Era pescar de gânduri pierdute pe oceane
într-un
scenariu întocmit cu nod.
Le aduna cu stăruinţă în
năvod,
prinse în altă cursă, salvate din capcane...
Cu mâinile
căuş le strecura din plasă,
le curăţa de
scame şi de măşti străvechi,
le aşeza însingurate sau potrivea perechi
în cufere cu lacăt şi-apoi pleca acasă.
În port îl aştepta o singură trăsură
trasă de cai de mare neîmblânziţi de tot
şi-n loc de drum, pe râuri se avânta, înot,
spre
poarta dintre munţi cu-aleasa lui captură.
Acolo se ţinea un mare târg de gânduri.
Pescarul îşi avea taraba lui de lemn
ce căpătase
luciu, un fel de nobil semn
lăsat de marfa-i scumpă pe înnegrite scânduri.
Era un
decalaj părelnic şi subtil
între vânzări de gânduri coerent legate
şi ce vindea pescarul, fragmente disparate
din rătăcirea minţii vreunui
versatil.
Ar fi rămas de-aceea cu taraba plină,
dar el scădea din preţ, mimând mărinimie,
şi potrivea fragmentele cu dibăcie
închipuind un
rezumat prin închegare fină.
Nu păcălea pe nimeni, nicicând n-a
încercat
Gândul acesta singur îl copleşea cu rău,
simptome de vertij îl aruncau în hău
şi-n
cameră părea că nu-i de respirat.
Pescarul recicla, artist şi filosof,
ce alţii-au aruncat şi ce au rătăcit
şi-mpodobea cu sarea din valul de argint
lacunele din gând, în loc de apostrof.
Între ideile-nţelepte lăsa o paranteză
în care ascundea un vis pentru cunoscători.
Avea clienţi ce-l căutau de câte ori
urca în munte pe tarabă o nouă ipoteză.
În sinea lui ştia că nu-i doar negustor,
nu-i doar pescar ce prinde în barca lui fragilă
frânturi de gând, ci sub înfăţişarea lui umilă
se află-un înţelept cu spirit creator.
(2014)
Eu mai cunosc pescari ce nasc din gânduri gând
şi zămislesc idei din douăşpe cuvinte.
Nu trebuie decât puţină luare-aminte
să îi deconspirăm la psi-n tabel cătând.
.jpg)
