luni, 19 noiembrie 2012

Al cincilea anotimp

În primavară înfloresc speranţele pe gând,
din muguri cresc plăpânde aşteptări
şi promisiuni se-apleacă pe ramuri fremătând
de dor de împlinire în cele patru zări.

Vara se coc în arşiţă iubirile promise
şi se aprind în zboruri flăcările vii,
ploile-s repezi şi nu sting din vise,
ci numai norii la apus în ape sângerii.

Din când în când furtunile aduc şi toamna
cu rodul greu sau cu tristeţe cenuşie,
cu dor de foc pictat de vânt în goana
dupa foi veştede, iubire ce n-a fost sa fie.

Iarna nu vine totdeauna. Uneori mai blândă
e vremea care stăpâneste inimă şi dor.
Dar daca se întâmplă, dragostea plăpândă
îngheaţă-n ger, se spulberă în vifor neîndurător.

Mai e un anotimp, ramas fara de nume,
iar timpul lui e totdeauna şi oricând,
e anotimpul împăcării între dor şi lume
al liniştii din sine, al gândului visând.
(2012)

Din anotimpuri de cuvânt ne-am adunat
şi cred că nu ne-ajung nici cinci cu-adevărat.
Câte-s de toate să le numărăm la psi,
acolo unde gândul e rost pentru a fi.

8 comentarii :

  1. Dacă ne-am pune toţi să înţelegem
    că anotimpul bunelor ne stă în fire,
    atuncea poate i-am găsi curând şi-un nume.
    Dar până-atunci ne mai luptăm o vreme cu cel al relelor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi dacă s-ar preda la şcoală înc-un anotimp
      tot n-ar afla de el cu toţii
      că bunătatea inimii nu se măsoară-n timp,
      (cu ora)... de-aceea la acest obiect sunt mulţi analfabeţii,
      corigenţii, repetenţii...

      Ștergere
  2. Genial! ai scris din nou fantastic... frumos anotimpul fara de nume

    RăspundețiȘtergere
  3. închinările tale, cele de la sfârşitul poeziilor îmi amintesc de o iubire veche a mea (şi cred că şi a ta) poetul rătăcitor... francois villon!
    de dragul versului tău mă întreb astăzi... ou sunt les neiges... ou sont les neiges d'antan? în cuvânt? în gând? în îmbrăţişare?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. n-am citit până acum francois villon. :"> m-am înroşit şi din cauza neştiinţei, dar şi la gândul comparaţiei... am să-l caut (ca să văd că m-ai lăudat mai mult decât merit).

      zăpezile s-au aşezat pe cer, dar dincolo de zare.
      aşteaptă doar semnalul să coboare, să se-aştearnă
      tu le-ai văzut în norul alb ce rămânea şi după înserare
      sclipind de-argintul lunii într-un sfârşit de toamnă.

      Ștergere