din mărul cel bătrân, văratic, cu ramuri prea înalte,
a luat în palma-i de copil şi l-a muşcat uşor,
şi-ntâia oară a aflat gust dulce-acrişor
cu care viaţa-l îmbia în mreje uimitoare
spre anii iuţi ai tinereţii întrevăzuţi în zare.
O altă clipă de poveste din timpul cel hapsân:
într-o amiază însorită şi cu parfum de fân
ţine-n rotundul palmei lui rotundul ei de măr
şi-n muşcătura de alint află alt adevăr
cu care viaţa-l îmbia în mreje de pasiune
spre anii care aşteptau pe umeri să se-adune.
în care viaţa începea să murmure alt cântec
şi din rostogolirea lui, păzită cu iubire,
a înţeles că are-un rost. O dulce-nlănţuire
îl îmbia să treacă-n viaţă prin mrejele de drag
spre anii grei de înţelept cu sprijin în toiag.
Un măr frumos cu miezul putred, dar tot plin de parfum
i se făcuse întâmplarea, iar viaţa, ca un fum,
se petrecuse prea în grabă. Şi aştepta să-i cadă
în iarba verde, mătăsoasă tâmpla ca de zăpadă.
Ca în povestea cea mai veche, muşcând mereu din măr,
a tot trăit un adevăr, apoi alt adevăr...
(2014)
The Apples
(Knowledge began with a single bite)
From that old summer apple tree, the highest ever seen,
He grabbed it in his childish palm and took one bite in haste,
And for the first time he discovered that sweet-and-sour taste
The splendid life enticed him with, in wondrous, binding snares
Toward the swift years of his youth, that called him unawares.
Another storybook delight from greedy time that goes:
Upon a sunny afternoon, when hay-scent softly blows,
He holds in his round empty palm her apple-round breast,
And in that playful, tender bite, he finds another quest
The splendid life enticed him with, in passion’s burning snare
Toward the years that his shoulders would gather up and bear.
In which a new and rising life began to sing and bloom,
And from its gentle and smooth rolling, protected by his grace,
He understood he had a purpose in time's unending race.
A sweet embrace lured him to snares hidden in love's carafe
Toward the heavy, wiser years, he — leaning on a staff.
A lovely apple, rotten-cored, but full of perfume still,
Became his fate, while life, like smoke had passed with poise and thrill,
All in great haste, too fast, too short. And waiting there to go,
Into the green and silky grass, his temple white as snow.
As in the oldest of old tales, while biting the same fruit,
He lived one truth, and then another, and then another truth...
(2026)
O poezie de demult, scrisă ca răspuns la o altă provocare de luni, tradusă de trio-ul formidabil pe care l-am alcătuit cu Gemini și ChatGPT și ilustrată de ChatGPT (ambele activități fiind finalizate după lupte seculare între noi și cu spiritul mercantil al OpenAI) s-a pliat minunat pe tema propusă de Vinitha pentru Fiction Monday. Cuvântul prompt din această săptămână a fost quest.
An old poem, written in response to a past Monday challenge, translated by the formidable trio I formed with Gemini and ChatGPT, and illustrated by ChatGPT (both tasks finalized after age-old battles among us and with OpenAI's mercantile spirit), beautifully aligned with the theme proposed by Vinitha for Fiction Monday. This week’s prompt word was quest.
