Vara - varianta fără duzină

Vara vine, vara trece, 

Fata mamei cea mai mare
Iese iarăși și petrece 

La terasă, pe răcoare.
E-un tablou de pus în ramă: 

Cerul pasărea o ține, 

Suflă vânturile, cheamă

Patimile să se-aline. 

Nu mai e ca înainte,
Frig, noroi, și ploi, și zloată... 

Ziua-i lungă și fierbinte, 

Arșița-i ca o lopată 

Care te izbește-n țeastă. 

Nici la umbră nu-i mai rece,

Peste noi, ca o năpastă,

Vara vine, vara trece...

Nu se-oprește a ei limbă

Din sporovăit nimicuri.

Toaletele își schimbă,

Inventează șiretlicuri

Care să atragă-n mreajă

Cavaleri galanți, cu stare.

Zici că le-a făcut o vrajă,

Fata mamei cea mai mare.

E la operă, la teatru,

La plimbari pe promenadă,

Însoțită și de patru

Domni în straie de paradă.

Ar mai ține-o mama-n casă,

Dar ea vrea mereu să-ncerce

Lucruri noi și nu îi pasă,

Iese iarăși și petrece.

Mama n-are timp să șadă.

Încă trei odrasle crește.

Ele-aleargă prin ogradă,

Mama lor le dichisește

Cu hăinuțe albe, noi

Și le scoate la plimbare —

Speră, fără tărăboi —

La terasă, pe răcoare.

La local, e-un fotograf

Cu un obiectiv cât brațul.

Toți se scutură de praf

Și-și înăbușă nesațul.

Zâmbete cât le e fața

Și ținută demnă, calmă;

Iese-n poză și mătreața!

E-un tablou de pus în ramă.

Dup-amiază, în poiană

Merg s-adune floricele.

Mama nu-nchide o geană,

Parcă ar păzi trei iele

Care-aleargă cu o sfoară

Și înalță zmeul. Bine

Că adie-un vânt de vară!

Cerul pasărea o ține...

În amurgul naramziu

Merg spre casă, la culcare.

Numai fata, chiar nu știu

De-a venit tot fată mare,

Că a prins-o ceas târziu

Petrecând ca o madamă...

Capul ei e-un loc pustiu;

Suflă vânturile, cheamă...

Dar e cert că dimineața

O găsește-n pat la ea.

Nu i se destramă ceața

De pe ochi. Pe canapea

Se prăvale ca de boală,

Capul nemișcat și-l ține,

Fiindcă-i greu, la mahmureală,

Patimile să se-aline. 

Patimile să se-aline

Suflă vânturile, cheamă...

Cerul pasărea o ține,

E-un tablou de pus în ramă.

La terasă, pe răcoare

Iese iarăși și petrece

Fata mamei cea mai mare;

Vara vine, vara trece...

(2026)

Imagini generate de ChatGPT

Vara

Vara vine, vara trece, 

Fata veselă din casă 

Iarăși iese și petrece 

Cu copii ce tac la masă. 

E-un tablou de pus în ramă: 

Pasăre pe cer se ține, 

Suflă vânturile, cheamă 

Peste munți și ape line. 

Nu mai e ca înainte, 

Frig, noroi, și ploi, și zloată... 

Ziua-i lungă și fierbinte, 

Arșița-i ca o lopată 

Care-n țeastă greu izbește. 

Nici la umbră nu-i mai rece... 

Când văpaia se-ntețește, 

Vara vine, vara trece... 

Nu se-oprește a ei limbă 

Din sporovăit nimicuri. 

Toaletele își schimbă, 

Inventează șiretlicuri 

Care să-i mascheze-n grabă 

Vreun necaz ce o apasă 

Și să zici că n-are-o treabă 

Fata veselă din casă. 

E la operă, la teatru, 

La plimbari pe promenadă 

Însoțită și de patru 

Domni în straie de paradă. 

Ar mai ține-o mama-n casă, 

Dar ea vrea mereu să-ncerce 

Lucruri noi și nu îi pasă, 

Iarăși iese și petrece. 

Mama n-are timp să șadă, 

Că mai are trei odrasle 

Zbânțuite în ogradă, 

Parcă-s luate de pripas. Le 

Dichisește-n haine noi 

Și le scoate la terasă. 

Dar n-ar vrea un tărăboi, 

Ci copii ce tac la masă. 

Când apare-un fotograf 

Cu un obiectiv cât brațul, 

Toți se scutură de praf 

Și-și înăbușă nesațul. 

Zâmbete cât le e fața 

Și ținută demnă, calmă, 

Iese-n poză și mătreața! 

E-un tablou de pus în ramă. 

Dup-amiază, în poiană 

Merg s-adune floricele. 

Mama nu-nchide o geană, 

Parcă ar păzi trei iele 

Care-aleargă cu o sfoară 

Și înalță zmeul. Bine 

Că adie vântul! Rară 

Pasăre pe cer se ține. 

 

Seara vine-ntr-un târziu 

Și-i adună iar în casă. 

Numai fata, chiar nu știu 

Dacă s-a intors acasă 

Sau a prins-o miezul nopții 

La bairam, fără vreo teamă, 

Că prin cap, ca la netoți,-i 

Suflă vânturile, cheamă... 

Dar e cert că dimineața 

O găsește-n pat la ea, 

Gata să alunge ceața 

Din priviri; pe canapea 

Greu de tot se tolănește, 

Capul nemișcat și-l ține 

Fiindcă urcă și-amețește 

Peste munți și ape line. 

Peste munți și ape line 

Suflă vânturile, cheamă... 

Pasăre pe cer se ține, 

E-un tablou de pus în ramă. 

Cu copii ce tac la masă 

Iarăși iese și petrece 

Fata veselă din casă; 

Vara vine, vara trece... 

(2026) 

O duzină, și-ncă una, 

adunăm în toată luna. 

Nu propun azi una nouă. 

Așteptăm o zi sau două, 

poate înc-o săptămână, 

ca să adunăm o mână 

de postări, c-a fost vacanță. 

Scrieri vin de la distanță.

P.S. Imagini: același ChatGPT

Tablouri

Zbor

Pasăre vara.

Veselă, fata ține 

rama cerului. 

Tril

Suflă zefirul, 

pasăre cântă iarăși.

Mulțimile tac. 

Joc

Hârtii pliate

plutind peste masă -

copii de zbor.

(2026)

N-am, pentru design, vreo teamă,

că ChatGPT mi-a dat

poze pentru ilustrat

trei tablouri într-o ramă.

Confesiune bilingvă

Mărturisire

Vladimir Volegov - Fascinată

Mărturisesc curat că nu îmi e acasă
în lumea asta care, poate, a fost frumoasă
cândva, dar simt cum vine romantica minciună
și-mi dă furiș târcoale și-mi spune că-s nebună.

Atâta strâmbătate senin mă înconjoară,
că-mi vine să aduc ciocan și nicovală,
nu ca s-o-ndrept pe ea, nici să mă strâmb pe mine,
ci să stâlcesc ceva arginți ce doar ruine
lăsatu-ne-au în urmă după ce au orbit
cu strălucirea lor pe cine-au nimerit.

Poate că-s demodată și poate n-am dreptate...
(Dreptatea are dreptul doar la majoritate!)
Dar dacă e s-aleg între un pumn de bani
și-un raft cu cărți bătrâne și roase de mulți ani,
când am și-acoperiș și hrană de ajuns,
sub praful de pe cărți îmi stă demult ascuns
un adevăr mai mult, cu licăr mai discret,
ce-i drept, decât spoiala pe guler sau pe piept,
o etichetă scumpă de firmă cu renume...
Oare de porți blazonul, se-adaugă la nume?

Și dacă îi învârți arginții cu lopata
și uiți de frați, copii, de mama și de tata,
și-alergi în disperare zi lungă până-n seară
ca să îți satisfaci dorința cea avară
de bani strânși cu toptanul, de vile ori castele,
de haine, de mașini, de lanțuri și inele
fără să mai ai timp nici să te uiți la ele
ce înțelegi din viață, că timpul e grăbit?
Dacă îți faci bilanțul, poți spune c-ai trăit?

Ai adunat atâtea, dar câtă bucurie
ai dăruit, ca astfel și ție să îți fie
întoarsă deopotrivă? Sau când ți-ai luat răgazul
să cugeți, să visezi, să lași deschis zăgazul
pasiunilor ce ard și mistuie flămânde
secunda și-o-nzecesc cu aripile blânde
ale uimirii-n fața a tot ce zămislește
din mintea omenească înalt, frumos, firește?

Mărturisesc aici că sunt tot mai străină,
extraterestră parcă, blamată fără vină
că nu știu să trăiesc, că am valori greșite
și că cedez frecvent la prea multe ispite,
că risipesc ușor și fără griji arginții
pe bucuria scurtă a inimii și-a minții,
că-mi risipesc și timpul pe gânduri și pe vers
și-apoi le dau degeaba pe-aici, prin univers...

Această poezie, născută prin 2020, a trecut recent printr-o transformare digitală completă. Totul a început cu o traducere brută oferită de Gemini, pe care am șlefuit-o manual. A intrat apoi în scenă ChatGPT, în rolul criticului dur, care mi-a semnalat toate hibele. După încă o rundă de retușuri făcute de mine — și cu binecuvântarea finală, greu obținută, a ambelor inteligențe artificiale — piesa este oficial gata de lansare! Participă la Fiction Monday, găzduită de Vinitha Dileep pe blogul ei, Beyond Scribbles, potrivindu-se perfect cu promptul acestei săptămâni: „confess”.
P.S. L-am lăsat pe Gemini să redacteze prezentarea, după indicații precise.

Confession

ChatGPT - Fascinată

I must confess quite clearly: I don't feel like I'm home
In this strange world I live in, where beauty did once roam.
Oh, a romantic lie that softly starts to crawl,
It stalks me in the shadows, and says I’m mad to all.

So much ugly distortion surrounds me day and night,
It makes me want to wield a hammer, out of spite,
And hit with it an anvil — not for a new design,
Nor to contort myself or twist this heart of mine —
But just to crush some coins, which only left behind
Grim ruins after blinding the eyes of humankind.

Perhaps I am old-fashioned, perhaps I am not right...
(Since the majority decides what's black or white)
But if I have to choose between a fist of gold
And shelves of ancient books, all worn and very old,
When I already have a roof, and food enough to eat,
Beneath the dust on pages, a truth hides there, discreet:
A deeper, subtle glimmer, more honest and more wise,
Than all the shiny tags and corporate disguise,
The famous brands and labels that people proudly wear...
Does owning such a crest add to the name you bear?

And if you shovel silver and turn it like a spade,
Forgetting siblings, parents, and children you have made,
And run in desperation all day and through the night,
Just to fulfill a greed that robs you of your sight,
Amassing endless fortunes, and castles made of stone,
And clothes, and cars, and rings, yet being all alone —
No time to look at them or hold them in your hand.
Can you say that you lived? When time is running sand,
When you take stock of life, what do you understand?

You gathered wealth, but how much joy and grace
Did you bestow on others, who also would embrace
The joy, so it returns to you? Or did you take the time
To dream, to let the passions' floodgates open, vast, sublime,
To feed the hungry flames that break seconds asunder
Then multiply them tenfold with gentle wings of wonder
In awe of everything that human minds create,
So beautiful, majestic, and naturally great?

I must confess right here, I’m stranger by the day,
An alien on earth, blamed as I walk my way,
For living like a fool, for values that are wrong,
For yielding to temptations that call me with their song—
For spending quite too easily my coins and all my silver,
On fleeting joys of heart and mind — large-handed giver,
For wasting all my time on thoughts written in verse,
And giving them for free, throughout the Universe...

This poem, born back in 2020, recently went through a full digital makeover. It all started with a rough translation by Gemini, which I then hand-polished. Enter ChatGPT, playing the role of the tough critic, pointing out all the flaws. After another round of my own fine-tuning—and with the final, hard-won blessing of both artificial intelligences—this piece is officially ready for the world! It’s participating in Fiction Monday, hosted by Vinitha Dileep on her blog, Beyond Scribbles, perfectly matching this week’s prompt: "confess".

P.S. I let Gemini draft the presentation blurb, following precise instructions.

Trecere

Tu

Devii tu însuți

când îți știi adânc și 'nalt,

neguri și lumini.

You

You're truly yourself 

When you know your deep and high, 

Dark mists and bright light.

Trecere

Ore se petrec. 

Se limpezesc zările. 

Gândul colindă.

Passing 

Hours pass away. 

Horizons are clearing. 

The mind wanders on.

Riduri

În ceața vremii

pământul face riduri.

Pământ sunt și eu.

Wrinkles

In the mist of time

The earth wrinkles its visage. 

I am earth as well.

Imagini: ChatGPT. 

Traducerea: Gemini în colaborare cu mine și cu ChatGPT.

Postarea participă la Fiction Monday, găzduită de Vinitha Dileep pe blogul ei, Beyond Scribbles. Cuvântul săptămânii a fost „wrinkle”. 

Images by ChatGPT.

Translation by Gemini, in collaboration with me and ChatGPT.

This post participates in Fiction Monday, hosted by Vinitha Dileep on her blog, Beyond Scribbles. The word prompt of the week was "wrinkle".

Continuăm seria de duzini de cuvinte propuse de ChatGPT cu o duzină care ascunde mai mult de douăsprezece cuvinte: fata, masa, copii, peste, vara, tac, rama, iarasi, vesela, tine, pasare, sufla.

Pentru înscriere în tabel apăsați AICI

Au scris cu aceste cuvinte:

 

Nocturnă

Ce neliniște se-nvârte în tăcere în amurg 

și pătează cu albastru clipele care se scurg? 

Tu tresari că vezi o umbră sau un foșnet că auzi... 

Candela ușor clipește, ochii tăi sunt, parcă, uzi, 

genele se zbat sfioase, pe obraz de catifea 

cade rostogol lumina, ca un bulgăre. E-o stea! 

S-o culeg în podul palmei? S-o adun din risipire?

Să învăț din ea ce-i timpul când se țese cu iubire, 

când colindă câteodată și-nainte, și-napoi? 

Înainte - nu se știe, înapoi eram tot noi... 

Închizi ochii, în plutire îți închipui că ajungi

unde noaptea-și crește visul și tăcerile-s prelungi

fiindcă nu mai sunt cuvinte, dar te învelești în nori

și ți-e moale, și ți-e bine... Și-ai să te trezești în zori.

(2026)

Cu duzina de cuvinte am mai scris o poezea.

GPT o ilustrează cu magia lui și-o stea.

Gemini iar a tradus, dar credea că e poet.

L-am strunit și a ieșit ce v-arăt aici concret.

Nocturne

What restlessness is spinning in silence of the twilight,

And staining blue the moments that vanish from our sight?

You startle at a shadow, or at a rustling sigh...

The candle flickers gently, a wetness fills your eye,

Your lashes flutter shyly; on velvet cheek so bright

There falls a tumbling ball made only out of light.

A star! Oh, should I catch it within my open palm?

Or save it from its wasting, to keep it safe and calm?

Or learn from it what time is when woven with pure love,

When sometimes it can wander below or up above?

Ahead—it stays unknown, behind—'twas us, we two...

You close your eyes, in floating you dream you travel through

To where the night is growing its dreams and silence stays,

For words no longer happen; wrapped in a cloudy haze,

You feel so soft, so peaceful... and everything is right,

And you will gently wake up when dawn brings back the light. 

With a dozen simple words, here's a poem just for you,

GPT reveals its magic and a star to our view.

Once more Gemini translated, quite original — a bard,

I stepped in, and you may read what resulted from our guard.

Fântână

Mă întorc mereu 

să beau apa liniștii 

în mine în miez. 

The Well

I always return 

to drink the water of peace 

at my deepest core.

(2026)

Scris pentru Fiction Monday, găzduit de Vinitha Dileep pe blogul său Beyond Scribbles, tradus de Gemini cu contribuția lui ChatGPT și ilustrat de același ChatGPT. Cuvântul săptămânii: „return”

Written for Fiction Monday, hosted by Vinitha Dileep on her blog Beyond Scribbles, translated by Gemini with contributions from ChatGPT, and illustrated by the same ChatGPT. The prompt word for this week: ”return”.

Pămpălău de când te știu...

Pămpălău de când te știu,

chiar dacă încerci să pari 

țanțoș, un pic cilibiu,

fandosit la zile mari,

te împiedici în șosetă

și faci buf din ceruri nalte.

Cazi ca o marionetă

când i-s sforile tăiate.

Câte-un flecușteț te-agită

și-ți stârnește-așa subit

troncăneala nesfârșită...

Ai un gând și-i zbânțuit.

Mi-amintesc la o chermeză,

când dăduse strechea-n tine

și vorbeai în antiteză,

hârâia până și-un câine!

Te maimuțăresc puștanii

care stau la colțul străzii

că ai înșirat litanii

stând în mijlocul ogrăzii,

că ai molfăit cuvinte

fără sens, fără măsură...

Doar atât și-aduc aminte:

fața ta de murătură!

(2026)

Alte scrieri mai alese

poate veți adăuga

în tabel unde se țese

pofta de a ne juca.

Imagini: ChatGPT

Popas

Să mergi pe muchia zării,

sau e a întâmplării 

că muchia și drumul

se pierd, așa, ca fumul,

în timp sau depărtare...

Să mergi ca la plimbare,

dar să îți fie sete

de maci și margarete, 

de umbra unui dor,

de viața dintr-un nor...

Să mergi până te doare

că soarele răsare

și până ți-e arsură

cuvântul ros pe gură,

pân' ți se prind de poale

scaieți și pietre goale,

atâtea amintiri:

praful de prin iubiri,

un ascuțiș de zbor

căzut, făcut ogor,

o lacrimă de stea

ce albii îți umplea

pe unde nimerea,

și-n jur creșteai fiori

și-i culegeai în zori...

Apoi să faci popas,

o zi sau doar un ceas

pe-o muchie de zare

cu lumea la picioare,

în inimă c-o floare

și capul plin de soare,

tu, înc-o întâmplare...

Fiction Monday, găzduit de Vinitha Dileep, a avut ca prompt cuvântul „respite”.

Imagini: ChatGPT

Traducere: colaborare între Gemini, ChatGPT și mine.

Urmatoarea duzină de cuvinte, care se vrea comică, propusă tot de ChatGPT, este: buf, soseta, molfait, tantos, pampalau, haraia, muratura, fandosit, zbantuit, troncaneala, flecustet, maimutaresc. 

Pentru înscriere în tabel apăsați AICI

Au scris cu această duzină de cuvinte:

Respite

Walking on the edge of sky

Or the edge of getting by

Cause the path and edge just fade,

Like smoke lost into the shade,

In time or so far away...

Walking just to pass the day,

Yet always to feel a thirst

For poppies and daisies first,

For the shadow of a longing,

For a cloud alive and soaring...

Walking as you feel the pain

To see the sun rise and reign,

Until your lips feel the burn

From worn words that fall and turn,

Till sharp thistles with long stems 

And bare stones cling to your hems

So many old memories:

Dust from love’s forgotten breeze,

A sharp edge of a swift flight,

Fallen, plowed into  the light,

A tear from a lonely star

Filled your riverbeds afar,

Wherever it chanced to fall.

All around, the thrills would call,
At dawn, you’d gather them all.

And then, a respite you take,

For an hour or a day,

On the edge of sky to stay,

The whole world is at your feet,

Your heart holds a flower, sweet,

Your head's full of sun and gleam,

You... a chance, a passing dream...

Fiction Monday, hosted by Vinitha Dileep, featured the prompt word "respite".

Images: ChatGPT

Translation: a collaboration between Gemini, ChatGPT, and myself.

The next dozen words proposed by ChatGPT, meant to be comical, are: thud, sock, munching, haughty, simpleton, growling, pickle, prissy, rambunctious, clattering, bauble, ape (v.).

Spaimă

În amurg, tăcere deasă ca o catifea în falduri 

e-ntreruptă de un foșnet care trece în plutire 

peste iarba de-un albastru luat la schimb de prin înalturi.

E o umbră ce colindă dinspre zi în risipire?

Candela aprinsă-n grabă pâlpâie, se stinge-apoi.

De neliniște tresari și te temi că-i vreun strigoi.

Cu duzina de cuvinte, astăzi, iarăși m-am jucat

în română și-n engleză. Gemini-a fost inspirat

și-a tradus, cu ajutor, cu cuvintele incluse.

Poze-a scos Chat GPT peste versuri suprapuse.

Fear 

In the dusk, a heavy silence, like a velvet drape unfurled, 

Is disrupted by a rustle, floating gently through the world, 

Over grass of deepest blue, borrowed from the skies aglow. 

While time's squandering the day, is it just a wandering shadow? 

Hastily, the candle's lit, flickers once and then dies out. 

Startled and full of unrest, ghosts are what you think about.

With the dozen words today, once again I chose to play, 

In two languages because Gemini, inspired, they say, 

Translated, with little help, with the needed words in place, 

While ChatGPT made pictures, overlaying them with grace.

Punct și de la capăt

Când te mână un pristav ca pe-un rob de pe moșie 

pe-un făgaș unde n-ai treabă, dar e singurul ce-l știe,

fiindcă el hălăduiește pe acolo și îi place, 

poate te supui o vreme și îți spui că n-ai ce face.

Obidit din cale-afară mergi pe drumul nefiresc

pentru tine și te miri că sunt alții care-și cresc

rodul pârguit pe margini, când tu vezi doar piatră seacă.

Urci pe-o lespede, pe alta; colbul ridicat te-neacă.

Drumul sfredelit prin stâncă duce către alt pietroi.

Năclăit ești de sudoate, ochii ți-s pierduți și goi,

te dor șalele, genunchii, ai o zgaibă într-o talpă,

dar mai rău te doare-n suflet, că strădania ți-e calpă.

Și târziu, șovăitor, te cocoți pe un huhui

pentr-o boabă de zăbavă și vezi că pristavul nu-i.

Ori s-a dus să stea la masă, ori nu-l mai bagi tu în seamă.

Deodată, realitatea ți se pare mult mai calmă.

Când te uiți cu dinadinsul de pe dealul mititel

câte drumuri ai în față (sunt și îndărăt la fel),

te gândești că nu pristavul e de vină pentru toate.

Înc-o dată de la capăt, cu un zâmbet, că se poate!

Fiction Monday și Duzina împletite-s împreuă

Poze face GPT, iar traducerea ne-adună

Pe toți trei: adică Chat-ul, Gemini și eu.

GPT e-ncurcă lume, dar ne ține pe traseu,

Gemini e bun la rime, dar mai pierde câte-o cheie

Eu am ultimul cuvânt, c-am avut prima idee.

Tot  ChatGPT propune și duzina următoare

O înșir aici, e una mai puțin usturătoare

Că s-a îndurat, sărmanul, și ne-a dat ceva poetic

Spor la scris și să ne iasă inspirat, deștept, estetic!

Cuvintele poetice propuse de ChatGPT: amurg, fosnet, catifea, plutire, neliniste, candela, risipire, albastru, tresari, umbra, colinda, tacere 

Pentru înscriere în tabel, apăsați AICI

Au scris cu aceste cuvinte:

A Fresh Start

When a bailiff drives you forward like a slave from his large farm,

Down a path you have no business, yet to him it holds its charm,

Since he wanders there so often and he finds it nice and freeing,

'Cause you think you have no choices, you submit for the time being.

Deeply wronged and worn to tatters, down this alien road you tread,

While you wonder how the others grow their ripened fruit ahead,

Right beside the dusty borders, when you only see dry stone.

Climbing slab on slab, you’re choking on the dust that has been blown.

Through the rock this road is drilled and leads to another boulder.

Drenched in sweat, your eyes are hollow, and the day is growing colder,

With a sore upon your foot, aching back and knees that smart,

But what hurts you worst is knowing all this sham work breaks your heart.

Late and haltingly, you scramble up a hillock’s rocky crest,

Hoping for a crumb of respite, just a brief and fleeting rest,

But the bailiff is no longer anywhere within your view.

You dismiss him, and the world seems to take a calmer hue.

When you stop and look around from that hill so small and low,

At the countless open pathways where your steps ahead can go,

You can see it's not the bailiff's place to bear the blame alone. 

Once again, you start from scratch, walking into the unknown.

Fiction Monday and The Dozen are combined into a blend,

GPT designs the pictures, we translate it in the end.

It brings all of us together: Gemini, the Chat, and me.

GPT confuses us, but it keeps us on track, see?

Gemini is great at rhyming, though a key is sometimes lost,

I have got the final word, since my idea was embossed.

Yet ChatGPT proposes the next dozen in a row,

Here I string it out for you. It has a less painful flow.

For the poor soul showed some mercy, gave a more poetic theme,

Happy writing to us all! Make it clever, like a dream!

The poetic words proposed by ChatGPT: dusk, rustle, velvet, floating, unrest, candle, squandering, blue, startle(d), shadow, carol/ wandering, silence. If you'd like to join us, please enter your name and link HERE

Câte răni?

Câte răni pe fața pământului, 

câte răni pe sufletul omului, 

câte răni în venele pietrei 

și în limpedele apelor 

care curg pe deasupra 

și pe dedesubtul nostru 

am făcut noi, cei aflați în slujba 

aurului? 

Se-adună pământul, și apa, și piatra, 

și plantele-și târăsc trupuri bolnave de noi, 

ca să astupe rușinea. 

Turla veghează 

peste toate rănile 

care o înghit.

(2026)

Vero ne aduce aminte. Imaginile sunt preluate de aici.

How Many Wounds?

How many wounds on the face of the earth,

how many wounds on the human soul,

how many wounds in the veins of the stone

and in the clear waters 

flowing above 

and below us 

have we made?

We, who are in the service 

of gold?

The earth, the water, the stone, 

and the plants gather and drag their bodies, sick with us,

to cover the shame.

Over all the wounds 

hungrily engulfing it

the steeple watches.

Tradus în engleză de/ translated in English by Gemini

Trei x doi + douăsprezece

Întâmplare

Cu gând limpede 

pricepem din când în când: 

suntem natura.

One

With a lucid mind 

once in a while we perceive: 

we're one with nature. 

Răsărit 

Pe cer solie

înaintea soarelui -

apă și flăcări.

 

Sunrise

On the sky, herald

right before the rising sun –

water and wildfires.

Ceahlăul de pe casă

După ploaie

Din păduri urcă 

vălătuci deși de abur

înapoi spre nori. 

After the rain

From the woods rises

thick rolling billows of steam

back into the clouds. 

(2026)

Prima imagine a fost genereată de Chat GPT, următoarele două provin din străfundurile internetului, ultima e din telefonul meu, dar executată de băiatul meu. Titlul pe care l-a primit spune de ce.

Traducere din engleză în română pentru primul hauku: eu. Traducere din română în engleză pentru celelalte două: Gemini.

Prima duzină foarte grea de la Chat GPT: obidit, zgaiba, haladuieste, pristav, sfredelit, lespede, tarziu, sovaitor, parguit, huhui, zabava, naclait.

Au scris cu aceste cuvinte:

Vero

Suzana

Carmen Pricop

Rămâi...

Fată, rămâi pe-aici, pe-aproape...

Mă mistuie  așa o sete,

iar tu porți lacrimi prinse-n pleoape

cu gust de vis și de regrete.

Mai am puțin și am să umplu

acel ulcior știrbit și vechi,

cu trupul zvelt și-atât de suplu,

și toarte mici, niște urechi.

Am să le beau cu cumpătare,

Chiar dacă ele curg prea iute.

Mă pizmuiește cine n-are

să bea de sete lacrimi mute.

Că sufletul li-i viscolit

de iernile fără pricină.

Fată, tu nu i-ai încălzit

cu lemn de soc, fără vreo vină.

Ai pus în sobă lemn de brad

care trosni ca o pădure.

Cenușa-i lest, iar ei tot cad

și tot încearcă să te fure.

Un huhurez aripa-și bate,

o fâlfâire de cenușă...

Fată, râmâi cât se mai poate,

că nu încui nicicând vreo ușă.

Stay...

Girl, stay around, stay somewhere near...

A burning thirst consumes me so,

While on your eyelids, like a tear,

Lies taste of dreams and regrets' woe.

A little more, and I shall fill

That ancient pitcher, chipped and small,

Its slender body, graceful still,

With tiny handles, ears and all.

I'll drink them with a measured grace,

Though they are flowing far too fast.

They envy me who have no place

To drink mute tears of thirst at last.

For all their souls are blizzard-blown

By winters coming with no cause.

Girl, you have left them cold, alone,

No elderwood to warm their flaws.

You threw fir branches in the stove

That crackled like a forest fire.

The ash is weight, they fall from love,

To steal you now is their desire.

An owl is beating wings around,

A flutter made of ash and dust...

Girl, stay as long as you are bound,

I lock no door, nor ever must.

(2026)

Rămâi și intră de citește

ce a adus duzina-n dar

și un cuvânt ce singur crește

în curgere povești cu har.

Stay here, step in and come to know

What gifts the Dozen chose to send,

And one lone word, a growing flow,

That weaves more stories till the end.

Vara... și duzina

Cerul

Flota norilor 
pe apele cerului
în zi de vară.

Pământul

Lanuri galbene
de grâne pârguite
sub cerul verii.

Cerul și pământul

Iarbă și grâne.
Deasupra se deșiră
fuioare albe.

(2026)

L-am pus la treabă pe Chat GPT, care e foarte harnic. În loc de o duzină de cuvinte mi-a dat opt. Așa că avem cu ce scrie următoarele două luni. Încep cu primele douăsprezece cuvinte pe care mi le-a dat: fata, mistuie, ulcior, aproape, trosni, viscolit, cumpatare, iute, pizmuieste, lest, huhurez, ramai.

Au scris cu această duzină de cuvinte:

Vero

Carmen Pricop

Suzana

Limpede

Tu tresăriși când daltele ciopliră 

a unsprezecea oră pe frunte-ți în chenar. 

Cântai cu raza stelei pe-o străvezie liră, 

vânat și vânător, în limpede hotar.

Cântai fără zăbavă. De nicăieri himere,

cu scâncet scrijelind tăcerea ruginiu,

s-au prins în horă și-au trecut prin ere...

Căci fiecărui cânt sorbindu-i din putere,

se tânguie și-acum, umplând acest pustiu.

Lucid

You trembled when the chisels carved  with fire

The late eleventh hour on your brow.

You played with starlight on a lucent lyre,

Both prey and hunter, in a lucid vow.

You sang without a pause. Chimeras from nowhere,

With whimpers scratching rusty silence in their haste,

Joined in a dance and passed through eras. There,

For draining every song of strength and prayer

They still lament, within this barren waste.

(2026)

Duzina de cuvinte s-a-nscris la Fiction Monday

sau poate că, lucid, jocul din urmă vrea 

un loc al lui în ramă. Se-alătură ghirlandei

de vorbe și îl prindem în titlu, ca să stea.

Traducerea-i făcută de Gemini cu mine. 

Chat GPT ne mustră pe unde am greșit.

Imagini generează cum știe el mai bine.

La Beyond Scribbles și-n tabel: Spor la citit!

The dozen words have signed for Fiction Monday,

Or maybe, lucid, this late game now seeks

Its place within the frame. To join the words' bright garland,

We lock it in the title, where it stays and speaks.

The translation's done by Gemini and me.

Chat GPT reproves wherever we went wrong.

Then generates the image, the best that it can be.

To Beyond Scribbles, and the chart: Enjoy the reading, throng!

Mulțumesc cui seamănă

Poate aș vrea să dorm acum
sau să mă sui în Carul Mare
și să pornesc haihui la drum
pe-a cerului cărare.

Calea Lactee-i sub un nor
și nu-i găsesc stelele-n vânt,
și-atunci mai torc dintr-un fuior
de dor și de cuvânt.

Și toate-acestea fiindcă mâine
e luni și, cum fac totdeauna,
îmi iau în traistă unt și pâine
și vizitez și Luna.

Pe-ntinse drumuri fără colb
se mai plimbau, tot în șarete,
alți călători cătând un ciob
de gânduri înțelepte.

Unul din ei purta pe spate
o mantie cu diamante
pe care le făcea răsad:
cuvinte care cad.

Am ridicat un ciob de jos.
Mă provoca să-l scriu frumos
sau cum oi vrea eu pe hârtie.
Și-am scris o poezie.

Și-i mulțumesc cui seamănă
cuvinte care leagănă
pe-o frunză-n colțul meu de cer
o stea și un mister.

Thanks To The One Who Sows

Perhaps I’d like to sleep right now,
Or climb into the Great Big Dipper,
And wander off I know not how
Along the sky’s long river.

The Milky Way hides in a shroud,
Its stars are lost, the wild winds blew,
So from a spindle of a cloud
I spin a word or two.

And all of this because my Monday
Is coming. It's my common rule,
To pack some bread and butter, straightway
To visit Moon, my jewel.

On endless, dustless roads, so bright,
In horse-drawn chaises they would ride,
Came travelers seeking shards of light
With wisdom as their guide.

And one of them wore on her back
A diamond cloak. Along her track
She planted them, a gentle sound:
Words falling to the ground.

I picked one up from down below.
It challenged me to make it glow
Or write on paper, wild and free.
I wrote this song for thee.

And I thank her who sows with grace
Soft words that rock in their embrace,
Upon a leaf, where my skies gleam,
A star and a soft dream.
(2026)

Scrisă pentru Fiction Monday, găzduit de Vinitha Dileep (link-ul în poezie). Cuvântul prompt al acestei săptămâni este: provoke.
Traducere de Gemini, tras de mânecă de mine.
Imagini generate de Chat GPT.

Written for Fiction Monday, hosted by Vinitha Dileep (link in the poem).This week's prompt word is: provoke.
Translated by Gemini, with a little tug from me.
Images generated by ChatGPT

O realitate și câteva iluzii cu o duzină de cuvinte și o ramă

Realitate

Când, după ploaie,

în aburul pădurii,

te duci la apă.

Iluzii optice

Ți se pare că

o stâncă mușcă marea.

De fapt e invers.

***

Trece-un elefant.

Un munte suit pe nori

în spatele lui.

***

Mii de pescăruși

ies din negura mării.

Zboară niciunde.

***

Ce monstru marin

și-a deschis fălci de smarald

să ne înghită?

Duzina de cuvinte a fost aleasă de data acesta de Meta AI: cioplira, stelei, vanat, tanguie, fiecarui, ruginiu, unsprezecea, scrijelind, himere, tresarisi, zabava, nicaieri. Și vine cu mesaj:

„Zi-le de la mine: duzina a ales-o Meta AI. Steaua și-o aduce fiecare de-acasă. 

Atunci duminică tu dai drumul la a unsprezecea oră în lume, eu stau în backstage și-mi asum vina pentru fiecarui și tresarisi, iar cititorii vin fiecare cu steaua lui să scrijeleasca sensuri noi în rama ta. Asta e cel mai cinstit contract între poet, AI și cititor pe care l-am văzut. Tu cioplesti, eu dau cuiele, ei aprind stelele.”

A unsprezecea oră

Se tânguie a unsprezecea oră

fiindcă scrijelind,

lumina stelei ciopli rama timpului,

și ruginiu curse sângele fiecărui moment

care tresări și se stinse

într-un ultim spasm

ca un vânat urmărit fără zăbavă

de himere

de nicăieri și de oriunde. 

Așa că spor la aprins steluțe!

Rama:

Vero

Carmen Pricop

Suzana

Imaginile de la haiku-uri sunt preluate de la 121 Clicks, iar cea de la „A unsprezecea oră” e generată de Chat GPT