Desenele străzii

sursa

Privite de sus
străzile desenează
conturul vieţii.

Simplist şi redus
geometria trasează
spaţiul cetăţii.

Privite de jos
străzile-s împletire
de destin felii.

 Braşov  (sursa)

Drum vechi şi frumos
leagă inimi şi fire
în pasteluri vii.

Străzi ce respiră
amintesc despre mâine
printre pietre vechi.

Şi nu se miră
când îşi deschid destine
ferestre perechi.
(2013)

Privite atent
vorbele-s împletire
de destin felii,

contur cu accent
din inimi rupt în fire
strânse-n clubul psi.

Numai fulger arzând

Motto:
"One man's ceiling's
 another man's sky high."
(Bon Jovi - "Love's The Only Rule")

Fără griji să-i lăsaţi
câte-o clipă-n amiază
să alerge un vis,

să devină bogaţi
în aripi ce cutează
pe tărâm interzis!

N-au nevoie de ochi
să petreacă lumina
printre nori dinspre cer,

de descânt de deochi
să se spele de vina
că se-adapă-n mister.

N-au nevoie de nopţi
ca să vadă din case
printre grinzi numai stele,

nu le trebuie porţi
străbătând mlădioase
îngrădiri de nuiele

ca să-şi treacă în veşnic
într-un zbor de culoare
curcubeu prins în gând.

Nu le trebuie sfeşnic
şi nici lumânare.
Numai fulger arzând.
(2013)

Pentru cei cărora
 li-s stelele-aproape
orişicât ar fi ora,
desenate pe pleoape,
pentru cei ce visează
cu doişpe cuvinte
şi cu aripa trează
pentru zbor înainte:
psi, vavaly, Scorpio, tibi, SexulSlab, Abisurile, Călin, lili3d, Vero, Gabriela, almanahe, vântdetoamnă, Some Words, O fată, Verovers, Sonia

A plecat

A plecat... O furtună s-ar fi dus mai tăcut.
După vorbele grele liniştea doare prea mult
şi-i urlă-n timpane ca un tunet în cer.
I-a smuls de la gât vechiul ei giuvaer...

Îl ţine în pumn ca pe-o şansă la viaţă,
nu ştie de vrea să fie iar dimineaţă,
nu ştie cât poate să îndure ori ce poate spera,
ar da timpul în urmă când ea încă era,

ar stinge furia în paharul cu apă,
ar sparge tăcerea ce piatra o sapă,
tăcearea prea lungă dintre ei care-a ros
iubirea şi dorul, şi ce-a fost frumos.

În pumnul închis strânge o amintire,
se agaţă de ea şi nu-i iese din fire.
Ca un venin sau ca o dulce ispită
în sânge îi curge mereu nesfârşită.

Otravă de-ar fi, n-ar fi aşa blândă,
de-ar fi un balsam rana lui sângerândă
s-ar vindeca şi ar fi doar un semn,
acela din palmă, încrustat ca în lemn.
(2013)

după o poveste scrisă de psi

Disputa

Oamenii mici îşi dispută lucruri mărunte:
un muşuroi, niciodată un munte,
nu se bat pentru sac, ci pentru grăunte,
adesea se pierd în noian de-amănunte.

Unul hapsân mută gardul o palmă,
altul ar vrea o privire mai calmă
sau i se pare un cuvânt că-i prea tare
ori are ascuns un semn de-ntrebare.

Suferă mult fiindcă alături
cresc mai înalţi păpuşoi pentru mături
şi de aceea se încruntă vecinul
şi-i amărăşte gura veninul.

La umbra copacului aflat la hotar
nu creşte iarba, iar un pai pentru-avar
e motiv de ranchiună şi chiar de proces.
Cheltuială în plus e ce a ales.

Alt prea frecvent subiect de-nfruntare
e televizorul cu gura lui mare.
Ştiri, zvonuri absurde şi bombe de presă
sunt scăpate ori anume lăsate din lesă

ca să tulbure minţi şi să-i facă să urle
pe voci behăite, din trâmbiţe, surle,
să-şi ceară dreptatea, uneori şi cu pumnul,
încrâncenaţi şi nebuni ce sunt azi cu duiumul.

De când pentru fleacuri se ceartă cu toţii:
zgârciţii, nebunii, încrâncenaţii, netoţii
au uitat de la ce se certau, dar disputa
îi ţine în viaţă, apărându-şi reduta.
(2013)

În clubul psi doar idei se discută
N-am găsit pân-acum vreun alt fel de dispută
De-aceea cu drag mă înscriu în tabel
unde astăzi îşi are disputa hotel.

Când lacrima se stinge

Pe floarea de pelin a zilei
iubirea parcă are gust amar.
Din aur dacă-s visele copilei
pământul tot le prinde în hotar...

Numai cuvântul îşi mai poate zborul,
trudit şi asudat în simţământ,
când frânghia ce-l leagă este dorul
ce-l are fulgerul de gând pentru pământ.

Fulgerul arde, năruie, omoară,
tot fulgerul aprinde în idee focul.
Alegerea-i a noastră de fiecare oară.
Când lacrima se stinge, ne bată iar norocul!
(2013)

dialog cu psi

Noi cerem, frământăm, dospim

Noi cerem aur şi primim pământ.
Şi nu-i nimic, fiindcă aşa şi trebuie să fie,
căci lutul se frământă ca orişice cuvânt
iar fruntea nu se murdăreşte, ci străluceşte vie.

Truda-i aceeaşi şi frământând iubirea.
Noi vrem mereu şi se întâmplă doar pentru o viaţă...
Dacă avem noroc şi dacă devenirea
e-un pic mai mult decât o lumânare-n ceaţă.

Dacă nu întâlnim deplinul în iubire
speranţe curcubeu ni se desfac prin nori
de câte ori relaţii înnoadă alte fire
din care ţesem zări în sincere culori.

Oamenii stau de le permite timpul
care frământă tot şi tot el le dospeşte.
Piroanele neîntâmplării, când se scurtează firul,
ni-s date tuturor, le împărţim frăţeşte.

Ne frământăm aluatul, aluatul suntem noi.
Alegem ce, de ce şi cum în fiecare clipă.
Dospim din gânduri vorbe şi fapte din nevoi,
punem la copt un soare, o furtună, o aripă.
(2013)

Au frământat cuvintele şi lutul lor cel tare
şi le-au dospit în formă de suflet pentru frunte.
Citindu-i, înc-o dată mă umplu de mirare
că o duzină de vorbe cuprinde-atât de multe
în clubul psi.

Degustări

Soarele are gust de fructe pârguite:
cireşe cu ispită, caise oneste, piersici pufoase.
Puf de păpădie plin de lumină,
îşi împrăştie soarele gustul.

Luna miroase a iasomie în nopţile acestea,
iar gustul ei e palid şi fin, de cremă de lămâie
din prăjitura bunicii, rămas pe cerul amintirii...
Nimic nu va mai fi la fel vreodată.

Curcubeul are ceva din gustul soarelui
şi ceva din gustul ploii,
limpede şi înţelept, mergând drept la ţintă,
punte peste văzduh,
iar la capete, dacă atinge zarea
prinde iz de pământ reavăn.
(2013)

Citind din Alma Nahe aşa mi-a zburat gândul...