vineri, 7 martie 2014

Amintirea unei înserări nepetrecute

Cerul sângeriu cu ochiuri de lapte,
dantelat de urma pământului,
îmi desenează conturul unei plutiri.
Inima îmi stă în încremenire o secundă.
Secundă mirare se aşterne între respiraţii
de parcă cel mai uşor foşnet
ar hurui precum buldozerele
scurmând încrâncenate ruinele zilei, zidirea nopţii.
Surâsul se topeşte pe colţul gurii,
prelingându-se mut şi inconfundabil
în tăcerea cea mare a devenirii.

Gânduri de cauciuc mi s-au împotmolit în buzunare.
Le deznod, le întind, le înlănţui ghirlande,
surate cu trecutul, îmbătrânite prematur,
prinse în acest spectacol care nu se mai joacă deocamdată.
E înnorat de multă vreme rea, iar eu scriu despre viitor...
(2014)

Tare curioasă sunt să văd ce gânduri s-au legat din cuvintele duzinei, alese din toate punctele cardinale ale vocabularui de stârnitoarea noastră în joc cu tot dinadinsul!

5 comentarii :

  1. Citisem amintirea unei intamplari nepetrecute dar si un amurg etern merge ( si nu fac nici o aluzie la tuailatul vampirilor )

    RăspundețiȘtergere
  2. frumos! frumos! foarte frumos!

    RăspundețiȘtergere
  3. Viitor ce seamănă a minune și miroase a poezie.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ganduri de cauciuc ramase-n buzunare
    Ganduri citadine, umbrite, hoinare
    Ganduri ce duc spre ziua de maine
    Si care te-mbie sa schimbi galagia in bine!
    Sa ai o primavara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  5. Vă mulţumesc mult! Îmi cer iertare că atât de târziu.

    RăspundețiȘtergere