Farul

O rază de lumină străfulgerează noaptea

și ceața o străbate din zare până-n zare,

sclipirea ei despică în două realitatea

cu promisiunea-i caldă, mereu strălucitoare.

Ridică văluri care-ascund minciună,

urâtul cocoșat, cu fața strâmbă,

ipocrizia, goana cea nebună

după avere, nepăsarea tâmpă.

Le dezgolește și înlâtură spoiala;

măștile curg - mizerie, noroi.

Lumina crudă are îndrăzneala

s-aducă frumusețea, speranța înapoi.

Sub care far s-ar împlini vreodată

cuvintele pe care cu sete le rostesc

în lumea asta parcă tot mai întunecată

în care nu ne pasă că unii ne prostesc?

The Beacon

A ray of light flashes through night,

piercing the mist from shore to shore,

it's spark splits sharply through the sight,

with a bright promise evermore.

It lifts the veils that hide the lies,

the hunchbacked ugly, twisted face,

pursuit of wealth, the guilty ties

and apathy’s dull, empty pace.

It strips them bare, removes the sheen;

the masks fall off — just dirt and grime.

But the raw light with boldness means

to bring back beauty, hope, in time.

Under which beacon would they bloom—

the words I speak with such a thirst,

when the whole world drowns in dark gloom,

where we don't care that lies come first?

(2026)

Tradusă de Gemini, corectat de mine. 

Translated by Gemini, corrected by myself. 

Poezie scrisă pentru Fiction Monday găzduită de Vinitha Dileep pe blogul ei, Reflections. 

The poem is written for Fiction Monday hosted by Vinitha Dileep on her blog, Reflections.