Li s-a dat marea

Cuvintelor mele li s-a făcut dimineaţă,
S-au frecat la ochi fiindcă le-a ajuns lumina pe faţă,
S-au spălat pe obraji cu raza de soare,
S-au uscat cu ştergar de curcubeu şi culoare.
Aşa s-au împrospătat cu senzaţii noi,
Uneori de senin, altădată de ploi,
Dar cel mai ades cu vis de peste noapte
Ori cu vise de zi (şi se făcuseră şoapte).

Mi s-au copt cuvintele la amiază aproape din întâmplare,
Înţelepte şi moi, aromate de soare
Se înşirau pe gând, şirag de mărgele
Din pietre şlefuite, câteodată din stele.

Şi uite-aşa a venit înserarea,
Cuvintelor mele li s-a dat marea…
Pe-acolo ar putea să se piardă, să se rătăcească.
S-or prinde în cochilii, pe urmă or să crească
Şi, rar, din mii de scoici nisipului predate,
Va fi şi câte una menită ca să poarte
Cuvântul meu cel proaspăt şi copt pe la amiază,
Ascuns apoi în mare, cu gândul - far de pază.
(2012)