Un naufragiu infinit

O poezie în care timpul îngheață într-o clepsidră culcată și naufragiul infinit al sufletului e șters de valurile mării.

E-un joc:

aprinzi chibritul ca s-aprinzi țigara,

arunci chibritul în nisipul ud.

E-o flacără cât dramul de noroc,

lumină cât să fulgere prin seara

în care alergai zălud

din loc în loc

cerând un foc.

Mereu pe fugă,

pe o plajă cu lumea de pe lume,

treceai vânând un vis

și n-auzeai nici dor, nici rugă,

nici când erai strigat pe nume.

Parcă-ți era promis

tărâmul interzis

și nu conta ce lumea-ndrugă.

În alergare ai trecut de ea,

de fata ce purta o pălărie

cu boruri largi,

fata cu ochi de peruzea

și cu privire vie,

cu gura cu miros de fragi

care visa același vis și-aceeași stea.

Rămâne în nisipul ud înfipt,

ca un catarg minuscul

pierdut pe-un țărm de mare,

acel băț de chibrit

scăldându-se-n crepuscul

și dându-și ultima suflare,

pe jumătate pârjolit —

un naufragiu infinit.

Ca-ntr-o fotografie

și timpul s-a oprit în loc,

clepsidra-i răsturnată.

Pe plaja cea pustie

pe undeva, pe lângă doc

poate c-așteaptă-o fată

c-o pălărie

ivorie.

Așteaptă valul care șterge

catargul nebăgat în seamă

din suflet istovit.

Desculță și semeață merge

pe țărmuri, fără teamă,

cu visul ofilit

și-nvață iarăși să alerge

după o stea în infinit.

An Infinite Shipwreck

It’s all a game:

You strike a match to light your cigarette,

Then toss the match into the soaking sand.

A flame as brief as luck’s own fleeting name,

A light to flash across the evening’s net,

Through which you ran across the strand,

From place to place,

As in a race.

Always in flight,

Upon a beach where worlds would crowd and stream,

You passed by, chasing fame,

And heard no longing and no prayer at night,

Not even when they called your name,

As if the lost forbidden land

were truly in your hand,

And what they said was small and trite.

In your swift race, you passed right by her side,

The girl who wore a hat with brim so wide,

The girl with eyes of turquoise blue

And with a gaze alive,

With lips of wild strawberry hue,

Who dreamed the same as you: to thrive,

And shared a star with you.

It's stuck inside the soaking sand,

Like a small mast that broke apart,

Lost on a shore where waters meet,

That wooden matchstick in the strand,

Now bathing in the twilight’s heart

And gasping in its last defeat,

Half-charred, a ruin on the coast—

An infinite shipwreck, a ghost.

As in a photograph in which

Time has been frozen in its track,

The hourglass lies on its side.

Upon the empty beach, 

Somewhere beside the dock’s cold rack,

A girl is waiting with nerves frayed

Wearing a hat of ivory shade

As if she were a bride.

She waits for waves to clear away

The mast unnoticed by the crowd,

And wash her weary soul.

Barefoot and proud she walks the bay

Upon the shores, without a cloud,

Her dream no longer whole,

Learning to chase again today

Another star, so far away.

(2026)

Poezia este scrisă pentru Fiction Monday, găzduită pe blogul Vinithei Dileep, Beyond Scribbles. Cuvâantul săptămânii a fost similar.

Traducerea în engleză a fost o dispută constructivă între Gemini și mine. 

Trei imagini sunt generate AI, prima cu PixVerse, a doua și a patra cu Chat GPT. A treia imagine e un wallpaper găsit de Gemini.

This poem is written for Fiction Monday, hosted on Vinitha Dileep’s Beyond Scribbles blog. The word prompt this week was similar.

The English translation was a constructive debate between Gemini and me. 

Three of the images are AI-generated: the first one with PixVerse, and the second and fourth with ChatGPT. The third image is a wallpaper found by Gemini.