Desen

Întind aripa să zboare
în înaltul cerului,
iar inima să coboare
în umbra misterului...

Printre raze de lumină
şi cărări de întuneric,
îmblânzind vremea haină,
urmărind vreun vis himeric,

ridicând câte-o speranţă
ca pe-o pânză pe catarg,
când farul e-ascuns în ceaţă
şi m-am rătăcit în larg,

adunând în pumni şi soare,
şi nor negru de tăciune,
desenez şi cu culoare,
şi cu urme de cărbune

aripi zvelte care zboară,
inima... ca prima oară...
(2011)

Semn de carte

Te-ai întâmplat în viaţa mea odată,
Ai scris vreo două rânduri pe-o pagină curată
Şi-apoi te-ai dus în lume, mai departe
Şi ai lăsat în urmă, stingher, un semn de carte.

L-am regăsit, stingher şi-acum,
Uitat între cuvinte,
Îngălbenit de-al vremii fum
Şi aşteptând cuminte.

Am încercat să descifrez
Acele rânduri drepte,
Dar scrisul de demult s-a şters
Şi-a-nchipuit trei trepte.

Pe cea de sus e scris "nicicând",
Pe-a doua e "mereu",
Iar jos, şoptit ca un alint,
Duios "sufletul meu".

Am răsucit apoi în minte
Cuvintele rămase,
Dar nici că mi-am adus aminte
Ce ni se întâmplase...
(2011)

Pe-un umăr străveziu de zare

Aş vrea să mă opresc puţin din alergare,
Să-mi rezem tâmpla pe un umăr străveziu de zare,
Să-mi fac din norii coloraţi de asfinţit,
Culcuşul moale şi pufos ca un alint.

Când pleoapa-i obosită, apusul să îmi spună
Cu şoapta lui cea blândă urări de noapte bună;
Şi, stând aşa, ascunsă în văluri de-ntuneric,
Pentru întâia oară să dorm visând feeric.

Fiindcă prima oară m-aş regăsi, uitată,
Pe-un umăr străveziu de zare argintată
Cu inima lăsată la voia întâmplării,
Fără să-i stea de pază, atenţi şi dârji, străjerii.

Fiindcă prima oară un umăr ar şedea
Atât de plin de taine, supus, sub tâmpla mea.
(2011)

Pastel

A nins azi noapte…şi de dimineaţă...
Pădurea-şi împletise dantelele din gheaţă,
Cerul se desfăcea, plutea, cădea uşor
Şi-apoi se aşternea pe toate un covor.

Se închinau copacii cu ramuri de argint,
Supuse de-al zăpezii imaculat alint;
Se închinau, mirate de-atâta frumuseţe,
Tufişuri şi-alte ierburi vopsite alb pe feţe.

Stăteam la geam, uitată, şi închisesem uşa,
În sobă se-auzea cântând încet cenuşa
Un singur cântec trist pe care-l mai ascult;
Era cenuşa veche, de când am ars, demult.

Peste zăpada proaspătă, prea albă şi curată,
Cenuşa mea cea veche se-ntinde vinovată
Că a ascuns în ea şi-apoi a spulberat
Un suflet rătăcit şi dorul îngheţat.

Dacă cenuşa-i rece, ninsoarea e la fel,
Se-amestecă în mine culori ca-ntr-un pastel,
Şi cerul se desface, şi-apoi cade uşor,
Acoperă cenuşa şi urmele de dor…
(2011)

Cântecul iubirii

Îmi spuneţi că iubirea doare
Şi că porunca ei e neîndurătoare,
Că pierzi dacă te pleci în faţa ei,
Că arzi în flăcări stârnite din firave scântei.

Îmi spuneţi că ar fi uşor
Să nu închizi în suflet nici un dor,
Şi în pustiu să stai sau să devii pustiu...
Din când în când să uiţi şi că eşti viu...

Când cartea mea cu basme s-a risipit, uitată
Pe raftul prăfuit al lui "A fost odată..."
O umbră de regret, parcă, mi-aduc aminte,
Un rămas bun grăbit, mai mult fără cuvinte...

Fiindcă se-auzea, mereu seducător,
Cântecul ei cel blând, atât de plin de dor
Şi plin de promisiuni pe care nici Făt-Frumos din carte
N-ar fi putut vreodată să le-mplinească, toate.

După "A fost odată..." "că dacă nu ar fi"
Se spune în poveste că "nu s-ar povesti"
Şi-atunci înseamnă şi că ceea ce nu este
În niciun basm, nicicând nu ni se povesteşte.

Dar cântecul iubirii, atunci când te cuprinde,
Înţelepciuni străvechi le spulberă din minte
Şi-n dansul ei ameţitor devii încă un val
Fără odihnă, plin de zbucium, izbit de stânci la mal.

Dar ştii că, de iubirea se ţine de cuvânt,
Îţi schimbă soarta-n vis şi inima în cânt.
Şi m-am supus şi eu, cândva, poruncii ei,
Şi-am ars în flăcări stârnite din firave scântei.

Nu doar o dată, şi-am învăţat că doare
Speranţa, aşteptarea, şi, mai ales, când moare
Cântul iubirii şi sfâşie din mine
Bucăţile de suflet în care se mai ţine.

În urma ei rămâne atât de multă pace,
Un suflet mai sărac, o inimă ce tace
Şi nişte amintiri cu grijă aşezate
Pe raftul prăfuit, lângă cealaltă carte...
(2011)

Uliul

Cu ghearele înfipte în zăpada rece,
vopsit cu pene de omăt pe piept,
cu ochi de gheaţă, mândru îşi petrece
privirile pe-ntinsul, alb deşert.

Stă nemişcat ca stânca de pe munte
sub viscol şi sub norii suri ce dor,
dar nemişcarea lui e doar o punte
spre nesfârşitul şi înaltul zbor.

Îl vezi apoi tăind cu aripi zvelte
vântul ce prăpădeşte valuri de zăpadă
şi scrie printre nori cercuri concrete
plutind şi neştiind să cadă.

Parcă-i din cer făcut, parcă-i o stea
uitată în înalturi de cu noapte
purtând în aripi o dorinţă grea
de fără de zăgazuri libertate.

Şi înţelegi puterea lui ucigătoare
când cerul îi dă drumul spre pământ,
când în cădere aerul îl doare
şi piere din priviri ca fumu-n vânt.

Stăpân pe zare şi stăpân pe zbor,
e nesupusă aripa lui întinsă
şi poartă-n ea al lumii dor
de cer şi înălţime necuprinsă.
(2010)

Număr bătăi de inimă

(traducere)
Ultima zăpadă s-a topit demult,
Afară-i cald, dar inima-mi îngheaţă,
Îmi ceri răbdare, târziu şi dimineaţă
Şi-i iar târziu, şi tot n-ai apărut.

Număr bătăile de inimă de când te-ai dus,
Chiar de, odată, că ai să revii mi-ai spus,
Când tu nu eşti, şi eu mă simt pierdut,
Şi mă întorc în clipe din trecut.

Cine-ar fi spus că mi-e atât de dor?
Surâsul tău şi cerul ochilor
O mângâiere şi-un sărut uşor,
Cumplit de greu e să îndur absenţa lor.

Şi, uneori, doresc să pot ajunge,
S-alerg maşina nebuneşte pân'se frânge,
Prin noaptea rece aşternută peste pleoape
Ca să te văd şi să te simt aproape.

În fiecare noapte te visez, mereu,
Şi sper să se-mplinească, vreodată, visul meu,
De-oriunde-ai fi, să fug să te răpesc,
Nu-i prea departe nicăieri să te găsesc.

Şi, alteori, doresc să dorm o vreme,
Când totul s-a-mplinit şi glasul tău mă cheme
Să te cuprind în braţe strâns şi să îţi spun
Că te-am ales, că te iubesc ca un nebun.

Mă scurg prin zi şi mă târăsc prin noapte,
Chiar dacă ştiu că eşti aşa departe,
Inima ta-i cu mine şi fiece tic-tac
Aduce mai aproape ce mi-e atât de drag.

Iubirea mea, m-ai spulberat ca pe un fir de praf...

Counting heartbeats... Toţi am numărat bătăi de inimă şi acele bătăi de inimă numărate au fost pentru fiecare de neuitat. Andrei le-a pus în ritmul unor versuri.