luni, 20 iulie 2015

Ocean sau doar pământ?

La răsărit, pe muchia zării de un galben pal,
un fâlfâit despică cerul şi-n urmă îl încheagă,
căci zborul unui porumbel e dorul unui val
din ţărm în ţărm s-ajungă, cărare ce le leagă.

La ceas de-amurg un nor, o barcă pe-al cerului ocean,
aprins ca o iubire fără speranţă, cuprins de disperare,
închide soarele în el şi-i soarbe cu alean
ultima rază de lumină ce trece peste zare.

Iar între ele fluviu e-amiaza împlinirii,
o albie prin care curg atâtea râuri din atâtea ploi
ori din izvoare limpezi ca lacrimile firii
cernute printre gene de umbre şi noroi.

Într-un clişeu cu margini roase de vremea nemiloasă
pe-o bicicletă alerga cu plete lungi în vânt,
cu soarele-mpotrivă, umbră mereu frumoasă.
Şi nu ştii de-i amurg sau răsărit, ocean sau doar pământ...
(2015)

Aceleaşi douăsprezece cuvinte prinse în alte gânduri
găsiţi la Eddie în tabel, ca şi în alte rânduri.

2 comentarii :

  1. Ca-ntr-un clişeu cu margini roase
    Pe-o bicicletă alergam şi eu,
    Citeam cuvintele-ţi frumoase
    Şi mă-ntreceam în zbor c-un zmeu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ne prinde vremea-n ramă, pe rând, pe fiecare,
      dar dacă în clişeu e-o aripă în zbor,
      atunci n-am irosit a timpului cărare
      şi nu ne-am irosit nici noi. Oricum, nu prea uşor...

      Ștergere