marți, 22 octombrie 2019

În miez suntem poem sau Timpul și omul

La început a fost doar timp
nemăsurat nici cu nisip.
Clepsidră încă nu era
cândva.
Apoi un om s-a ridicat
și-ai lui, pe rând, l-au imitat,
fiindcă zarea se lărgea
așa
și-alcătuia o-ntreagă lume
de lucruri care n-aveau nume.
Strigătul omului s-a frânt
cuvânt.
Un gând, o lacrimă, un dor
sau o uimire ori un zbor
au înflorit în primul vers
un univers.
Și de atunci nemăsurat
e timpul metamorfozat
în orizonturi de idee
scânteie
pe care-un om s-a ridicat.
Ai lui i s-au alăturat
fiindcă toți în miez suntem
poem.
(2019)

Cugetări pe marginea unui poem în proză scris de Dana Alistar care se potrivesc de minune provocării lansate de Eddie.

2 comentarii :

  1. Uau, ce surpriză!
    Tare-mi plac jocurile astea și faptul că pornind de la un cuvânt sau o simplă idee se nasc astfel de minuni.
    E magic ce ai scris tu aici și nimeni nu ar fi putut să o facă mai bine!
    Mulțumesc mult, Carmen dragă! ��

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu mulțumesc pentru că mi-ai dat subiect de meditație.
      Subscriu la prima parte a comentariului tău. Creștem prin interacțiunile noastre.
      Inspirație și tot ce e bun!

      Ștergere