Limpede

Tu tresăriși când daltele ciopliră 

a unsprezecea oră pe frunte-ți în chenar. 

Cântai cu raza stelei pe-o străvezie liră, 

vânat și vânător, în limpede hotar.

Cântai fără zăbavă. De nicăieri himere,

cu scâncet scrijelind tăcerea ruginiu,

s-au prins în horă și-au trecut prin ere...

Căci fiecărui cânt sorbindu-i din putere,

se tânguie și-acum, umplând acest pustiu.

Lucid

You trembled when the chisels carved  with fire

The late eleventh hour on your brow.

You played with starlight on a lucent lyre,

Both prey and hunter, in a lucid vow.

You sang without a pause. Chimeras from nowhere,

With whimpers scratching rusty silence in their haste,

Joined in a dance and passed through eras. There,

For draining every song of strength and prayer

They still lament, within this barren waste.

(2026)

Duzina de cuvinte s-a-nscris la Fiction Monday

sau poate că, lucid, jocul din urmă vrea 

un loc al lui în ramă. Se-alătură ghirlandei

de vorbe și îl prindem în titlu, ca să stea.

Traducerea-i făcută de Gemini cu mine. 

Chat GPT ne mustră pe unde am greșit.

Imagini generează cum știe el mai bine.

La Beyond Scribbles și-n tabel: Spor la citit!

The dozen words have signed for Fiction Monday,

Or maybe, lucid, this late game now seeks

Its place within the frame. To join the words' bright garland,

We lock it in the title, where it stays and speaks.

The translation's done by Gemini and me.

Chat GPT reproves wherever we went wrong.

Then generates the image, the best that it can be.

To Beyond Scribbles, and the chart: Enjoy the reading, throng!

Mulțumesc cui seamănă

Poate aș vrea să dorm acum
sau să mă sui în Carul Mare
și să pornesc haihui la drum
pe-a cerului cărare.

Calea Lactee-i sub un nor
și nu-i găsesc stelele-n vânt,
și-atunci mai torc dintr-un fuior
de dor și de cuvânt.

Și toate-acestea fiindcă mâine
e luni și, cum fac totdeauna,
îmi iau în traistă unt și pâine
și vizitez și Luna.

Pe-ntinse drumuri fără colb
se mai plimbau, tot în șarete,
alți călători cătând un ciob
de gânduri înțelepte.

Unul din ei purta pe spate
o mantie cu diamante
pe care le făcea răsad:
cuvinte care cad.

Am ridicat un ciob de jos.
Mă provoca să-l scriu frumos
sau cum oi vrea eu pe hârtie.
Și-am scris o poezie.

Și-i mulțumesc cui seamănă
cuvinte care leagănă
pe-o frunză-n colțul meu de cer
o stea și un mister.

Thanks To The One Who Sows

Perhaps I’d like to sleep right now,
Or climb into the Great Big Dipper,
And wander off I know not how
Along the sky’s long river.

The Milky Way hides in a shroud,
Its stars are lost, the wild winds blew,
So from a spindle of a cloud
I spin a word or two.

And all of this because my Monday
Is coming. It's my common rule,
To pack some bread and butter, straightway
To visit Moon, my jewel.

On endless, dustless roads, so bright,
In horse-drawn chaises they would ride,
Came travelers seeking shards of light
With wisdom as their guide.

And one of them wore on her back
A diamond cloak. Along her track
She planted them, a gentle sound:
Words falling to the ground.

I picked one up from down below.
It challenged me to make it glow
Or write on paper, wild and free.
I wrote this song for thee.

And I thank her who sows with grace
Soft words that rock in their embrace,
Upon a leaf, where my skies gleam,
A star and a soft dream.
(2026)

Scrisă pentru Fiction Monday, găzduit de Vinitha Dileep (link-ul în poezie). Cuvântul prompt al acestei săptămâni este: provoke.
Traducere de Gemini, tras de mânecă de mine.
Imagini generate de Chat GPT.

Written for Fiction Monday, hosted by Vinitha Dileep (link in the poem).This week's prompt word is: provoke.
Translated by Gemini, with a little tug from me.
Images generated by ChatGPT

Strigătul

O salcie-și pierde plângând coafura de cât de bătrână-i sau poate că ura cu care lovită a fost de-o secure i-a tuns cele ramuri cum culci o pădure.

Salcia tunsă

O salcie-și pierde plângând coafura

de cât de bătrână-i sau poate că ura

cu care lovită a fost de-o secure

i-a tuns cele ramuri cum culci o pădure.

 

Rămâne rușinea pe trunchi dezvelită:

o gură căscată în lung și ciobită,

un urlet tăcut amintind în mod straniu

de-un strigăt pictat pe un cap ca un craniu.

Doi ochi unde crengi crescuseră groase

se-ascund sub mlădițe zburlite, fricoase,

o mătură hâdă, un ciudat pămătuf.

De-aș fi salcia asta, aș muri de năduf!

Chiar noaptea se-ascunde în scorbura ei.

Se-aude un țipăt real și nu vrei

să știi de copacul subit a prins glas,

acum când din ziuă un ceas a rămas,

sau scorbura-i cuib pentru păsări de pradă

și-acolo o strigă cu puii grămadă

țipă prelung, ascuțit, visceral.

Te sui în mașină și fugi de pe deal!

The Shriek

Strigătul de Edvard Munch

A willow is weeping, when losing her hair,
From ages of old, or the hatred and care
An axe-wielding man once kept in his head,
To harvest her branches like forest trees, dead. 

Her shame is now naked, exposed on the bark:
A gaping, long mouth, all shattered and dark,
A silent, grim howl that oddly recalls
A painted, bleak scream on a skull within walls.

Two eyes where once branches grew heavy and thick
Now hide under sprouts that are tangled and sick,
A hideous, strange broom, a tuft of despair.
If I were such a willow, I'd die then and there!

The night goes to hide in the willow’s dark den.
A real scream is heard, and you don’t want to, then,
Find out if the tree has a voice of its own,
When the twelfth hour strikes and you're there all alone.

Or hidden in shadows is a bird of prey's nest,
A screech owl screams, with her owlets, at rest,
A long, piercing shriek, a visceral shrill.
You run to your car and escape from the hill!

(2026)

Poezie inspirată de fotografia preluată de la Vero și de strofa scrisă de ea pentru descrețirea frunților încruntate care se potrivește cu tema aleasă de Vinitha Dileep pentru Fiction Monday. Cuvântul săptămânii este hidden. Traducerea a fost realizată de Gemini cu mici corecturi făcute de mine.

Poem inspired by the photograph taken from Vero and by the stanza she wrote to smooth furrowed brows, which fits the theme chosen by Vinitha Dileep for Fiction Monday. The word prompt of the week is hidden. The translation was done by Gemini, with minor corrections made by me.

Când inorogii...

Infinitul e-o scară fără sfârșit care urcă-n albastru mai sus de lumină printre stele și gânduri care sunt și-or să vină, cu un capăt în noapte și în visuri proptit.

Infinitul e-o scară fără sfârșit

care urcă-n albastru mai sus de lumină

printre stele și gânduri care sunt și-or să vină,

cu un capăt în noapte și în visuri proptit.

Înțeleg, dar rămâne mereu un mister,

căci îmi scapă ceva într-o geană de zare

unde cad inorogi despletiți în uitare,

unde praful de stele se revarsă din cer.

Când încerc să ajung cu mirările vii

pe acele tărâmuri fără timp, fără moarte,

răsfoiesc în tăcere pagini galbene-n carte,

basme — stele aprinse-n priviri de copii.

When Unicorns...

The infinite's a stair that has no end,

Climbing up to the blue, past the light's final gleam,

Midst the stars and the thoughts now or ever I deem —

Propped in dreams, in the night where the long shadows blend.

I consider it all, yet a mystery stays,

Forgotten where skies and earth shall expire,

Where unicorns fade into sunset's red fire,

Where stardust from heavens in sheer wonder rains.

I try to arrive so astonished and bold

At those kingdoms that know neither time nor decay,

Turning pages in silence, which are faded and gray,

Fairy tales — burning stars that a child's eyes unfold.

(2026)

Scrisă pentru Fiction Monday, găzduit de Vinitha Dileep pe blogul ei, Beyond Scribbles. Cuvântul săptămânii: consider.

Traducere în engleză: colaborare fructuoasă între Gemini și mine. 

Primele două imagini: căutate cu Google; a treia, generată cu Chat GPT.

Written for Fiction Monday, hosted by Vinitha Dileep on her blog, Beyond Scribbles. Word prompt of the week: consider.

English translation: a fruitful collaboration between Gemini and me.

The first two images: sourced from Google; the third one, generated with ChatGPT.

Semnul

Un drum uitat, de lume pe culmea unui deal, coboară mai departe-n văioaga din aval, pe lângă un pârău cu ape iuți și reci. Pe-un alt drumeag, pe-o punte peste pârău când treci, îl întretai pe primul și-acolo, la răscruce, pe-un par e prinsă-n cuie o scândură ce duce pe fiecare parte un semn de exclamare și o săgeată către... ceva din depărtare.

Un drum uitat de lume, pe culmea unui deal,

coboară mai departe-n văioaga din aval

pe lângă un pârău cu ape iuți și reci.

Pe-un alt drumeag, pe-o punte peste pârău când treci,

îl întretai pe primul și-acolo, la răscruce,

pe-un par e prinsă-n cuie o scândură ce duce

pe fiecare parte un semn de exclamare

și o săgeată către... ceva din depărtare.

Fiindcă nu arată în lungul vreunui drum,

ci oblic și în sus pe-o parte, ca și cum

ar fi și-o altă cale pentru cei care zboară.

Iar pe cealaltă parte săgeata te coboară

spre iarba înflorită, înaltă pân' la gleznă,

și încă și mai jos, în spaimă și în beznă.

Poate-au trecut pe-acolo o sută de drumeți

cu ochii în pământ, grăbiți sau prea semeți,

fără să vadă semnul ciudat și fără rost.

Dar printre trecători, din când în când a fost

câte un curios care-a privit în zare,

ca să priceapă ce e semnul de exclamare.

Iarba e înflorită, semințele rodesc,

fânul cosit se-usucă și gâze forfotesc,

se scutură frunzarul, aleargă dus de vânt,

se culcă sub zăpadă, se face iar pământ.

Cerul e tot albastru și norii desenează

în mintea noastră forme care întruchipează

o amintire azi, un vis într-altă zi,

pasărea taie zarea, soarele poate-orbi,

furtuna-i trecătoare, stelele n-au destin.

Din cei puțini, doar câțiva s-au dumirit deplin.

The Sign 

A long forgotten path, by all the world ignored,

Descends into the valley, where rapid waters roared,

Along a mountain stream, so chilly and so fast.

Upon another trail, when o'er a bridge you’ve passed,

You cross the very first, and right there, at the choice,

A wooden board is nailed, shouting without a voice;

An exclamation mark is drawn on either face,

An arrow pointing out toward a distant place.

Because it doesn't show a road that you can try,

But sideways and above, as if up in the sky

There were another path for those who soar and fly.

While on the other side, the arrow seems to guide

Down to the blooming grass, that reaches to the shin,

And maybe further down, where fear and dark begin.

A hundred travelers have walked this path, or more,

With eyes fixed on the ground, proud or in haste to score,

Without a single glance at this strange, useless sign.

Yet through the passers-by, at times, along the line,

A lonely traveler would stop and look afar,

To understand the notice, or what the warnings are.

The meadow is in bloom, the seeds begin to grow,

The mown hay dries away, and bugs buzz to and fro,

The leaves shake from the trees and run, by winds impelled,

They lie beneath the snow, back to the earth dispelled.

The sky is always blue, and in the clouds we find

All kinds of shapes and forms portrayed into our mind:

A memory today, tomorrow just a dream,

Birds cut the open air, suns blind you with their gleam,

The storm is passing by, stars have no fate to sign.

Of those so very few, just some could grasp the line.

(2026)

Poezie scrisă pentru Fiction Monday, găzduit de Vinitha Dileep pe blogul său, Beyond Scribbles. Cuvântul săptămânii a fost „notice”.

Traducere în limba engleză Gemini.

Imagini Chat GPT

Poem written for Fiction Monday, hosted by Vinitha Dileep on her blog, Beyond Scribbles. The prompt word of the week was "notice".

English translation by Gemini.

Images by ChatGPT.

Un naufragiu infinit

O poezie în care timpul îngheață într-o clepsidră culcată și naufragiul infinit al sufletului e șters de valurile mării.

E-un joc:

aprinzi chibritul ca s-aprinzi țigara,

arunci chibritul în nisipul ud.

E-o flacără cât dramul de noroc,

lumină cât să fulgere prin seara

în care alergai zălud

din loc în loc

cerând un foc.

Mereu pe fugă,

pe o plajă cu lumea de pe lume,

treceai vânând un vis

și n-auzeai nici dor, nici rugă,

nici când erai strigat pe nume.

Parcă-ți era promis

tărâmul interzis

și nu conta ce lumea-ndrugă.

În alergare ai trecut de ea,

de fata ce purta o pălărie

cu boruri largi,

fata cu ochi de peruzea

și cu privire vie,

cu gura cu miros de fragi

care visa același vis și-aceeași stea.

Rămâne în nisipul ud înfipt,

ca un catarg minuscul

pierdut pe-un țărm de mare,

acel băț de chibrit

scăldându-se-n crepuscul

și dându-și ultima suflare,

pe jumătate pârjolit —

un naufragiu infinit.

Ca-ntr-o fotografie

și timpul s-a oprit în loc,

clepsidra-i răsturnată.

Pe plaja cea pustie

pe undeva, pe lângă doc

poate c-așteaptă-o fată

c-o pălărie

ivorie.

Așteaptă valul care șterge

catargul nebăgat în seamă

din suflet istovit.

Desculță și semeață merge

pe țărmuri, fără teamă,

cu visul ofilit

și-nvață iarăși să alerge

după o stea în infinit.

An Infinite Shipwreck

It’s all a game:

You strike a match to light your cigarette,

Then toss the match into the soaking sand.

A flame as brief as luck’s own fleeting name,

A light to flash across the evening’s net,

Through which you ran across the strand,

From place to place,

As in a race.

Always in flight,

Upon a beach where worlds would crowd and stream,

You passed by, chasing fame,

And heard no longing and no prayer at night,

Not even when they called your name,

As if the lost forbidden land

were truly in your hand,

And what they said was small and trite.

In your swift race, you passed right by her side,

The girl who wore a hat with brim so wide,

The girl with eyes of turquoise blue

And with a gaze alive,

With lips of wild strawberry hue,

Who dreamed the same as you: to thrive,

And shared a star with you.

It's stuck inside the soaking sand,

Like a small mast that broke apart,

Lost on a shore where waters meet,

That wooden matchstick in the strand,

Now bathing in the twilight’s heart

And gasping in its last defeat,

Half-charred, a ruin on the coast—

An infinite shipwreck, a ghost.

As in a photograph in which

Time has been frozen in its track,

The hourglass lies on its side.

Upon the empty beach, 

Somewhere beside the dock’s cold rack,

A girl is waiting with nerves frayed

Wearing a hat of ivory shade

As if she were a bride.

She waits for waves to clear away

The mast unnoticed by the crowd,

And wash her weary soul.

Barefoot and proud she walks the bay

Upon the shores, without a cloud,

Her dream no longer whole,

Learning to chase again today

Another star, so far away.

(2026)

Poezia este scrisă pentru Fiction Monday, găzduită pe blogul Vinithei Dileep, Beyond Scribbles. Cuvâantul săptămânii a fost similar.

Traducerea în engleză a fost o dispută constructivă între Gemini și mine. 

Trei imagini sunt generate AI, prima cu PixVerse, a doua și a patra cu Chat GPT. A treia imagine e un wallpaper găsit de Gemini.

This poem is written for Fiction Monday, hosted on Vinitha Dileep’s Beyond Scribbles blog. The word prompt this week was similar.

The English translation was a constructive debate between Gemini and me. 

Three of the images are AI-generated: the first one with PixVerse, and the second and fourth with ChatGPT. The third image is a wallpaper found by Gemini.

Când te lași

Când te lași de-o iubire care mistuie încă

fiindcă nu-i ancorată la vreun țărm, de vreo stâncă

îți alegi altă zare incoloră, captivă.

Când te lași de-o iubire ești purtat în derivă,

iară pânzele tale nici o pală de vânt

nu le umflă o vreme, între cer și pământ.

Când te lași de-o meteahnă care-ți macină soarta

ca o piatră de moară ciopârțită cu dalta,

te descarci de-o povară și pășești în lumină.

Când te lași de-o meteahnă parcă din rădăcină

nu pe ea ai stârpit-o, ci pe tine te-ai smuls,

te usuci, și te cauți, și nu-ți ești de ajuns.

Când te lași de-o pasiune fiindcă lumea îți fură

cu cruzime visarea și îți face măsură

din micimea din jur, îți alegi întuneric.

Când te lași de-o pasiune Universul nu-i sferic,

dimineața-i părere cenușie și ternă

și drapelul speranței îți atârnă în bernă.

Reînvii o iubire. E un leac sau năpastă?

O meteahnă întoarsă-i întâmplare nefastă,

e blestem, neputință, e uitare de sine?

Reînvii o pasiune, rătăciri să-ți aline,

adieri să îți umfle pânze albe pe mare,

rădăcini să se-afunde-n pământ, iar sub soare

dimineața-nfrunzescă în păduri de speranță,

Universul să-și crească rotunjime de viață.

When You Walk from a Passion

When you walk from a love that's still burning inside,

Since it’s anchored to nothing, with no cliff as a guide,

You will choose other paths, colorless and confined.

When you walk from a love, to the currents resigned,

And your sails will not capture even one breath of worth,

Hanging empty a while, between heaven and earth.

When you walk from a vice that keeps grinding your fate

Like a millstone that’s chipped by a chisel of hate,

You are freed from a burden and you step into light.

When you walk from a vice, in a terrible plight

From your roots you were torn, not the vice that you slew,

And you wither, and search, never whole, never through.

When you walk from a passion since the world robs away

All your dreams, and then turns into night every day

With the smallness around, you don't live, you survive.

When you walk from a passion, then the heavens don't thrive

And the morning’s a ghost, dull and faded in vain,

While the banner of hope hangs at half-mast in pain.

You revive an old love. Is it cure, or a blight?

An old vice that returns is a curse in the night,

Is it weakness, damnation, or self-loss in the wild?

You revive an old passion, to soothe errors compiled,

So that breezes may blow in white sails on the sea,

So that roots may sink deep in the soil, all carefree,

Under sunlight the morning may bloom green with its scope,

And the Universe swell with the roundness of hope.

(2026)

Poezia participă la Fiction Monday, găzduit pe blogul Vinithei. Cuvântul săptămânii este revive.

Traducere de Gemini, corectată de mine, corectată de Gemini... etc, etc... până la forma actuală.

Imagini extrase tot de Gemini din hăurile internetului.

This poem is participating in Fiction Monday, hosted on Vinitha's blog. The word prompt is revive.
Translation by Gemini, corrected by me, corrected by Gemini... etc., etc... until it reached its current form.
Images also pulled by Gemini from the internet's abysses.

Saltul

Privește pe maluri oceanul în chinuri

izbind stânca sură cu val înspumat,

cu ape huind jelanii și imnuri

și-având un tezaur în adânc scufundat.

Pierdut de pirați în vechi naufragii,

crescut într-o scoică răzbind prin durere,

așteaptă să fie cules în desagii

cui are curajul să cate, să spere,

curaj ca să sară în hăul uitării,

să taie cu brațul talazul urlând

și-apoi să se-afunde-n tăcerile mării

să afle un fir de nisip strălucind.

Iar când îl găsește să-l facă al lui —

un gând ce s-așază în marea lui mare —

și-apoi să-l aducă în dar orișicui

înțelege oceanul, și speră, și sare...

(2026)

The Leap

Watch how on the shores the ocean in throes

Strikes the grey rock with a foamy high wave,

While chanting its hymns and wailing its woes,

With treasures that sink in a deep, watery grave.

Lost by the pirates in shipwrecks of old,

Grown in a shell through a pain that is true,

It waits to be gathered in bags to be hold

By those who have courage to hope and pursue,

Courage to jump in the void of the past,

Cutting the roar of the billow in two,

To sink in the silence, seafaring at last,

And find a bright sand grain among just a few.

And when it is found, to make it his own —

A thought that sinks in the great, inner sea —

Then offer it freely to those who have known

The ocean, the hope, and the leap to be free.

Scrisă pentru Fiction Monday. Cuvântul săptămânii este SINK. 

Tradusă de Gemini, imagini de Chat GPT.

Written for Fiction Monday. The word prompt is SINK. 

Translated by Gemini, images by Chat GPT.

Prin definiție

Mă întrebam cândva cine sunt eu sau ce

— o întrebare grea. Răspunsul nu îmi e

și nu-mi era nici în trecut prea clar.

De-atunci puteam s-adaug pe cântar

secunde, întâmplări, gânduri nenumărate,

dar le-am uitat pe multe, dacă nu chiar pe toate.

— Nu, nu pe toate, ai să-mi zici, n-ai cum

să treci prin ani de viață și să te pierzi pe drum.

Și-ți spun că ai dreptate, era doar o figură...

de stil, desigur. Știi că ce-mi ieșea pe gură

mereu se desfăcea din inimă curată

și-n vers mă străduiam să fiu adevărată.

Vezi, nu știu cine sunt sau ce nici azi.

Cuvintele dacă-mi aduni și dacă scazi

câte-o metaforă ici-colo, pentru ritm sau rimă,

ce mai rămâne-s eu — prea sinceră. E-o crimă

de care-s vinovată-n vers. Dar nu mint nici în viață.

Prin definiție, eu sunt ce scriu, ce ai în față.

(2026)

By default

I wondered once who I might be or what —

A heavy question. But the answer’s not

And wasn’t in the past quite clear to me.

Since then, I could have weighed for all to see

Countless events and thoughts, seconds that flew,

But most are gone, forgotten, if not all too.

— No, not them all, you’ll say, it can’t be so

To live through years and lose your way, you know.

And I’ll admit you’re right, it was a way...

Of speaking, sure. You know that what I’d say

Came always from a heart that’s pure and free,

And in my verse, I strove the same for honesty.

You see, I still don’t know who I am now.

If you collect my words and then somehow

Subtract a metaphor or two, for rhyme or beat,

What’s left is me — too candid. It’s a feat,

A crime my verse commits. But also life is not a lie

And by default, I am my words and what you see before your eye.

Scrisă pentru Fiction Monday. Cuvântul săptâmânii - default. Imagini - ChatGPT.

Written  for Fiction Monday. The word prompt - default. Images - ChatGPT.

Determinare/Resolve

Floarea

O floare fragilă

încolțește-n asfalt -

supra-viețuind.

The Flower

A fragile flower

Sprouting through the cold asphalt

Simply surviving.

Fluturele

Aripi de fluturi

tremurând în furtună -

zbor spre adăpost.

The Butterfly

Soft butterfly wings

Trembling in the rising storm

Flight to find a home.

Copacul

Copac cocoșat

sub veacuri de urgie -

tăria-n pământ.

The Tree

Ancient, crooked tree

Bowed by centuries of storms

Strength lies in the earth.

Pasărea

Pasăre în zbor

între nori și talazuri

- săgeată spre țărm.

The Bird

Bird in steady flight

Between the clouds and the waves

Arrow to the shore.

Corabia

Cârmaci îndârjit

pe-o corabie-n valuri

vânează o stea.

The Sailboat

Fierce man at the helm

On a sailboat in the waves

Hunting for a star.

Mama

O mamă cu prunc

îmbrățișat în suflet -

drum catre zare.

The Mother

Mother with her child

Deeply embraced in her soul -

The pathway through life.

(2026)

Haiku-uri scrise pentru Fiction Mondays, gazduit de Vinitha Dileep pe blogul ei. Cuvântul acestei ediții: resolve.

Traducerea în engleză e o colaborare strânsă între mine și Gemini.

Written for Fiction Monday, hosted by Vinitha Dileep on her blog. The word prompt for this week: resolve.

The English translation is a close collaboration between Gemini and me.

Leagănă, leagăne

Leagănă, leagăne, mamă și fiu.

Lumina vă scaldă din soarele viu

și firul de iarbă din humă când iese

sub tălpile goale mătase se țese.

Cântec de leagăn sau poate-o baladă

cântă-i domol tu, mamă, și-i adă

sufletul tău și fă-i-l aripă.

Sub ea să se-ascundă, cu ea se-nfiripă.

Pe pajiștea verde, în casa de lut,

ți-e gândul ulcior și inima scut.

Ograda e strâmtă și casa puțină.

Poveștile tale sunt ele grădină,

palat de cleștar și caleașcă de aur.

Din pragul tău pleacă un pod spre balaur.

Iar noaptea când stele se leagănă-n ramuri

și luna lucește tăcută în geamuri,

tu stai și-mpletești cărări de argint.

Pe ele așterni un dor și-un alint.

Pe urmă vezi pașii crescând către zare

și-ai vrea să ții zarea în palmele care

leagănă, leagănă de-o viață întreagă.

Nu poți să-i ții zarea când drum se dezleagă...

(2026)

Poezie scrisă pentru Fiction Mondays, gazduit de Vinitha Dileep pe blogul ei. Cuvântul acestei ediții: resolve.

Traducerea în engleză e o colaborare strânsă între mine și Gemini.

Swing, cradle, swing

Swing, cradle, swing, mother and son,

In the golden light of a living sun.

As the weaving grasses from the earth arise,

A carpet of silk for the bare feet lies.

A lullaby soft, or a ballad's low grace,

Sing to him, mother, in this quiet place;

Bringing him your soul, turn it into wings —

To hide him behind, to blossom, to sing.

On the lush meadow's grass, in the cottage of clay,

Your thought is a pitcher, your heart shields the way.

The yard is so narrow, the house is so small,

But your stories are gardens, rising over it all,

With castles of crystal and coaches of gold.

From your doorstep ahead, dragon-paths will unfold.

When the stars shine and sway on the branches at night,

While the moon fills the windows with silent, white light,

You sit there and you weave silver paths for his quest,

Which are lined with a longing and a mother's sweet rest.

Then you see how his steps to the horizon grow,

And you’d hold it for him — how, you simply don't know —

In your hands that have rocked him through life, ever true.

But you can't hold the world when his road starts anew.

Written for Fiction Monday, hosted by Vinitha Dileep on her blog. The word prompt for this week : resolve.

The English translation is a close collaboration between Gemini and me.

Ghicitoarea

"Maică, 

dă-mi cinci lei aici să-ți spun 

încotro s-apuci! E bun

drumul care-ți stă în față

sau orbecăiești în ceață?"

"Nu-ți dau cinci, îți dau și zece

dacă poți să-mi zici la rece

ce s-aleg, cum e corect,

care drum e cel mai drept."

"Dă-mi atunci cei zece lei!

Înapoi nu poți să-i iei,

dar să știi că eu prezic

ce-ai să faci și mă dezic

de urmările pe care

în răstimpuri viitoare

le-or avea cele alegeri.

Să nu fie ne-nțelegeri!"

"N-or să fie! Fă-mi ușoară

calea vieții. Mă omoară

să gândesc, să mă frământ

cât mă aflu pe pământ!"

Iar robotul fără viață,

amplasat în colț, în piață,

deghizat în ghicitoare,

pe-o para din cingătoare

spune omului ce cale

i-ar surâde dumisale,

după ce i-au fost livrate

decizii nenumărate

din șaizeci de mii de vieți.

Și prezice tot ce vreți...

Poate eu și tu, citind

aste rime șchopătând,

învățați să medităm

când decidem, când lucrăm,

nu vom da cei zece lei.

Dar în lume sunt și cei

ce-s ușor de dus de nas.

Pentru ei e doar un pas...

Și mai sunt cei care pot

(ei sunt chiar puțini de tot)

să îi dea la ghicitoare

o misiune oarecare...

Astfel într-un colț, la piață,

nu se schimbă doar o viață, 

ci, cuvânt după cuvânt,

soarta lumii pe pământ.

(2026)

Căutând o imagine care să se potrivească pentru cuvântul predict, ales de Vinitha pentru Fiction Monday am găsit acest articol. Poezia arată una din căile deschise de Centaur.

Gemini a tradus poezia în engleză.

The Fortune-Teller

"Give me five, good soul, I'll show
Which direction you should go!
Is the path ahead quite clear,
Or is fog and dreaming near?"

"Five? I'll give you ten instead,
If you tell me, with clear head,
How to choose, what’s right to do,
Which straight path I should pursue."

"Give me then those ten, I say!
There's no path to take them back,
But I'll show the future's track.
Yet I wash my hands of all
Consequences that may fall,
From the choices you will make
In the steps you're yet to take.
Let there be not one mistake!"

"None at all! Just ease my way,
Lighten up my life today.
Toil and thought I’ve come to hate
While I walk through earthly fate!"

And the robot, void of life,
In the market's noise and strife,
Dressed up as a fortune-teller,
A cold coin-collecting dweller,
Tells the man what path to take,
As his future's at the stake.
After countless choises flow -
Sixty thousand lives in tow -
It predicts just what you need,
For a price, with lightning speed.

Maybe you and I, who read
Limping rhymes like these, indeed,
Learned to pause and meditate
As we work or choose our fate,
We will not give up the ten.
But there are some other men,
Easy to be led astray...
For them, it's a step away.

Then some others, far and few,
(For they are a tiny crew)
Give the teller a new quest,
Hoping for what suits them best.

And so there, in market’s square,
It’s not one life they repair,
But they change, word after word,
How the fate of Earth is stirred.

While searching for an image to match the word predict, chosen by Vinitha for Fiction Monday, I came across this article. The poem illustrates one of the paths opened by the Centaur and it is translated in English by Gemini. 

Orbire

Un fulger, o geană de zare aprinsă,

o flacără vie, scânteie sfioasă și stinsă,

o candelă simplă, un sfeșnic cu o lumânare,

șuvoi de lumină în ochiul în formă de soare,

o mie de raze-n cristalele din policandru

și încă o mie-n luminile rampei la teatru,

sclipiri prin fațete perfecte de diamant,

o singură stea pierdută departe-n neant –

orbire de-o clipă, strângi pleoapele, gata, a fost,

și tot ce-i în jur își capătă iarăși un rost.

Mai e o orbire-n lumina aceea discretă

ce joacă șăgalnic și pâlpâie stins, desuetă...

Nu simți nici când vine, când vine nu știi c-a venit

și bâjbâi în noapte și juri că nu ești orbit.

Te-nnoadă, te leagă, te leagănă dulce o boală,

te-nvârte năvalnic și iute te ia cu-amețeală...

Orbirea te ține o toamnă, un an sau o viață.

Orbești în lumină, orbecăi prin ploaie și ceață.

Deschizi iarăși ochii și toate capătă rost,

căci fără orbire nici unul n-am ști ce-am fi fost.

(2026)

Dazzle

A flash, a faint glimmer on heavens afire,

A spark that is shy and a flame’s brief desire,

A candle so simple or a wick’s lonely glow,

A torrent of light where the sun's gaze may flow,

A thousand bright rays in a crystal’s design,

A thousand more where the theater lamps shine,

The shimmer through facets of diamonds so clear,

A single star lost in the void’s distant sphere –

A moment of blindness, you blink and it’s gone.

For all that’s around you the meaning is drawn.

But there is a blindness in a light more discreet,

That flickers and dances, old-fashioned and sweet...

You feel not its coming, nor know when it’s near,

You grope through the dark, swearing vision is clear.

It binds you, it knots you, a sweet, numbing spell,

It spins you in circles, a dizzying swell...

This blindness may hold you a year or a life.

In light you are blinded, you fumble through strife.

Then eyes open wide and the meaning is there,

For without being dazzled, you’d have lost what you were.

Tradusă de Gemini.

Translated by Gemini.

Poezie scrisă pentru Fiction Monday găzduită de Vinitha Dileep pe blogul ei, Reflections. 

The poem is written for Fiction Monday hosted by Vinitha Dileep on her blog, Reflections. The prompt was dazzle.

Farul

O rază de lumină străfulgerează noaptea

și ceața o străbate din zare până-n zare,

sclipirea ei despică în două realitatea

cu promisiunea-i caldă, mereu strălucitoare.

Ridică văluri care-ascund minciună,

urâtul cocoșat, cu fața strâmbă,

ipocrizia, goana cea nebună

după avere, nepăsarea tâmpă.

Le dezgolește și înlâtură spoiala;

măștile curg - mizerie, noroi.

Lumina crudă are îndrăzneala

s-aducă frumusețea, speranța înapoi.

Sub care far s-ar împlini vreodată

cuvintele pe care cu sete le rostesc

în lumea asta parcă tot mai întunecată

în care nu ne pasă că unii ne prostesc?

The Beacon

A ray of light flashes through night

and pierces mist from shore to shore,

its sparkle splits the world in sight,

with glowing promise, evermore.

It lifts the veils that hide the lies,

the hunchbacked ugly, twisted face,

greed’s frantic race, the guilty ties

and apathy’s dull, hollow pace.

It strips them bare, removes the sheen,

the masks fall off — just dirt and mud.

The raw, bold light enters the scene, 

to bring back hope and beauty’s bud.

Under which beacon would they bloom —

the thirsty words that I recite,

when all the world is drowned in gloom

and we don't care they fool our sight?

(2026)

Tradusă de Gemini.

Translated by Gemini.

Poezie scrisă pentru Fiction Monday găzduită de Vinitha Dileep pe blogul ei, Reflections. 

The poem is written for Fiction Monday hosted by Vinitha Dileep on her blog, Reflections. 

Esențe delicate/Delicate Essences

Oglinda ierbii

Boabe de rouă

pe-o pânză de paianjen –

oglinda ierbii.

Mirror Of The Grass

Tiny drops of dew

on a silver spider web –

mirror of the grass.

Ultimul zbor

Pe-o pală de vânt

petale-n ultimul zbor.

 Apoi țărână.

The Final Flight

On a gust of wind

petals in their final flight.

Dust is all that's left.

Lumină tânără

Un mugure crud

în lumină tânără –

viață trezită.

Golden Light

A green, tender bud

bathed in young and golden light –

life is now awake.

Scrinul cu amintiri/

Porțelan crăpat

din scrinul cu amintiri –

miros de cafea.

The Chest Of Memories

Cracked old porcelain

from the chest of memories –

scent of fresh coffee.

Trecute iubiri

Semne palide

pe foi îngălbenite –

trecute iubiri.

Loves Of Long Ago

Pale and faded marks

on the yellowed paper sheets –

loves of long ago.

Poveste

Fir de mătase

pe voaluri somptuoase

poveste coase.

Velvet Tale

One fine silken thread

on the rich and sumptous veils

sews a velvet tale.

Șoapta vântului

Șoapta vântului

prin frunzele codrului –

dorul omului.

Whisper Of The Wind

Whisper of the wind

through the leaves of ancient woods –

longing of the soul.

Clipa nesfârșită/

Pe obraz tânăr

aripă de fluture –

clipă nesfârșită.

Moment With No End

On a youthful cheek

touch of a butterfly's wing –

moment with no end.

Parfum de lăcrămioare

Pe-o boare de vânt

parfum de lăcrămioare –

șip cu amintiri.

Lilies Of The Valley

On a gentle breeze

scent of lilies of the valley –

jar of memories.

Dans

Dans de petale

îți taie răsuflarea –

cireși în floare. 

Dance

Petals in a dance,

taking your breath far away –

cherries in full bloom.

(2026)

Traducerea versurilor a fost făcută de Gemini. 

The translation was made by Gemini.

Postarea participă la Fiction Monday găzduită de Vinitha Dileep pe blogul ei "Reflections". Am descoperit jocul pe blogul Suzanei . Tema jocului a fost "delicat".

This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog "Reflections". I discovered it on Suzana's blog. This time the word prompt is "delicate"