![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhaFgIOE8rjRYv3XGEU9yJcZ0AZI2SVess0YFpyG9P_Q3mrbQTF2a43mxkOcRAp-O1CTr4dxM4N-vbIEgqDCpTDjDcjX-EzIunuY0IARypGzEEBi7cbeZhjj9ssL1YoZcmtQqapnS_EF3hZ/s200/060825-084-alpinet.jpg)
Era o vreme când ştiam
să păşesc de pe un munte pe altul
fără ca paşii mei să fie
mai mari.
Era o vreme când ştiam
să trec marea din două salturi uşoare:
unul până la marginea ei din cer
şi-al doilea până pe tărâmul celălalt.
De atunci munţii au încărunţit
în câteva ierni,
marea şi-a săpat riduri pe faţă
în nişte furtuni,
iar eu...
am uitat.
(1988)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu