Un parc de vară verzuliu
Un parc de vară verzuliu...
Doi moși în fund s-au așezat pe bancă,
Trudesc neistovit din fleancă
Și fiecare parcă-i viu.
Un parc de vară verzuliu...
Prin fața lor trecea o tânără cochetă,
Iar ei priveau cu jind de pe banchetă
Căci fiecare parcă-i viu.
Un parc de vară verzuliu...
Surâd cam știrb, demult nu mai au plete
— Apostoli în veșminte desuete —
Eh, fiecare parcă-i viu...
Parodie după „Amurg violet” de George Bacovia
Bătaia
Nimeni n-a rămas în stradă
Că golanii vin grămadă.
Zboară babe deocheate
După porțile-ncuiate,
Dar mai stau puțin să vadă
Cin' pe cine bate.
A ieșit de la răscruce
Un flăcău care aduce
O trompetă-n mână... Sună
Din trompeta cea nebună.
Babele-și fac toate cruce
Când văd câți se-adună.
Unul are o năframă
Albă-n par, dar ține-o lamă
Pe furiș în mâna stângă
Pentru că nu vrea să plângă
Mama lui... Așa o dramă!
Lumea e nătângă.
Stau acum toți față-n față,
Se împung, se-mping, se-agață...
Dar se sparge gloata-n două
Că a început să plouă
Și-a venit puhoi, cu gheață.
Mâine e-o zi nouă...
.jfif)
Altfel de furtună
Lumea toată e în stradă,
Agitați și strânși grămadă.
Strigă despre răutate,
Legi, corupție, păcate;
Şi guvernul stă să cadă:
Bate vântul, bate...
A ieşit iar la răscruce
Câte unul ce seduce
Cu glas dulce și minciună,
Și dezlănțuie furtună
De își face lumea cruce:
Fulgeră şi tună.
Dar a liniștii năframă
Se sfâşie... Bag de seamă
Că are puteri crescute,
Pe ai săi să îi ajute
Când la zaiafet îi cheamă,
Să se-mbuibe iute!
Pus să dea cinstit pe față
Adevărul prins în ceață,
Rupe societatea-n două,
Închide cărarea nouă,
De ciolan cu sârg s-agaţă.
Plouă, vai, ce plouă!
(2026)
Parodii după „Furtuna” de George Topîrceanu
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu