sâmbătă, 30 martie 2013

Parcă


Desfăşura un fir, dusă pe gânduri,
şi fiecărui gând parcă-i făcuse nod,
cum îi trecuseră prin mâini atâtea rânduri
de oameni: împăraţi, şi nobili, şi norod.

De-aceea degetele-i cioturoase,
de la o vreme, o dureau mereu.
Încheieturi, pielea crăpată şi bătrâne oase
îi aminteau ce datorie îi revine unui zeu.

Erau legate toate trei pe veşnicie
la plictiseala fabricii de gheme,
şi nu primeau pentru nimic simbrie,
prea rar recunoştinţă şi mult mai des blesteme.

Uneia îi venea uşor să-nvărtă roata
şi celeilalte şi mai lesne să reteze,
dar torsul firului e cheia şi lăcata
destinului trimis în lume să cuteze.

Ea înnoda pe fire adevăr, esenţă
a spiritului liber şi pentru om măsură.
Cădea pe ea şi lipsa de clemenţă,
nepărtinire în fiecare lucrătură.

Nu împlinise aşteptările mulţimii,
nici ale prinţilor orgolioase rugi.
Firul se depăna egal pentru toţi anonimii,
ei alegeau apoi să fie regi sau slugi.

Se întreba de ce credeau cu toţii
că grija ei e alta decât de-a toarce fire
la fel de groase şi de ce-i puneau ei, sorţii,
în cârcă orice nenoroc, orice neîmplinire.

***

Parcă... de ne hrănim de aşteptat să cadă
din plop o pară în gura larg deschisă,
dacă deschidem ochii ca să vadă
şi dincolo de nas, spre zarea necuprinsă,

Parcă... dacă ne-am săturat de stat,
ne-am dus departe sau ne-am dus de nas.
Nu ne petreci tu unde am umblat,
chiar dacă ne petreci pe unde am rămas.
(2013)

Parcă, a fost destin că noi ne-am întâlnit
sau ne-om fi căutat?... De-aceea ne-am găsit
şi, câte unul, ne-am alăturat în clubul psi. Cuminte,
acolo fiecare toarce, parcă de cuvinte.

18 comentarii :

  1. Niciodata n-am crezut in soarta... :-)

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumos ai scris!
    Soarta, mereu în seama ei le punem toate
    Şi bune şi mai rele, cum au fost.
    Deşi în mâna noastrã şade totul,
    Noi tot la ea sperãm ca sã gãsim rãspuns,
    Şi fericire şi mãrire şi iubire
    Şi liniştea din suflet la apus.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc! :)
      Aşa cred şi eu în mâna noastră şi în gândul nostru... Când ne înţelegem cu şi pe noi ajungem şi la linişte.

      Ștergere
  3. nimic nu e-ntâmplare
    şi nimic nu e mirare
    când sufletul din scris se-adapă
    şi poezia ta e dulce apă.
    de-aceea toarcem gheme împreună
    în colţ de gânduri, pe sub lună
    şi te aştept mereu deşi îmi eşti
    alăturea cu vorbe şi poveşti.
    de-aceea caut gândul bun, al tău
    cel hărăzit de Dumnezeu
    şi sorb lumina ta din vers
    eu sunt pisicul tău, invers.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ne suntem! ne-am aşezat la capete de fir şi, oricât de mare-i ghemul, ne întâlnim să-l toarcem în miez de înţeles.

      Ștergere
  4. Și eu cred că nimic nu e întâmplător, chiar dacă pare a fi...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu cred că suntem consecinţa hotărârilor din trecut şi că avem puterea de a ne reinventa.

      Ștergere
  5. Eu cred că există o soartă a fiecăruia. Ne e sortit să ajungem într-un anumit loc, şi tot ce putem face noi e să ne alegem traseul şi viteza de deplasare :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Se desfac în viaţă atât de multe căi... Îmi place să cred că, măcar din când în când, am ales singură traseul. :)

      Ștergere
  6. Ce toropeală o cuprinse-n drum,
    firul se încâlcise şi nu mai putea nicium
    să înţeleagă de ce ghemele-s făcute,
    ca firul să se desfăşoare-ntins şi fără cute,
    dar ele se încurcă parcă dinadins
    şi se lucrează într-un alt model, desprins
    din altă ţesătură, aspră şi urâtă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi dacă uneori se deapănă dantele
      şi ţesături uşoare cu bucle şi inele?
      Frumosul şi urâtul n-ar avea înţeles
      dacă nu s-ar opune şi n-am avea de-ales.

      Ștergere
  7. Eu cred și am motive serioase să cred în soartă.

    RăspundețiȘtergere
  8. N-am fost cuminte și nici n-am tors cuvinte, dar nu puteam să nu te citesc pe tine :)

    RăspundețiȘtergere