Soarele are gust de fructe pârguite:
cireşe cu ispită, caise oneste, piersici pufoase.
Puf de păpădie plin de lumină,
îşi împrăştie soarele gustul.
Luna miroase a iasomie în nopţile acestea,
iar gustul ei e palid şi fin, de cremă de lămâie
din prăjitura bunicii, rămas pe cerul amintirii...
Nimic nu va mai fi la fel vreodată.
Curcubeul are ceva
din gustul soarelui
şi ceva
din gustul ploii,
limpede şi înţelept, mergând drept la ţintă,
punte peste văzduh,
iar la capete, dacă atinge zarea
prinde iz de pământ reavăn.
(2013)
Citind din Alma Nahe aşa mi-a zburat gândul...
M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
ce desfătări aici la tine, ce nebunie a simţurilor :)
RăspundețiȘtergereMulţumesc! Mă bucur că îţi plac degustările mele. :)
ȘtergereVersuri cu ispită...
RăspundețiȘtergereÎmi lasă gura apă :))
Iar sezonul de ispitiri e abia la început. :))
Ștergere„Luna miroase a iasomie”... minunată imagine!
RăspundețiȘtergereNici nu ştii ce mult mi-a trebuit până i-am găsit un parfum potrivit! :))
ȘtergereMă bucur că l-am nimerit.
Mulţumesc! :)