Primăvară

Copaci albi troienind în sângele meu
Flori calde şi bune
Ca prima iubire;
Păpădii zidind efemer
Dorul plantelor
De a repeta prin culoare
Soarele;
Aerul clar curgând
Printre frunze nehotărâte în verde;
Şi o ramură muşcând cu mugurii
Chipul de lumină al zilei.
(1988)

Aş vrea

Aş vrea să adormi
Cu ochii la stele,
Să mă visezi printre ele.
Aş vrea să uiţi
Toate cuvintele
Pe care nu ţi le-am dat eu în grijă.
Aş vrea să te cuprinzi
În râul meu de doruri
Ca într-o mlaştină care nu ucide.
Aş vrea să fii,
În tot ce eşti,
Numai eu
Şi nimic altceva
Să nu rămână în tine.
(1990)

Întoarcerea în cuvânt

Mă scutur de tine, rutină,
Când noaptea se-aşterne deplin,
Te las să te-ngropi în lumină
Şi gândului merg să mă-nchin.

Sunt ore prelungi când atârnă
Nesomnul de pleoapa mea grea
Şi-nvie o lume străină,
O lume ce-i numai a mea.

Acolo aripi taie zarea
Legate pe umeri de gând,
Pictează cu fulger visarea
Şi-apoi se întorc în cuvânt.
(2010)

Pasăre şi cer

În zborul nostru spre iubire
Am fost eu - pasăre, tu – cer;
Şi dansul aripilor mele
Ne-a-nvăluit în blând mister.

Fantasme bântuind prin lume,
Acum, mai mult ca niciodată,
Ne-am rătăcit dintr-unu-ntr-altul,
Şi pasăre, şi cer, deodată.
(1998)

Poate

Stau desculţă
În podul palmei tale
Şi gândesc:
Poate că pe aici
Se trece
În tine.
(1989)

Împlinire

Uneori culorile sunt sfâşiate din voaluri,
Uneori cuvintele sunt mai aproape de stele,
Uneori ziua are ochii albaştri
Şi noaptea adoarme în pragul visării.
Timpul acela străbate o mare de flori
Deschise pe umerii verzi ai bucuriei
Înfrunzind mereu din acelaşi dor
Înalt şi limpede împlinit.
(1988)

Ochi şi frunze

Ochii mei , ca frunzele vara.
În toamnă
S-or usca
Şi-or cădea
Pe pământ,
În pământ,
Tot mai jos,
Ca frunzele,
Cu frunzele…
(1988)