Fir de nisip

Era cândva o delicată floare 

cu câte-o stea pe fiece petală.

Își desfăcuse cupa cu sfială

și a privit întâi și-ntâi spre soare.

A strălucit până târziu în noapte

și stelele i s-au aprins târziu

în cupa-i devenită sfeșnic viu.

Un vânt pribeag, un val nebun de șoapte,

purtând pe umeri nori de ploaie grei,

cu suflet obosit de călător,

s-a învârtit învolburat în zbor

și norii și i-a scuturat asupra ei.

Era cândva, e amintire-acum

și amintirea-i pod către un vis

care s-a risipit tâcut, învins -

fir de nisip uitat pe-al vremii drum.

(2026)

Duzina de cuvinte a fost generată de Grok, la solicitarea făcută de Vero. A mai scris cu cele douăsprezece cuvinte Suzana.