(după Vero)
Pendula, ah, pendula, cea supărată, spun,am dat-o amanet în loc străin, nebun,
alt univers în care împrăştie ecouri
vagi, dar de catifea, timpul făcându-l nouri...
Ba nu! Îl face scrum sub vechiul fard de clipe
ce îi masca, 'nainte chiar să se înfiripe,
inconsistenţa crasă… Pot să m-agăţ de-un fir,
de sârma veşniciei doar ca să o deșir,
s-o simt că se sfărâmă, lăsându-mi, cu amar,
sub unghii scurt tăiate un soi de chihlimbar
cristalizat din spaima ce face să îngheţ
(până la Sfântu’ Aşteaptă cel congelat și fleț!)
într-un crâmpei al vremii, 'nainte să mă-mprăştii
în deși fractali de demon ascunși de pânza măștii
(sau în fractali de înger tăiați în chihlimbar?)
prin universul ăsta, pe-aicea, pe trotuar…
Vero a brodat o a doua elucubrație pe pânza poeziei mele, „Gemă” scrisă cu aceeași duzină de cuvinte, Prima elucubrație scrisă de Vero e versificată mai sus. Muzele par să facă ture înte noi, înainte și-napoi.

E o neînţelegere undeva. 😁 La mine nu Sfântu' Aşteaptă e congelat, ci naratorul, care pe blog a devenit naratoare, conform imaginii create de ChatGPT. Am scris: "spaima ce mă face să îngheţ (până la Sfântu' Aşteaptă congelată!)"; adică îngheţ şi rămân congelat(ă) până la Sfântu' Aşteaptă. Nu m-am ostenit (lenea, deh!) să-i explic lui ChatGPT că a înţeles greşit (poate fiindcă exprimarea mea n-a fost tocmai clară).
RăspundețiȘtergereDar asta nu ştirbeşte cu nimic farmecul poeziei tale. 😊
Eu am înțeles că sărbătoarea de Sfântu' Așteaptă e congelată, și în consecință l-am înghețat direct pe Sfânt. Am pățit ca ChatGPT când uit eu să pun o virgulă și nu mai pricepe numic din logica frazei. 😀
ȘtergereAcuma, ce să fac? Îl las congelat să aștepte și dezghețul printre toate cele pe care le așteaptă. Și să fie și coșmarul lui, nu numai al nostru! 😂
Lasă-l la congelator! Acolo îi e locul! 😂
Ștergere