Abia ieşit din timpul lui soludic,
Cu sarece tentaculare, invidiat de-avari,
Că strălucirea lor o expunea impudic,
Îşi aşternuse viitorul pe fundul de ocean:
Un manechin plin de succes şi norocos la ban.
Fiind dotat de la natură, că doar e octopod,
Va prezenta pantofi, sandale şi cizme simultan.
Dar trebuia să-şi caute cizmar cu calanod
Pentru-ncâlceala-i de picioare, vestită în ocean
Şi să-şi aleagă ţelin cu repede-mplinire
Căci un clarid ameninţa pe-obrazul lui subţire.
Şi l-a găsit într-un tufalnic, ascuns, pe domnul crab
Cu-n rosuar de resturi alimentar-acvatice în jur
Cu amarcuş din cel mai scump, adevărat nabab.
Îl folosea în fel şi chip, şi vârful lui cel dur,
Şi firele elastice, întinse, un instrument pistatic
Cu care-a săvârşit minuni cizmarul subcavatic.
Purtându-şi cei mai noi pantofi, pe podium când s-ajungă,
Veridicat cu semeţie în marile trecercuri,
A fost de peştii mai mărunţi împins cam într-o dungă,
Ei adunându-se-ntr-un banc… fără pantofi cu flecuri.
În hohotele lor de râs, cu coada exprimate
Inocentima i-a scăzut, lovit crud pe la spate.
(2012)
Alte duzineli năstruşnice: psi, almanahe, virusverbalis, Scorpio
La cea parada subacvatică pe calanod
RăspundețiȘtergereAm asistat şi eu, eram pe-un pod
Şi mi-a fost milă de săracul octopod.
Tufalnic, cum călca el, cât patru doamne,încurcat
De picioruşele-i prea lungi şi delicat
În inocentima-i, pistatic şi soludic,manechin
Mersul pe tocuri dovedindu-se un chin.
Cizmarul Rac, telin veridicat, nu-şi mai intra în cleşti,
Se înroşi-n trecercuri, şi rosuar, de ciudă ucise vreo doi peşti,
Iar octopodul azvârli amarcus şi sarece dur
În cozile râzând, cel mai strălucitor condur.
Peştii înecându-se de râs, dar şi clarid, de frică,
Se-mprăştiară-n bancuri, răsturnare de situaţie, adică.
Iar marea se vedea de sus, feerică dar şi potrivnică, haotică.
La un spectacol minunat
Ștergereai asistat.
Cred că m-au invitat şi pe mine,
dar fiindcă nu mă simţeam bine
am stat în pat cu nasul în batistă,
cu încruntarea pesimistă
şi am oftat, apoi m-am ridicat
după o săptămână
când mi-am intrat din nou în mână.
Amarcuşul tău cântă tare frumos despre octopozi! :)
RăspundețiȘtergereOctopodul rimează cu calanodul, iar amarcuşul mi-a ruginit. L-am curăţat, l-am şlefuit şi m-am întors să mulţumesc. :)
Ștergereconcluzia ar fi, se știe
RăspundețiȘtergerecă unde-s prea multe picioare-n poezie
nici cel mai priceput cizmar nu face
lumină în invidie și ace...
degeaba-i poleiala
și nu ajunge nada
când n-ai pantoful potrivit
mai bine stai pitit.
recomandăm călduros octopodului lectura basmului cenușăreasa! :)
E bine când concluzia se-arată
Ștergereînţeleaptă!
Tare aş vrea să-l văd pe prinţ când
căutând piciorul potrivit pentru condur,
în loc să afle pe Cenuşăreasa aşteptând,
găseşte-un octopod cu suflet pur... :))
De unde se deduce în mod logic că nu este bine să ne fudulim cu pantofii noi. Ne scade inocentima brusc.
RăspundețiȘtergereEi, cum să nu? Eu cu pantofi noi mă fudulesc şi dacă rămân fără un strop de inocentimă! :))
Ștergere