Incandescenţe (VII)

Haiku

Esenţele tari
stau în sticle deschise
şi mici, cu parfum.

Arderi

Scrum şi cenuşă,
de ard în van ideea!
Adun lumină.

Salvare imposibilă

Nătâng tras la mal
din valuri s-a înecat
în strop de rouă.

Dor şi viitor

În mână ţii doar
speranţa. Viitorul
e ghicitoare.

Semeni

Semeni cu visul
semănat, plivit, udat.
Semeni vis, culegi!

Nevoia de vis

Nevoia de vis
măsoară sufletului
vârsta de copil.

Om

Se numeşte om
când ştie şi când simte.
Şi se întreabă.

Pe vârfuri

Mersul pe vârfuri
e grija verticală
faţă de cel drag.

Încercare

Încerc cuvântul
să-l urc în cerul minţii,
inimii legat.
(2013)

dialog în şaptesprezece silabe cu Vero, Alma şi psi

Nevoia de joc

Nesemnificativ

Cu o scânteie
nu trezeşti niciodată
din somn un vulcan.

Cu o idee

Val sau maree,
poţi trezi generaţii
cu o idee.

Virtual

Mereu înflorit,
prezentul e virtual.
Se face trecut.

Alternative

Din clipa de-acum
viitorul culege
folos sau prăpăd.

Nevoia de vis

Copilul în joc
adaptează realul
nevoii de vis.

Mai mult

O reacţie
emoţională nu e
numai chimie.

Sprijin

Se stă vertical
pe un punct inferior
de sprijin: pe tălpi.
(2013)

Invitaţie la psi

Aceleaşi scântei
au aprins în alte minţi
mai multe idei.

Margarete

Când mi-a adus un trandafir i-am spus: "Nu-mi place astă floare!"
şi m-a privit dezamăgit în ochi c-o întrebare.
Nu i-am răspuns şi n-am mărturisit
că mă durea mai mult să-l văd cu capul aplecat
pe trandafirul cel aprins şi fără alt păcat,
ci doar parfumul şi frumosul împlinit,
decât m-ar fi durut tristeţea-i trecătoare
că n-am ştiut cum să-i primesc îmbujorata floare.
(Am fost aşa nerecunoscătoare
ca impulsivă răzbunare
fiindcă îi ţinusem, nu mi-amintesc de ce, uşoară supărare.)
N-am mai primit apoi decât mireasă,
mireasa altuia, cu braţul plin de flori,
nu un buchet de trandafiri culeşi în zori,
ci un buchet de margarete strâns de lângă casă.
Şi să mai spun o taină, până acum nespusă:
când braţu-mi plin primit-a mănunchi de margarete
picioarele mi-au tremurat, iar genele, cochete,
s-au scuturat ca să ascundă iubirea cea apusă.
De-aceea azi mi-s dragi la fel de mult şi niciodată rupte,
şi margaretele, şi roze pe brazdele din curte.
(2013)

Amintiri reînviate de versuri scrise de psi.

Haiku după imagini

Tot cuvinte

Chiar singur fiind,
tăcerea se desface
tot în cuvinte.

Balanţă

Dacă schimbi mintea
pe inimă sau invers
pierzi echilibrul.

Lecţia de zbor

Nimeni nu-l uită
pe artistul ce predă
lecţia de zbor.

(Se-nnoadă-n suflet
artistul care-mparte
lecția de zbor.)

Posibilităţi

Alţii cred că-i vis
realitatea noastră.
Totu-i posibil.
(2013)

Înştiinţare

Şi-au întins strune
douăsprezece vorbe.
Portativ la psi.

Desenele străzii

sursa

Privite de sus
străzile desenează
conturul vieţii.

Simplist şi redus
geometria trasează
spaţiul cetăţii.

Privite de jos
străzile-s împletire
de destin felii.

 Braşov  (sursa)

Drum vechi şi frumos
leagă inimi şi fire
în pasteluri vii.

Străzi ce respiră
amintesc despre mâine
printre pietre vechi.

Şi nu se miră
când îşi deschid destine
ferestre perechi.
(2013)

Privite atent
vorbele-s împletire
de destin felii,

contur cu accent
din inimi rupt în fire
strânse-n clubul psi.

Numai fulger arzând

Motto:
"One man's ceiling's
 another man's sky high."
(Bon Jovi - "Love's The Only Rule")

Fără griji să-i lăsaţi
câte-o clipă-n amiază
să alerge un vis,

să devină bogaţi
în aripi ce cutează
pe tărâm interzis!

N-au nevoie de ochi
să petreacă lumina
printre nori dinspre cer,

de descânt de deochi
să se spele de vina
că se-adapă-n mister.

N-au nevoie de nopţi
ca să vadă din case
printre grinzi numai stele,

nu le trebuie porţi
străbătând mlădioase
îngrădiri de nuiele

ca să-şi treacă în veşnic
într-un zbor de culoare
curcubeu prins în gând.

Nu le trebuie sfeşnic
şi nici lumânare.
Numai fulger arzând.
(2013)

Pentru cei cărora
 li-s stelele-aproape
orişicât ar fi ora,
desenate pe pleoape,
pentru cei ce visează
cu doişpe cuvinte
şi cu aripa trează
pentru zbor înainte:
psi, vavaly, Scorpio, tibi, SexulSlab, Abisurile, Călin, lili3d, Vero, Gabriela, almanahe, vântdetoamnă, Some Words, O fată, Verovers, Sonia

A plecat

A plecat... O furtună s-ar fi dus mai tăcut.
După vorbele grele liniştea doare prea mult
şi-i urlă-n timpane ca un tunet în cer.
I-a smuls de la gât vechiul ei giuvaer...

Îl ţine în pumn ca pe-o şansă la viaţă,
nu ştie de vrea să fie iar dimineaţă,
nu ştie cât poate să îndure ori ce poate spera,
ar da timpul în urmă când ea încă era,

ar stinge furia în paharul cu apă,
ar sparge tăcerea ce piatra o sapă,
tăcearea prea lungă dintre ei care-a ros
iubirea şi dorul, şi ce-a fost frumos.

În pumnul închis strânge o amintire,
se agaţă de ea şi nu-i iese din fire.
Ca un venin sau ca o dulce ispită
în sânge îi curge mereu nesfârşită.

Otravă de-ar fi, n-ar fi aşa blândă,
de-ar fi un balsam rana lui sângerândă
s-ar vindeca şi ar fi doar un semn,
acela din palmă, încrustat ca în lemn.
(2013)

după o poveste scrisă de psi