Ghicitoarea

"Maică, 

dă-mi cinci lei aici să-ți spun 

încotro s-apuci! E bun

drumul care-ți stă în față

sau orbecăiești în ceață?"

"Nu-ți dau cinci, îți dau și zece

dacă poți să-mi zici la rece

ce s-aleg, cum e corect,

care drum e cel mai drept."

"Dă-mi atunci cei zece lei!

Înapoi nu poți să-i iei,

dar să știi că eu prezic

ce-ai să faci și mă dezic

de urmările pe care

în răstimpuri viitoare

le-or avea cele alegeri.

Să nu fie ne-nțelegeri!"

"N-or să fie! Fă-mi ușoară

calea vieții. Mă omoară

să gândesc, să mă frământ

cât mă aflu pe pământ!"

Iar robotul fără viață,

amplasat în colț, în piață,

deghizat în ghicitoare,

pe-o para din cingătoare

spune omului ce cale

i-ar surâde dumisale,

după ce i-au fost livrate

decizii nenumărate

din șaizeci de mii de vieți.

Și prezice tot ce vreți...

Poate eu și tu, citind

aste rime șchopătând,

învățați să medităm

când decidem, când lucrăm,

nu vom da cei zece lei.

Dar în lume sunt și cei

ce-s ușor de dus de nas.

Pentru ei e doar un pas...

Și mai sunt cei care pot

(ei sunt chiar puțini de tot)

să îi dea la ghicitoare

o misiune oarecare...

Astfel într-un colț, la piață,

nu se schimbă doar o viață, 

ci, cuvânt după cuvânt,

soarta lumii pe pământ.

(2026)

Căutând o imagine care să se potrivească pentru cuvântul predict, ales de Vinitha pentru Fiction Monday am găsit acest articol. Poezia arată una din căile deschise de Centaur.

Gemini a tradus poezia în engleză.

The Fortune-Teller

"Give me five, good soul, I'll show
Which direction you should go!
Is the path ahead quite clear,
Or is fog and dreaming near?"

"Five? I'll give you ten instead,
If you tell me, with clear head,
How to choose, what’s right to do,
Which straight path I should pursue."

"Give me then those ten, I say!
There's no path to take them back,
But I'll show the future's track.
Yet I wash my hands of all
Consequences that may fall,
From the choices you will make
In the steps you're yet to take.
Let there be not one mistake!"

"None at all! Just ease my way,
Lighten up my life today.
Toil and thought I’ve come to hate
While I walk through earthly fate!"

And the robot, void of life,
In the market's noise and strife,
Dressed up as a fortune-teller,
A cold coin-collecting dweller,
Tells the man what path to take,
As his future's at the stake.
After countless choises flow -
Sixty thousand lives in tow -
It predicts just what you need,
For a price, with lightning speed.

Maybe you and I, who read
Limping rhymes like these, indeed,
Learned to pause and meditate
As we work or choose our fate,
And we won't give up the ten.
But there are some other men,
Easy to be led astray...
For them, it's a step away.

Then some others, far and few,
(For they are a tiny crew)
Give the teller a new quest,
Hoping for what suits them best.

And so there, in market’s square,
It’s not one life they repair,
But they change, word after word,
How the fate of Earth is stirred.

While searching for an image to match the word predict, chosen by Vinitha for Fiction Monday, I came across this article. The poem illustrates one of the paths opened by the Centaur and it is translated in English by Gemini. 

Nu mă lăsați sub o umbrelă

Am răsărit din întuneric pe malul rece, sec și frânt.

Pe-o margine de-abis mă clatin, ultima viață pe pământ.

Un os metalic am în stânga și câteva-ndărătul meu.

Mă-ntreb de-au fost cândva umane sau le-a pierdut pe drum vreun zeu.

Deasupra cerul se desface și se împarte în fractali:

din ani-lumină între stele până la cei mai ireali

stropi cuantici de mistere care tăind istoria-n frânturi

m-au izgonit sub o umbrelă, sub ploi de-acid și-alte lături.

O geană de lumină acră și înghețată-n violet

apare parcă de niciunde, înlănțuită-ntr-un secret.

Iar oasele lucesc amarnic, cu irizații de metal.

Eu stau tot fără de speranță pe malul vremii, abisal.

Apoi lumina se-ntețește eterică, de aur viu

și-un dor de viață mă izbește și iarăși vreau să simt, să fiu.

Până și-abisul se-ncălzește, un râu de stele prevestind

că-i o răscruce la amiază. Trăesc sperând și sper trăind.

Dar în amurg cerul de lavă dezlănțuie din nou infernul

într-un vârtej întunecat ce mistuie în foc eternul.

Înmârmurită-n resemnare, fără putere, ard și eu

și arde toată nemurirea din om și fiecare zeu.

Vă cer nu pentru mine viață, cer cerul pentru viitor,

fără acid și fără flăcâri. Dați-mi speranță, vis și dor!

Nu mă lăsați sub o umbrelă! Dați-mi lumina înapoi!

Apoi pe malul vremii mele aș împărți scântei cu voi.

(2026)

Poezie scrisă cu cuvintele duzinii generate de Gemini după imaginile generate de Chat GPT pe baza celor 12 cuvinte.

Gemini a tradus în engleză.

Bring Back The Light

I rose from darkness on a shore, so cold, so dry, so torn,

Beside an abyss, trembling now—the last life ever born.

A metal bone rests to my left, some others lie behind,

I wonder: were they human once, or lost by gods unkind?

Above, the sky begins to break, in fractals it divides:

From eons lost between the stars to where the mystery hides—

In quantum droplets of a past that sliced through history’s seams,

I’m driven under a frail shield, through acid rains and screams.

A lash of sour, frozen light in violet hues appears,

Arising out of nowhere now, enchained by secret fears.

The bones are gleaming bitterly with iridescent sheen,

While hopeless on the edge of time, I face the void unseen.

But then the light grows stronger yet, a gold and living fire,

A thirst for life strikes once again, to be is my desire.

Even the chasm warms its dark heart, as starry streams give sign

That noon shall bring a turning point. Through hope, this life is mine.

Yet in the dusk, a lava sky unleashes hell once more,

In darkened swirls that burn away what was eterne before.

Frozen in resignation now, I wither in the flame, 

And immortality expires, for gods and men the same.

I do not ask for my own life, but for the days to be,

Without the acid or the fire. Give hope and dreams to me!

Don’t leave me beneath a frail shield! Bring back the light I knew!

Then on the shores of my own time, I’d share my sparks with you.

Orbire

Un fulger, o geană de zare aprinsă,

o flacără vie, scânteie sfioasă și stinsă,

o candelă simplă, un sfeșnic cu o lumânare,

șuvoi de lumină în ochiul în formă de soare,

o mie de raze-n cristalele din policandru

și încă o mie-n luminile rampei la teatru,

sclipiri prin fațete perfecte de diamant,

o singură stea pierdută departe-n neant –

orbire de-o clipă, strângi pleoapele, gata, a fost,

și tot ce-i în jur își capătă iarăși un rost.

Mai e o orbire-n lumina aceea discretă

ce joacă șăgalnic și pâlpâie stins, desuetă...

Nu simți nici când vine, când vine nu știi c-a venit

și bâjbâi în noapte și juri că nu ești orbit.

Te-nnoadă, te leagă, te leagănă dulce o boală,

te-nvârte năvalnic și iute te ia cu-amețeală...

Orbirea te ține o toamnă, un an sau o viață.

Orbești în lumină, orbecăi prin ploaie și ceață.

Deschizi iarăși ochii și toate capătă rost,

căci fără orbire nici unul n-am ști ce-am fi fost.

(2026)

Dazzle

A flash, a faint glimmer on heavens afire,

A spark that is shy and a flame’s brief desire,

A candle so simple or a wick’s lonely glow,

A torrent of light where the sun's gaze may flow,

A thousand bright rays in a crystal’s design,

A thousand more where the theater lamps shine,

The shimmer through facets of diamonds so clear,

A single star lost in the void’s distant sphere –

A moment of blindness, you blink and it’s gone.

For all that’s around you the meaning is drawn.

But there is a blindness in a light more discreet,

That flickers and dances, old-fashioned and sweet...

You feel not its coming, nor know when it’s near,

You grope through the dark, swearing vision is clear.

It binds you, it knots you, a sweet, numbing spell,

It spins you in circles, a dizzying swell...

This blindness may hold you a year or a life.

In light you are blinded, you fumble through strife.

Then eyes open wide and the meaning is there,

For without being dazzled, you’d have lost what you were.

Tradusă de Gemini.

Translated by Gemini.

Poezie scrisă pentru Fiction Monday găzduită de Vinitha Dileep pe blogul ei, Reflections. 

The poem is written for Fiction Monday hosted by Vinitha Dileep on her blog, Reflections. The prompt was dazzle.

Farul

O rază de lumină străfulgerează noaptea

și ceața o străbate din zare până-n zare,

sclipirea ei despică în două realitatea

cu promisiunea-i caldă, mereu strălucitoare.

Ridică văluri care-ascund minciună,

urâtul cocoșat, cu fața strâmbă,

ipocrizia, goana cea nebună

după avere, nepăsarea tâmpă.

Le dezgolește și înlâtură spoiala;

măștile curg - mizerie, noroi.

Lumina crudă are îndrăzneala

s-aducă frumusețea, speranța înapoi.

Sub care far s-ar împlini vreodată

cuvintele pe care cu sete le rostesc

în lumea asta parcă tot mai întunecată

în care nu ne pasă că unii ne prostesc?

The Beacon

A ray of light flashes through night

and pierces mist from shore to shore,

its sparkle splits the world in sight,

with glowing promise, evermore.

It lifts the veils that hide the lies,

the hunchbacked ugly, twisted face,

greed’s frantic race, the guilty ties

and apathy’s dull, hollow pace.

It strips them bare, removes the sheen,

the masks fall off — just dirt and mud.

The raw, bold light enters the scene, 

to bring back hope and beauty’s bud.

Under which beacon would they bloom —

the thirsty words that I recite,

when all the world is drowned in gloom

and we don't care they fool our sight?

(2026)

Tradusă de Gemini.

Translated by Gemini.

Poezie scrisă pentru Fiction Monday găzduită de Vinitha Dileep pe blogul ei, Reflections. 

The poem is written for Fiction Monday hosted by Vinitha Dileep on her blog, Reflections. 

Incandescențe XXII

Speranța

Când zarea-i frântă

și drumul rupt de vâltori

speranța-i sfetnic.

Hope

When the sky is torn 

And paths lost to the torrent,

Hope is my guidance.

Inspirat de Vinitha Dileep.

Inspired by Vinitha Dileep.

Singur

Un trandafir alb

în marea de trandafiri

roșii ca focul.

Alone

One lone white rose stands

In a sea of roses red

Fierce as any fire.

Iluzie

Fir firav de fum

în urechea acului

se risipește.

Ilusion

Thin silver thread smoke

Through the needle's narrow eye

Slowly fades away.

Libertate

Spărtură în gard

cu pasăre galbenă.

Sus – cerul liber.

Freedom

Gap in the grid fence

With a tiny yellow bird.

Up high – the free sky.

Sfârșit

Răsturnându-se

valul împrăștie-n vânt

lacrimi sărate.

The End

Turning on itself,

The wave scatters in the wind

haze of salted tears.

Furt

Floarea soarelui

răpește tot galbenul

curcubeului.

Theft

The bright sunflower

Steals all the golden yellow

From the vast rainbow.

Tărie

Tulpină dreaptă,

groasă și scorojită –

miez de pădure.

Strenght

Straight and sturdy stem,

Thick and weather-beaten bark –

Heart of the deep woods.

Imaculat

Imaculate

scară spre cer și ziduri –

soclul pisicii.

Immaculate

Pure and snowy white,

Stairway to heaven with walls –

The cat's pedestal.

Mândrie

Floarea soarelui

ignoră cornul lunii

în miezul zilei.

Pride

The gold sunflower

Ignores the pale crescent moon

In the noon daylight.

Eclipsă

Apune în mare

soarele-n umbra lunii.

Nori se destramă.

Eclipse

Sinks into the sea

Sun within the moon's shadow.

Clouds drift far apart.

Gaura neagră

Gaură neagră

într-o gaură neagră –

ochi de pisică.

A void

Deep and dark black hole

Inside another black hole –

Eyes of a black cat.

(2026)

Inspirate de imagini de Benjamin Wolf, alese de Suzana pentru WW.

Inspired by Benjamin Wolf's images, chosen by Suzana for WW.

Tradus de/ translated by Gemini. 

Esențe delicate/Delicate Essences

Oglinda ierbii

Boabe de rouă

pe-o pânză de paianjen –

oglinda ierbii.

Mirror Of The Grass

Tiny drops of dew

on a silver spider web –

mirror of the grass.

Ultimul zbor

Pe-o pală de vânt

petale-n ultimul zbor.

 Apoi țărână.

The Final Flight

On a gust of wind

petals in their final flight.

Dust is all that's left.

Lumină tânără

Un mugure crud

în lumină tânără –

viață trezită.

Golden Light

A green, tender bud

bathed in young and golden light –

life is now awake.

Scrinul cu amintiri/

Porțelan crăpat

din scrinul cu amintiri –

miros de cafea.

The Chest Of Memories

Cracked old porcelain

from the chest of memories –

scent of fresh coffee.

Trecute iubiri

Semne palide

pe foi îngălbenite –

trecute iubiri.

Loves Of Long Ago

Pale and faded marks

on the yellowed paper sheets –

loves of long ago.

Poveste

Fir de mătase

pe voaluri somptuoase

poveste coase.

Velvet Tale

One fine silken thread

on the rich and sumptous veils

sews a velvet tale.

Șoapta vântului

Șoapta vântului

prin frunzele codrului –

dorul omului.

Whisper Of The Wind

Whisper of the wind

through the leaves of ancient woods –

longing of the soul.

Clipa nesfârșită/

Pe obraz tânăr

aripă de fluture –

clipă nesfârșită.

Moment With No End

On a youthful cheek

touch of a butterfly's wing –

moment with no end.

Parfum de lăcrămioare

Pe-o boare de vânt

parfum de lăcrămioare –

șip cu amintiri.

Lilies Of The Valley

On a gentle breeze

scent of lilies of the valley –

jar of memories.

Dans

Dans de petale

îți taie răsuflarea –

cireși în floare. 

Dance

Petals in a dance,

taking your breath far away –

cherries in full bloom.

(2026)

Traducerea versurilor a fost făcută de Gemini. 

The translation was made by Gemini.

Postarea participă la Fiction Monday găzduită de Vinitha Dileep pe blogul ei "Reflections". Am descoperit jocul pe blogul Suzanei . Tema jocului a fost "delicat".

This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog "Reflections". I discovered it on Suzana's blog. This time the word prompt is "delicate"

Ne putem întâlni la răscrucea mirării

Suntem străini până în măduva oaselor,

fiecare cu cerul și abisul lui personal

întinse dincolo de zidirile caselor

din care ieșim la plimbare banal.

Ne putem întâlni la răscrucea mirării,

ni se pare că dealuri și văi se unesc

ca-ntr-un puzzle idilic, dar pe marginea scării

abisul și cerul din noi ne pândesc.

Abisul din tine îmi smulge din miez

un mugur de aripă avid să se-ntindă.

Mi-e cerul sărac fără zbor, fără crez

și cerul din tine nu-i destul să mă prindă.

Iar abisul din mine îți întunecă glia

și nu îmi e cerul destul să te-ajungă

când te mânii și fulgeri cu toată urgia

din norii purtați de furtuni într-o dungă.

Ne trezim între ziduri ridicate diform,

între gratii ne zbatem sângerând din speranțe,

evadarea e-un vis depărtat, punctiform

printre-atâtea iluzii, minciuni și uzanțe.

Am rămas doi străini până-n miezul cel tainic.

Numai ziduri și gratii ne unesc prin absurd

cu liantul de vreme cel mai scump și mai trainic,

unul orb fără aripi, altul rece și surd.

Sau din cerul meu tandru se întinde în pripă

curcubeu către cerul în care te-aduni

străbătând deopotrivă veșnicie și clipă

și îți umple albastrul de scântei și minuni.

Iar din stelele tale îmi trimiți o cometă

ca o trenă la balul dintre cer și abis

și acum perfectăm în balans piruetă

într-un dans ce părea mai demult interzis.

Ne putem întâlni la răscrucea mirării

unde cer și abis se unesc între noi,

căutând disperat un răspuns întrebării

dacă unu plus unu dă etern sau fac doi.

(2021)

The Wonder's Crossroad 

We are strangers to the marrow of our bones,
Each with a personal sky and abyss,
Stretched far beyond the walls of our homes
From which we emerge for a walk, in remiss.

We might meet where wonder’s crossroad lie,
Hills and valleys seeming to unite,
Like an idyllic puzzle, yet nearby,
Our inner voids and heavens wait in sight.

The abyss in you tears from my very core
A budding wing, eager to spread and fly.
My sky is poor without faith or soar,
And your own heaven can't hold me, though it tries.

And the abyss in me darkens your ground,
My sky's not enough to reach where you are,
When you rage and strike with thunderous sound
From storm-driven clouds, stretched thin and far.

We wake between walls, deformed and tall,
Bleeding out hope behind bars of despair,
Escape is a dream, point-like and small,
Through lies, illusions, and customs we bear.

Two strangers we stayed, to the secret deep,
Only walls and bars join us through the absurd,
With time’s strongest cement, a promise to keep:
One wingless and blind, one cold and unheard.

Or from my soft sky, in haste there might bend
A rainbow to the heaven where you reside,
Across eternity and the moment's end,
Filling your blue with wonders, sparks alight.

And from your stars, a comet you send,
Like a gown at the ball of abyss and sky,
As in balanced pirouette we now blend,
In a dance once forbidden, you and I.

We might meet where wonder’s crossroads lie,
Where sky and abyss between us entwine,
Desperately seeking the answer to why:
Do one plus one make two, or the divine?

Tradusă de Gemini

Muzica Suno AI Videoclip Neural Frames, Riverside

Pastel

A nins azi noapte…şi de dimineaţă...
Pădurea-şi împletise dantelele din gheaţă,
Cerul se desfăcea, plutea, cădea uşor
Şi-apoi se aşternea pe toate un covor.

Se închinau copacii cu ramuri de argint,
Supuse de-al zăpezii imaculat alint;
Se închinau, mirate de-atâta frumuseţe,
Tufişuri şi-alte ierburi vopsite alb pe feţe.

Stăteam la geam, uitată, şi închisesem uşa,
În sobă se-auzea cântând încet cenuşa
Un singur cântec trist pe care-l mai ascult;
Era cenuşa veche, de când am ars, demult.

Peste zăpada proaspătă, prea albă şi curată,
Cenuşa mea cea veche se-ntinde vinovată
Că a ascuns în ea şi-apoi a spulberat
Un suflet rătăcit şi dorul îngheţat.

Dacă cenuşa-i rece, ninsoarea e la fel,
Se-amestecă în mine culori ca-ntr-un pastel,
Şi cerul se desface, şi-apoi cade uşor,
Acoperă cenuşa şi urmele de dor…
(2011)

 Pastel

It snowed last night… and as the morning rose, 

The forest wove its lace from ice and frozen snows, 

The sky was coming loose, to float and softly fall, 

A heavy carpet spreading so slowly over all. 

The trees were bowing down with silver branches bent, 

Subdued by snow’s immaculate and silky soft intent; 

They bowed in quiet wonder at beauty, all around, 

While shrubs and frosted grass in white were newly bound. 

I stood there at the window, forgotten, door shut tight, 

The ashes in the stove sang softly through the night 

A single, mournful song I listen to and learn; 

The ancient ash of fires I lit before to burn.

 

Across the fresh-fallen snow, so white and pure a stain, 

My old and weary ashes spread out in guilt and pain 

For hiding in their depth, then scattering away, 

A lost and wandering soul, a longing turned to grey. 

If ashes are so cold, the snowfall is the same, 

A pastel of mixed colors is twinkling like a flame, 

The sky is coming loose, and then it softly falls, 

To cover up the ash and longing’s distant calls...

Tradus de Gemini, corectat ici-colo de mine.

Puteți asculta melodii generate de Open AI pe aceste versuri aici și aici.