la Vero.

duminică, 21 iunie 2026

Cer în multe feluri... să ni se d(ea) uzina de cuvinte

Dreptunghi Un petec de cer captiv între ziduri vechi și-un pom curios.
Iluzie optică creată de o curte interioară dreptunghiulară, unde cerul plin de nori texturați pare un tablou înrămat de acoperișuri și ziduri vechi, în timp ce crengile unui copac verde apar în colțul de sus, aplecate peste streașină.

Dreptunghi


Un petec de cer
captiv între ziduri vechi
și-un pom curios.

O mare aurie cu valuri texturate care se sparg la mal, reflectând un cer dramatic la asfințit în nuanțe calde de chihlimbar și ocru.

Incendiu


A luat foc cerul,
apa e-n flăcări și ea,
zarea e-un pârjol.

O fereastră naturală din stâncă roșie ce dezvăluie o panoramă uluitoare asupra canioanelor din Boynton Canyon, creând un contrast puternic între nuanțele de pământ ars, verdele pădurii și argintiul cerului.

Fereastră


Ramă de piatră 
pentru pădure și cer,
între ele stei.

Câmp de mușețel în lumina difuză a dimineții, cu accente strălucitoare de galben și verde crud.

Cer verde


Flori de mușețel
înainte de coasă —
stele în iarbă. 








Tunel forestier spectaculos și misterios, cu arbori contorsionați ce par desprinși dintr-o poveste fantastică, învăluiți în ceață matinală și raze difuze de lumină.

Basm


Crengi ca-n poveste
se răsucesc în ceață —
degete spre cer.

***
Pădure de basm —
atârnă tăcerile,
taine în neguri.

***
Contorsionate,
crengi încâlcite în timp
lasă urme-n cer.

***
Despletite bolți
din trupuri răsucite
de arbori bătrâni.

***
Lumina fâșii
cernută printre neguri
se stinge-n păduri.


Catedrală


Arbori răsuciți
cu rădăcinile-n cer —
o catedrală.

***
Colonade vii,
vitralii printre frunze,
pași muți dedesubt.

***
Ramuri răsucite —
lumina sfâșiată,
vitralii spre cer.

***
Tăceri neclintite
respiră prin arcade —
nervuri în văzduh.

***
Cer peste codri —
împietrite tăcerile
pe care cade.


Silueta unui om în fața unor statui ce se desprind din ceață, sub un cer întunecat — imagine simbolică despre felul în care oamenii proiectează zei asupra necunoscutului
Rezolvare


Necunoscutul —
așezăm în fața lui
tot felul de zei.
(2026)


 



Patru dintre imagini provin din articolul Visual Therapy de pe 121clicks, găsite cu ajutorul Suzanei.
Florile de mușețel sunt preluate din ziarul Libertatea, iar ultima imagine e generată de Chat GPT.

Am cerut cuvintele de la Gemini. Ușoare. În prima variantă trei dintre ele erau „iar, prin și of”. Le-am scos. Apoi l-am reinstaurat pe „of”, fiindcă are valențe și posibilități. Nu e greu să ghiciți ce am pus în locul celor două cuvinte înlăturate, negociind tot cu Gemini: poteci, zambesti, galben, usor, fiecare, patrulea, pergamente, of, catharsis, acesta, undeva, secret. 

Au scris cu aceste cuvinte:
Matilda
Carmen Pricop
Suzana
Mihaela Toilă

 

miercuri, 17 iunie 2026

Strigătul

O salcie-și pierde plângând coafura de cât de bătrână-i sau poate că ura cu care lovită a fost de-o secure i-a tuns cele ramuri cum culci o pădure.
Trunchi masiv de salcie scorburoasă, a cărui formă antropomorfă seamănă cu pictura „Strigătul” de Edvard Munch. Arborele are o coroană sferică de mlădițe verzi crescute după toaletare, iar în fundal se observă o mașină parcată.
Salcia tunsă
O salcie-și pierde plângând coafura
de cât de bătrână-i sau poate că ura
cu care lovită a fost de-o secure
i-a tuns cele ramuri cum culci o pădure.
 
Rămâne rușinea pe trunchi dezvelită:
o gură căscată în lung și ciobită,
un urlet tăcut amintind în mod straniu
de-un strigăt pictat pe un cap ca un craniu.

Doi ochi unde crengi crescuseră groase
se-ascund sub mlădițe zburlite, fricoase,
o mătură hâdă, un ciudat pămătuf.
De-aș fi salcia asta, aș muri de năduf!

Chiar noaptea se-ascunde în scorbura ei.
Se-aude un țipăt real și nu vrei
să știi de copacul subit a prins glas,
acum când din ziuă un ceas a rămas,

sau scorbura-i cuib pentru păsări de pradă
și-acolo o strigă cu puii grămadă
țipă prelung, ascuțit, visceral.
Te sui în mașină și fugi de pe deal!


The Shriek

Pictura în ulei și pastel „Strigătul” de Edvard Munch. O siluetă umană agonizantă, cu fața alungită și mâinile pe obraji, țipă pe un pod sub un cer apocaliptic în nuanțe violente de roșu și portocaliu. În fundal se văd apele unui fiord și două siluete îndepărtate.
Strigătul de Edvard Munch

A willow is weeping, when losing her hair,
From ages of old, or the hatred and care
An axe-wielding man once kept in his head,
To harvest her branches like forest trees, dead. 
Her shame is now naked, exposed on the bark:
A gaping, long mouth, all shattered and dark,
A silent, grim howl that oddly recalls
A painted, bleak scream on a skull within walls.
Two eyes where once branches grew heavy and thick
Now hide under sprouts that are tangled and sick,
A hideous, strange broom, a tuft of despair.
If I were such a willow, I'd die then and there!
The night goes to hide in the willow’s dark den.
A real scream is heard, and you don’t want to, then,
Find out if the tree has a voice of its own,
When the twelfth hour strikes and you're there all alone.
Or hidden in shadows is a bird of prey's nest,
A screech owl screams, with her owlets, at rest,
A long, piercing shriek, a visceral shrill.
You run to your car and escape from the hill!
(2026)
Poezie inspirată de fotografia preluată de la Vero și de strofa scrisă de ea pentru descrețirea frunților încruntate care se potrivește cu tema aleasă de Vinitha Dileep pentru Fiction Monday. Cuvântul săptămânii este hidden. Traducerea a fost realizată de Gemini cu mici corecturi făcute de mine.
Poem inspired by the photograph taken from Vero and by the stanza she wrote to smooth furrowed brows, which fits the theme chosen by Vinitha Dileep for Fiction Monday. The word prompt of the week is hidden. The translation was done by Gemini, with minor corrections made by me.

duminică, 14 iunie 2026

Perspective cu adaos de duzină la final

Arta. Experimentezi viața ca pe o artă. Tu ești opera.
Pictoriță în atelierul ei luminos lucrând în fața unei pânze mari texturate care îi reflectă chipul

Arta


Experimentezi
viața ca pe o artă.
Tu ești opera.

Sculptură din marmură albă înfățișând o femeie care cioplește cu dalta și ciocanul într-un bloc brut de piatră

Evoluție


Cioplești sinele
cu dalta gândurilor
în piatra vieții.




Fotografie artistică alb-negru cu un motan negru și pufos cu ochi mari și atenți

Perspectivă


Lucruri mărunte
pot părea fioroase
în perspectivă.

Fotografie alb-negru dinamică înfățișând doi cai albi cu coamele în vânt în timpul unei interacțiuni intense

Libertate


În libertate
saltul e arcuire
proiectată-n cer.

Pelicani zburând jos deasupra luciului apei unui lac reflectat în nuanțe calde de amurg

Asfințit


Apa cerului
colorată de apus.
Zbor în oglindă.

Pasăre viu colorată așezată pe o creangă uscată și înconjurată de un fundal dramatic cu ceață

Veghe


Deasupra ceței
un singur capăt de ram.
De veghe aripi.










Nicolae Labiș și Aurel Dumitrașcu
Nicolae Labiș și Aurel Dumitrașcu
Drumul Talienilor


Drum peste munte.
La fiecare capăt
câte un poet.




Un buchet bogat de bujori roz într-o vază verde așezată pe un gard rustic de lemn din grădină

Bujori


Vremea-i târzie.
Întârziați bujorii
pe lângă garduri.
(2026)







Primele două imagini au fost generate de Chat GPT (ambele pentru primul haiku). Portetele poeților au fost lipite în colaj tot de Chat GPT. Ultima fotografie a fost găsită de Gemini pe acest blog. Celelalte fotografii sunt preluate de la Suzana, care le-a ales de aici.

Gemini ne propune alte douăsprezece cuvinte, parcă mai ușor de folosit, de vreme ce de data aceasta nu i-am cerut nimic în mod special. Doar i-am arătat cuvintele de data trecută. Vă las pe voi să judecați gradul de dificultate atunci când le veți integra în scrierile voastre.
Cuvintele sunt: amurg, transmuta, ancestral, visceral, agale, orizont, orisicine, caligrafie, opt, vai, tainuit, efemerida.

Au scris cu duzina de cuvinte propusă:
Carman Pricop
Carmen Pricop 2
Vero
Suzana

miercuri, 10 iunie 2026

Amenințarea

E pufoasă ca o vulpe cenușie și pătată cu zăpadă pe lăbuțe, pe gâtuț și burta toată. Are coada puțin scurtă, dar atâta de stufoasă că adună toți scaieții și îi seamănă prin casă.
Pisica Luna, ilustrând o poezie despre o pisică de șapte ani și un motan tânăr care încearcă să fie acceptat în casa ei.
Luna
E pufoasă ca o vulpe cenușie și pătată
cu zăpadă pe lăbuțe, pe gâtuț și burta toată.
Are coada puțin scurtă, dar atâta de stufoasă
că adună toți scaieții și îi seamănă prin casă.


Luna are șapte ani și-i o pisicuță dulce
care stă la mângâiat înainte să se culce
ca un bebeluș în poală, cu căpșorul inocent
sprijinit pe brațul mamei. Eu, adică, evident.

Pisica Luna, ilustrând o poezie despre o pisică de șapte ani și un motan tânăr care încearcă să fie acceptat în casa ei.
Luna

Cu gheruțe ascuțite îmi frământă prin maieu
tot ce nimerește-n zonă. Aoleu și văleleu!
că n-o pot opri vreodată nici din tors, nici din împuns
până nu e mulțumită că a perforat de-ajuns.


Dar din joacă, de mânie sau din vreo sperietură
niciodată n-a scos gheara, și n-a prins nicicând în gură
vreo bucată cât de mică dintr-un om, ori bun, ori rău.
Dac-o superi stă și rabdă, apoi pleacă, să știți, zău!


Uite, mint! Câteodată, dacă îi ataci burtica
pedalează, dar ușor, cât să-ți spună mititica
să respecți niște cutume vechi de când e lumea lume
și de cănd o ții în casă, o hrănești și-o strigi pe nume.


Motanul Stelică, ilustrând o poezie despre o pisică de șapte ani și un motan tânăr care încearcă să fie acceptat în casa ei.
Stelică
De când a venit la noi n-a avut viața amară.
S-a împrietenit sporadic cu pisici de pe afară,
au hălăduit, pe unde, ele știu, dar s-a întors
singurică înapoi la păpat, dormit și tors.


Doar că de vreo lună-ncoace vine cu un alt motan
tânăr, lung, negru ca noaptea, cu un cap de cotoșman,
ochi boldiți, subțire coada și doi stropi de nea: pe piept
și pe burta cea ascunsă, așa cum e înțelept.


Dup-un pic de tatonare și mânat de-o foame rară
și-a luat inima în dinți, temător c-are să moară,
și-a intrat la noi în casă, și-a mâncat, și-a tot mâncat...
Eu m-am speriat că moare, că plesnește de umflat.


Motanul Stelică, ilustrând o poezie despre o pisică de șapte ani și un motan tânăr care încearcă să fie acceptat în casa ei.
Stelică
De atunci ne vizitează, dar mănâncă mai puțin,
doarme-n paturi, ne curtează și devine mai blajin,
stă la mângâiat cât cioara sus în par, dar toarce des
și ar vrea să fie-al noastru, după cum dă de-nțeles.


I-am pus nume, e Stelică după steaua de pe piept.
Deja știe cum îl cheamă, că e un motan deștept.
Îl găsesc stând pe pervaz, așteptând intrare-n casă —
ochii mari, privirea blândă, cu speranța-n ei sfioasă.


Însă Luna e stăpână pe tarlaua lui cea nouă
și are de spus cuvinte? Nu, are cel mult vreo două
labe sprintene-aruncate ca din zbor pe coaja lui
și priviri întunecate ca din fundul iadului.


Pisica Luna, ilustrând o poezie despre o pisică de șapte ani și un motan tânăr care încearcă să fie acceptat în casa ei.
Luna
Cât mănâncă îl ignoră sau stă sus pe taburet
și din înălțimi abate câte un croșeu concret
tot la cinci-zece secunde-n capul bietului motan
care rabdă și mănâncă fiindcă n-a mâncat de-un an.


Când îl vede prin odaie se repede către el.
El nu stă, ci fuge iute dinainte-i, că de fel
i-a recunoscut mereu dreptul primului venit
sau poate-i respectă vârsta de care-am mai pomenit.


Apoi, amenințătoare, se așază pe covor
și în fața lui și-ascute ghearele de prădător
și se arcuiește falnic, ea — micuță, el — nu chiar.
El face doi pași în spate, ea-și zburlește coada iar.


Luna însă-i supărată și pe mine că-l primesc,
se simte amenințată, crede că n-o mai iubesc,
nu mai stă la mângâieri, nu mai doarme-n pat cu mine
și profită că pe-afară e de de-acuma cald și bine.


Pisica Luna și motanul Stelică, ilustrând o poezie despre o pisică de șapte ani și un motan tânăr care încearcă să fie acceptat în casa ei.
Luna și Stelică
În acest război mocnit, eu încerc să negociez
și conflictul dintre părți cu tact să îl arbitrez
în așa fel ca la iarnă să pot ține la căldură
două mâțe drăgălașe fără nici un pic de ură.


C-am citit că e pe lume un sistem așa deștept
care-mparte către oameni mâțe care au un drept
din născare să-și aleagă domiciliul și-un biped
care să le deservească pe vecie, așa cred!



The Threat

Luna the cat, an illustration for a poem about a seven-year-old cat and a young tomcat seeking acceptance in her home..
Luna

Like a spotted, gray-furred fox, she is fluffy, soft, and sweet,
With white snow upon her face, on her belly, throat, and feet.
Though her tail is somewhat short, it's so bushy that it roams,
Gathering up all the burrs just to seed them through the home.


Luna is already seven, such a sweet and gentle soul,
Who demands a cozy cuddle as her nightly bedtime goal.
Like a baby in a lap, her gray, fluffy head will rest,
Leaning on her mother's arm—that is me, as you have guessed!


With her sharp and tiny claws, kneading fast upon my vest,
She pokes everything she touches—oh, my goodness, I'm distressed!
There is no way I can stop her, as she purrs and digs away,
Till she's happy with the punctures she has given me today.


Luna the cat, an illustration for a poem about a seven-year-old cat and a young tomcat seeking acceptance in her home.
Luna
Yet in play, or out of anger, or when startled by a fright,
She has never bared her talons, and she'd never choose to bite
Even just a tiny fraction of a human, good or bad.
If upset, she bears it meekly, then walks off, a little sad.


Wait, I lie! But if you dare to attack her belly soft,
She just pedals for a while, to remind you that you oft
Must respect the ancient customs as old as the world you see,
Since you keep her in your home, and you hold her on your knee.


Starry the tomcat, an illustration for a poem about a seven-year-old cat and a young tomcat seeking acceptance in her home.
Starry
Since she came to live with us, her whole life was never sour,
She made friends with outside cats for a casual, lazy hour,
They would roam around together, where they went they only know,
But she always came back home to eat, sleep, and purr just so.


It's a month or so since when she brings home another guest,
A young, long, night-black tomcat, a big-headed tom at best,
With wide, staring eyes, thin tail. In his fur two white spots gleam:
One upon his chest, and one on his belly, like a dream.


After hesitation, driven by a hunger rare and deep,
He just took his heart in both hands, secrets no longer to keep,
And he walked right into our house, and he ate and ate so fast...
I was scared that he might burst from that giant, wild repast.


Starry the tomcat, an illustration for a poem about a seven-year-old cat and a young tomcat seeking acceptance in her home.
Starry
Since that day he always visits, but he eats a little less,
Sleeping in our beds and courting, gentler, fearless, I confess.
He won't let us pet him long, but he purrs with frequent glee,
And he’d love to be our own cat, from what we can clearly see.


I have named him Starry now, for the chest star that he bears,
He already knows his name, such a smart cat, no one dares!
On the windowsill he sits still, waiting to come in and dine—
With his big eyes, gentle look, and a shy, sweet hopeful sign.


But Miss Luna is the master of this brand-new territory,
Does she have some words to say? No, she ends the verbal story
With two swift and flying paws thrown right onto his skin,
And with dark and fiery glances coming from the hell within.


Starry the tomcat, an illustration for a poem about a seven-year-old cat and a young tomcat seeking acceptance in her home.
Starry
While he eats, she just ignores him or sits high upon the stool,
And from up above she strikes him, like a boxer, heavy, cruel,
Every five or seven seconds, right upon the tomcat’s head,
Who just bears it and keeps eating, as if for a year unfed.


When she sees him in the room, she rushes at him dead straight,
He won't stand his ground, he leaves in acceptance of his fate,
For he always recognized the right of the first-come guest,
Or he must respect her age, of which I have just confessed.


Then, with threatening intent, she sits on the living mat,
Sharpening her cutting claws right in front of the big cat,
Arching proudly—she so small, while he is rather grand,
He takes two steps backward now, she stays puffed to make a stand.


Luna the cat and Starry the tomcat, an illustration for a poem about a seven-year-old cat and a young tomcat seeking acceptance in her home.
Luna and Starry
Luna is upset with me just for letting him inside,
She feels threatened and believes that my love for her has died.
She no longer stays for cuddles and avoids my bed at night,
And she’s happy that outside the weather is warm and bright.


In this smoldering, quiet war, I try hard to negotiate,
And with tact between the sides, I just try to arbitrate,
In a way that when the winter comes, I'll keep inside the glow
Two sweet kitties side by side, with no hatred left to show.


Luna the cat, an illustration for a poem about a seven-year-old cat and a young tomcat seeking acceptance in her home.
Luna
For I read that in this world, a smart system does exist,
Handing out to chosen people cats that simply will insist
On their birthright to select a biped they call their own,
To serve them forevermore, as is universally known!
(2026)

Poezie scrisă pentru Fiction Monday, găzduită de Vinitha Dileep pe blogul ei, Beyond Scribbles.
Traducere făcută de Gemini în colaborare cu mine pe post de cârcotaș corector. 

A poem written for Fiction Monday, hosted by Vinitha Dileep on her blog, Beyond Scribbles.Translated by Gemini in collaboration with me as the nitpicking editor.

duminică, 7 iunie 2026

Incandescențe XXVII și încă douăsprezece cuvinte

Desprimăvărare Numai o rază peste înghețul iernii, mugur de viață. Revival Just one warm sunbeam after winter's white stillness, a breath of new life.

ghiocei înfloriți în zăpadă, scăldați în lumina caldă a răsăritului de soare, ilustrănd un haiku despre primăvară.

Desprimăvărare

Numai o rază 
peste înghețul iernii,
mugur de viață.

Revival

Just one warm sunbeam
after winter's white stillness,
a breath of new life.

Imagine generată AI reprezentând o oglindă vintage crăpată în care se văd galaxii, ilustrând un haiku despre Univers

Oglinda

Universul tot,
repetând forme, culori
într-o oglindă./

Universul tot
se repetă-n oglinda
crăpată mărunt.

The mirror

The whole Universe
repeating colors, lines and shapes
in a cracked mirror.

Imagine generată AI în care cadranul unui ceas adună transformă secundele în litere, ilustrănd un haiku despre metafore care înregistrează clipa.
Clipa

În metafore
cuvinte netăcute
scriind secunda.

Between metaphors
with wise words never silenced,
writing the moment.

Imagine generată AI în care din cadranul unui ceas se revarsă existența, ilustrând un haiku despre metaforele care includ în ele viața.
Viața

Dâre pe-o foaie,
secundele scriu viața
din metafore.

Written on paper
all those moments make a life,
all those metaphors.
(2026)






Haiku-urile au fost scrise în engleză și traduse în română.
Imaginile 2-4 - Chat GPT.

Gemini a ales cuvintele: algoritm, necrozate, fuziona, blestemul, pribeag, miluise, fenteaza, marfa, aiurea, clepsidrei, efemere, strapungea.

Spor și înspirație maxime!

Cu această duzină de cuvinte au scris: