Un drum uitat, de lume pe culmea unui deal,
coboară mai departe-n văioaga din aval,
pe lângă un pârău cu ape iuți și reci.
Pe-un alt drumeag, pe-o punte peste pârău când treci,
îl întretai pe primul și-acolo, la răscruce,
pe-un par e prinsă-n cuie o scândură ce duce
pe fiecare parte un semn de exclamare
și o săgeată către... ceva din depărtare.
Un drum uitat de lume, pe culmea unui deal,
coboară mai departe-n văioaga din aval
pe lângă un pârău cu ape iuți și reci.
Pe-un alt drumeag, pe-o punte peste pârău când treci,
îl întretai pe primul și-acolo, la răscruce,
pe-un par e prinsă-n cuie o scândură ce duce
pe fiecare parte un semn de exclamare
și o săgeată către... ceva din depărtare.
Fiindcă nu arată în lungul vreunui drum,
ci oblic și în sus pe-o parte, ca și cum
ar fi și-o altă cale pentru cei care zboară.
Iar pe cealaltă parte săgeata te coboară
spre iarba înflorită, înaltă pân' la gleznă,
și încă și mai jos, în spaimă și în beznă.
Poate-au trecut pe-acolo o sută de drumeți
cu ochii în pământ, grăbiți sau prea semeți,
fără să vadă semnul ciudat și fără rost.
Dar printre trecători, din când în când a fost
câte un curios care-a privit în zare,
ca să priceapă ce e semnul de exclamare.
Iarba e înflorită, semințele rodesc,
fânul cosit se-usucă și gâze forfotesc,
se scutură frunzarul, aleargă dus de vânt,
se culcă sub zăpadă, se face iar pământ.
Cerul e tot albastru și norii desenează
în mintea noastră forme care întruchipează
o amintire azi, un vis într-altă zi,
pasărea taie zarea, soarele poate-orbi,
furtuna-i trecătoare, stelele n-au destin.
Din cei puțini, doar câțiva s-au dumirit deplin.
The Sign
A long forgotten path, by all the world ignored,
Descends into the valley, where rapid waters roared,
Along a mountain stream, so chilly and so fast.
Upon another trail, when o'er a bridge you’ve passed,
You cross the very first, and right there, at the choice,
A wooden board is nailed, shouting without a voice;
An exclamation mark is drawn on either face,
An arrow pointing out toward a distant place.
Because it doesn't show a road that you can try,
But sideways and above, as if up in the sky
There were another path for those who soar and fly.
While on the other side, the arrow seems to guide
Down to the blooming grass, that reaches to the shin,
And maybe further down, where fear and dark begin.
A hundred travelers have walked this path, or more,
With eyes fixed on the ground, proud or in haste to score,
Without a single glance at this strange, useless sign.
Yet through the passers-by, at times, along the line,
A lonely traveler would stop and look afar,
To understand the notice, or what the warnings are.
The meadow is in bloom, the seeds begin to grow,
The mown hay dries away, and bugs buzz to and fro,
The leaves shake from the trees and run, by winds impelled,
They lie beneath the snow, back to the earth dispelled.
The sky is always blue, and in the clouds we find
All kinds of shapes and forms portrayed into our mind:
A memory today, tomorrow just a dream,
Birds cut the open air, suns blind you with their gleam,
The storm is passing by, stars have no fate to sign.
Of those so very few, just some could grasp the line.
(2026)
Poezie scrisă pentru Fiction Monday, găzduit de Vinitha Dileep pe blogul său, Beyond Scribbles. Cuvântul săptămânii a fost „notice”. Traducere în limba engleză Gemini.
Imagini Chat GPT
Poem written for Fiction Monday, hosted by Vinitha Dileep on her blog, Beyond Scribbles. The prompt word of the week was "notice". English translation by Gemini.
Images by ChatGPT.
.webp)
.jfif)
