joi, 1 noiembrie 2012

Altfel de foc şi altfel de zăpadă

Frunze cu viţe de rugină
sau viţele din focul rece
care se joacă şi petrece
în codri, tânguindu-şi vină
că n-au ştiut cum să îşi poarte
podoaba verde mai departe
şi-n locul ei au pe crengi stele,
s-au pomenit din nou pictate,
pastel aprins în acuarele
sau scris în vorbe descântate.
Focul pădurii-i încântare
pentru privire, al meu doare.

Aş arde-n focul toamnei mele
durerile, chiar dacă ele
ni-s împărţite.Adu-mi-le pe toate!
Le vom aprinde rugul de ramuri despuiate
şi vom stârni nemaivăzută vâlvătaie.
Apoi lumina flăcărilor va lumina-n odaie
şi peste iarnă, pân'la primăvară.
Şi, poate, nici îngheţul nu are să ne doară,
fiindcă ne va ţine de zâmbet şi de vânt
flacăra prinsă astăzi în cuvânt.

Să fie toamna blândă şi lungă,
iarna să vină mai pieziş,
să lunece pe gheaţă-ntr-o dungă,
să ningă pe furiş,
să fie ploi, să nu ne fie ger,
să scape câte-un mugur
ţintind sus, către cer,
iar cerul să nu ne fie sur,
ci numai din înalt şi numai din azur.

Să se petreacă desfrunzirile până la miez,
miezul din ramuri rămase fără de culoare
prin care seva-i totdeauna crez
în adevăruri sigure şi viitoare.

Vor lua lumea în grijă apoi ploaia şi vântul
curăţând-o cu zel, împrospătând straşnic pământul
cu strat nou, putrezind frunze şi alte regrete.
N-ai ghici niciodată ce multe secrete
curg în pământ, se topesc, se consumă
şi apoi parcă nu-s, chiar de fost-au o sumă.
Mai târziu prin zăpadă, lacrimi pure îngheaţă.
Le-am găsit pe pervaz şi-ntr-a ochilor ceaţă
când cânta o vioară, undeva, lângă piaţă.

La piaţă, vioara şi lacrima pură
au acelaşi preţ şi aceeaşi măsură.
După ce le-au pierdut pe-amândouă
ori le-au lăsat de bună voie, ca pe rouă,
visătorii şi-au făcut trecători
din toamnă prin munţi,
s-au ascuns deasupra de nori,
şi-au croit peste văile iernii punţi
şi uşori la uşi şi ferestre
către tărâmuri nu prea terestre...
Acolo era un fel de zăpadă, dar nu era rece,
ci imaculată ca gândul bun când prin inimă-ţi trece.
(2012)

Irealia, Lolita, Vero, almanahe, psi dialog

4 comentarii :

  1. toamna...cred ca nu va fi prea prietenoasa cu noi anul acesta... :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. atunci ne facem trecători prin munţi şi punţi peste văi şi visăm cald şi luminos. :)

      Ștergere
  2. zăpada n-o să vină pe furiş
    ci dintr-o dată.
    o doamnă albă şi înaltă,
    purtând lumina-n fulgi salbă
    când o să cadă peste creste
    un zâmbet,
    încă unul,
    încă zece.
    şi în ferestre flori de gheaţă
    ţi-or aminti:
    pisoi pervazier,
    hoinar
    va râde cerului-hotar
    şi versul tău mă va chema
    sub brad,
    sub stea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Când cad zăpezile troiene,
      când sobele nu-s numai călduroase,
      ci clocotindu-şi flăcările-alene,
      pentru pisoi cu blănile pufoase
      stând pe pervazul moale, alb strălucitor
      topindu-se sub moi pernuţe
      zăpada vină fuior după fuior
      ca să se bucure de zâmbet şi steluţe.

      Pentru o navetistă cu picioare reci,
      cu frigul îngheţat în oase din copilărie
      în anii cu calorifere seci
      şi tuse ierni la rând (fără pneumonie)
      zăpada e frumoasă numai în tablou.
      Anul trecut cred c-am atins-o doar o dată.
      Dac-aş putea, Crăciunul şi noaptea de An Nou
      le-aş strămuta în toamnă când natura-i colorată.

      Ștergere