sâmbătă, 9 martie 2013

Corăbier în deşert

Ce faci când mâni corabie cu pânzele întinse
prin valuri de nisip uscate, în deşert,
când, arcuit, catargul, sub vânturi indecise,
se vaietă prelung, iar tu-l ştiai inert?

Ce faci când ce-ai crezut triumf e doar indiferenţă,
când ţelul urmărit ţi s-a făcut păcat,
când timpul obiectiv şi fără de clemenţă
te judecă, iar inima ţi-e martor... nechemat?

Orice ar spune alţii, cărarea ţi-a fost una,
deplină-n împlinire pe valurile zării.
Afli în tine-n felul tău pe totdeauna
şi-ţi pui pecetea neştirbită pe umărul visării.
(2013)

Corabie, nu în deşert, ci plină de cuvinte,
deplină în alunecare pe valul arcuit,
purtându-şi inima-n triumf mereu spre înainte,
fără păcat, fără indiferenţă, cu timpul socotit
în felul în care totdeauna e obiectiv în zare,
nu-i numai una, ci atâtea câte-au ajuns la psi în rada mare.

18 comentarii :

  1. te-opreşti o clipă şi priveşti în jur
    prin inima făcută ciur
    pea mulţi au luat, prea mulţi au dus
    prea plinu-ţi la apus.
    te-opreşti o clipă lăcrimând
    şi mai departe pleci cătând
    lumina,
    bucuria,
    viaţa,
    ştiind că numai ţie-ţi eşti
    întreg
    sub cerul de poveşti.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. şi cât întreg atâta cer
      albastru, fără nor şi sper
      că-n inima făcută ciur
      şi peticită cu un şnur,
      chiar dac-au luat şi-au risipit,
      tot mi-a rămas plin de trăit.

      Ștergere
    2. mai e de-ajuns, mai e destul
      în inima ce-n palme nu încape
      și spre lumină bate, bate...

      Ștergere
  2. pentru trecut as fi doar palida prezenta,
    luciul oglinzii m-ar arata ca pe-o absenta,
    iar viitorul nu-mi va arata nicicand clementa,
    de-mi fi-va viata doar indiferenta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In ochii lumii care judecă nedrept,
      căci nu ştiu şi nu cred să fie
      om să îşi împietrească vie
      inima şi gândul înţelept
      din prima până-n cea din urmă clipă.
      De-aceea imaginea-n oglindă se-nfiripă
      şi nimeni n-ar putea să fie doar absenţă
      şi fără pauză, mereu, indiferenţă...

      Ștergere
  3. Când suflă-n pânze scrierea-ţi măiastră,
    Corabia pe nisip învaţă să plutească!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce bine-ar fi să pot cu un cuvânt
      ce-i face pânzei de corabie pala de vânt!

      Mulţumesc mult! :)

      Ștergere
  4. Eşti cu adevărat măiastră când scrii poezii

    RăspundețiȘtergere
  5. Foarte frumos, e o placere sa te citesc.

    RăspundețiȘtergere
  6. Corabie, nu în deşert, ci plină de cuvinte!
    Da!...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc... e mai mult decât merit!

      Ștergere
    2. carmen, nu e deloc mai mult, e prea puțin. poezia ta e tulburătoare. și știm cu toții asta.

      Ștergere
  7. Ce faci întotdeauna înainte de culcare?
    îţi culci obrazul pe o mână şi-ţi lepezi corpul obosit,
    iar gândul ţi-l transformi în rugă
    să fii ce-ai fost, ce-ai fi dorit să fii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Întotdeauna înainte de culcare
      gândul se face întâmplare
      neîntâmplată,
      vis de copil mirat
      şi mai trâiesc, încă o dată
      sau de mai multe ori, aproape-adevărat...

      Ștergere
  8. Deosebit de frumoasă ?
    Ce fac ? Analizez cum pot face să minimalizez pierderile.

    RăspundețiȘtergere
  9. Aștepți ploaia care sa transforme deșertul în ocean :-?

    RăspundețiȘtergere