un secret himeric vine pe uluc.
Poteci de-ntuneric îl ascund ușor
ca pe cel cu coarne, că doar e de-al lor.
Se prelinge-n jos pe-un trunchi de copac,
alt fuior de beznă-ți intră în iatac
prin fereastra unde Luna stă de pază.
E acesta semn că-i vreun ins de vază?
Un ochi galben palid din abis clipește
undeva în colțul care zămislește
mai mult întuneric, umbrele de smoală
care pe pereți curg ca dintr-o oală.
Orișice odaie are-ntunecate
câteva cotloane, doar că nu sunt toate
la fel între ele, însă fiecare
al patrulea colț se știe că are
un ecou ciudat către altă lume,
poartă către iad, ca să-i spun pe nume,
unde s-au scris cronici, pergamente roase
despre creaturi, toate fioroase.
Mai apoi începe un concert de coarde
pe diverse tonuri de zici că trei hoarde
au pornit la luptă, și își dau cu jale
obștescul sfârșit jos, pe sub sofale.
Le asculți atent — armonii și, încă,
disonanțe reci — cu simțire-adâncă,
cu un of în suflet, în gând cu mirare
că e un catharsis ce-ai atins. Ce stare!
Dar aprinzi lumina, liniștea se lasă,
groaza și năpasta dispar brusc din casă
și zâmbești la ele, două lighioane
care stau cuminți. Iar avut-au toane!
(2026)
În tabelul nou dedicat duzinii
se vor aduna de-a lungul săptămânii
poezii, povești, scrieri de tot felul.
Așadar citiți ce-arată tabelul!
Imagine generată de Chat GPT.
"Lighioanele" chiar sunt uneori în stare să te bage-n sperieţi! 😂
RăspundețiȘtergereAplauze pentru poezie, dar şi pentru imagine! Cei doi năzdrăvani cuminţiţi sunt tare simpatici, iar încăperea redă de minune atmosfera descrisă de versuri.