vineri, 20 noiembrie 2020

Conturul inimii


Am desenat c-un deget în țărână
conturul inimii. Pe urmă cu o mână
l-am netezit și l-am lărgit c-o zare.
În inimă adun necugetare
ca pe-o tarabă dintr-un târg de vechituri.
Adun emoții, oameni, locuri, firmituri.

Apoi mi-am adâncit în sol o temelie,
o rădăcină zdravănă și vie
pe care-am ridicat din clipe ziduri
spre-albastrul fără griji și fără riduri.
Iar la sfârșit, în loc de-acoperiș am pus
un dor, să mă azvârle și mai sus.

Dar gravitația nu iartă și mă cere,
nerăbdătoare, nemiloasă, în tăcere.
Eu mă opun și tai ferestre de lumină
în zidurile care cresc din rădăcină.
Și-n razele care străbat prin crăpături
sclipesc izvoare și foșnesc păduri.

Am desenat c-un deget până-n zare
conturul inimii, un cerc în care
au cotropit pădurile pustiuri.
În luminișuri curg emoții râuri.
Pe maluri stau îmbrățișați de soare
oameni cu inimile floare.

Și ei au cercuri cât de largă-i zarea
și codri cât cuprinde depărtarea...
(2020)


vineri, 13 noiembrie 2020

Crâmpeie


Cad frunze prematur și cad mărgăritare, 
și fulgi de nea topiți 'nainte de ninsoare,
cad vorbe nerostite și gânduri în risipă,
cad zboruri secerate degeaba prea în pripă.

Se-nșiră niște cifre pe-o coală de hârtie;
contabilii îi spun bilanț de pandemie;
le seacă de aripi, de dragoste, de dor
și-apoi vin lupi la masă și trag pe turta lor.

Discută conspirații, se-acuză, se prefac,
ori poate că le pasă, dar prea târziu și tac...
c-au amânat prea mult, că n-au crezut destul
că le e buzunarul tot timpul nesătul.

Și socotesc totalul pe zile și pe luni,
dar uită că-i o sumă de rugi și de minuni
sfâșietor cerute, la fel neîmplinite,
o sumă de dureri în inimi chinuite.

Că fiecare număr e o întreagă lume
de gânduri, fapte, visuri care purtau un nume,
că fiecare nume e-un dor făr' de-alinare
și un pustiu întins în inimile-n care

și-a prins cârcei de drag și a aprins scânteie
de gând duios, de faptă, de vis și de idee,
că, netrecute-n faptă, idee și visare
fac mai săracă lumea cu un crâmpei de zare.

Ni-i frig și ne e teamă de vântul nemilos
care crestează zarea numai de sus în jos,
și n-avem adăposturi prin care nu străbate,
ni-i frig și ne e teamă de zboruri secerate,

căci prematur cad frunze și cad mărgăritare,
și fulgi de nea topiți 'nainte de ninsoare,
cad vorbe nerostite și gânduri în risipă,
cad zboruri secerate degeaba prea în pripă.
(2020)