Iarbă

De departe,
dintr-o zare a viselor,
te strig în iubire.
Tu cauţi cu urechea zvon
de la foşnetul ierbii..
şi nu înţelegi.

Încerci să vezi
şi priveşti rătăcit
cu ochi de culoarea ierbii
răsfrântă în rouă...
şi iar nu înţelegi.

Apoi adulmeci chemarea,
dar nu simţi în nări
decât mirosul ierbii...
şi tot nu înţelegi.

Şi vrei să-mi pipăi strigătul,
să-l prinzi în pumni
cu mişcări învăţate tot de la iarbă...
dar nici acum nu înţelegi.

Atunci cobori în iarbă
şi devii tu însuţi iarbă,
iarbă care nu înţelege...
(1988)