Fugind prea repede prin zări,
cu mâna streașină ei vin
și poartă ramuri de măslin
de peste nouă mări și țări.
Un cer albastru îi petrece.
Îi mână calm, neobosit,
sub norul alb și scofâlcit,
un alizeu vârtos și rece.
cu rod pe vițele de vie
fără de mană pe moșie.
În jur sunt ziduri în ruină.
Pe poartă târgul vechi se vede.
Cu cânt înfruntă ziua nouă
și noaptea când se lasă rouă.
Cer vin și paza se repede
Ciocnesc paharele și joacă,
norocul către ei întoarcă,
șezând alături câte doi.
Când zarurile cad pe cant
și mări, vin zorile, vin
cu mari fregate de destin
nimeni nu e atunci perdant.
(2026)
Eu cânt cu douășpe cuvinte.
Povești se spun și luați aminte
la locul unde le-adunâm
și împreună vi le dăm.
Chat GPT a furnizat imaginile, iar la sfârșit a făcut o sinteză.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu