s-a plâns în gura mare că-i de-acum banală
fiindcă nu mai are țăcălia goală.
Și i-am răspuns, nu doar drept consolare,
ci ca să știe că e cea mai tare
și ultima din șirul lung de muze
care prin versuri ne sunt călăuze.
strigătul mut - ascuns. Să n-ai regrete!
Acum ești și cochetă, și originală,
plină de tâlc și înăuntru goală.
Ai, poate, dublă personalitate,
dar revenirea post-calamitate
a fost deplină și spectaculoasă
și coafura ți-e o coamă deasă.
Când bate vântul crengile din cale,
ducându-le pe aripile sale,
vedem secretul tău și-aveai dreptate:
stăm toți (și tu) cu gurile căscate.”
(2026)
Am preluat fotografiile salciei de la Vero.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu