marți, 17 aprilie 2012

Sunt eu

Îmi ştiu trecutul şi sunt eu prin ceea ce am fost,
Iar viitorul e necunoscutul ce pare să-mi dea rost,
Şi în oglindă mi se-arată doar clipa de acum,
Trecutul mi s-a stins, iar mâine e pe drum.

Ce numai m-a rănit, dar să mă frângă n-a avut putere,
Mi-a pus un semn pe suflet şi-n minte altă vrere,
Cernut-a visele adevărate de iluzii fără noimă
Şi aripilor le-a croit mai potrivită formă.

La fel şi bucuria ce spulberă zăgazuri
Mi-a scris peceţi pe suflet, mi-a înălţat şi flamuri,
Şi printre bucurie şi durere am tăiat cărare,
Gratii am smuls, apoi am ridicat şi ziduri protectoare.

E-un pic mai mult decât o adunare simplă,
Sunt eu pentru că aleg ceea ce se întâmplă,
Măcar din când în când, şi chiar dacă mai tremur
Nesigură şi-aştept cu teamă un viitor cutremur,

Oglinda nu va şti fiindcă nu-i arăt decât un zâmbet
Şi numai partea dăruită cu cer senin din suflet,
Iar norii mi-i păstrez în loc secret, dar tot cu drag
Fiindcă sunt ai mei, din ploaia lor mă trag,

Din ploaia lor ridic coroana mea de gânduri,
Şi vesele, şi triste, şi blânde, şi cu riduri.
Dacă-s mai mult trecut sau mai mult viitor
Mi-e greu să hotărăsc cât sunt încă în zbor,

O aripă îmi bate înţeleaptă de trecut,
Cealaltă se rezeamă pe vis neînceput,
Iar între ele-s eu şi clipa de acum
Cu inima în zbor şi pasul prins de drum,

Cu praful din trecut lipit pe talpă,
Cu dor de ce va fi strâns blând de tot în palmă,
Îmbrăţişez cu jind orice nou răsărit
Şi la apus visez ce încă n-am simţit.
(2012)

Am încercat un răspuns la întrebarea hotărâtă de psi pentru Blog Power. Răspunsuri de la alţii:
Copilul de lego
Să privesc în oglindă?
Psilocybin
Eutropolis
Marea trilemă: trecut prezent ori viitor?
Pictor...
Culoare
Vis la jumătate
Trecutul în oglinda viitorului
Casa sufletului meu
Culmile prezentului

20 de comentarii :

  1. Ai încercat răspunsul şi l-ai reuşit.
    "Îmi ştiu trecutul şi sunt eu prin ceea ce am fost,
    Iar viitorul e necunoscutul ce pare să-mi dea rost,
    Şi în oglindă mi se-arată doar clipa de acum,..."

    RăspundețiȘtergere
  2. Trebuia să-l reuşesc, că-i doar despre mine:)
    Mulţumesc!

    RăspundețiȘtergere
  3. "O aripă îmi bate înţeleaptă de trecut,
    Cealaltă se rezeamă pe vis neînceput,
    Iar între ele-s eu şi clipa de acum
    Cu inima în zbor şi pasul prins de drum,"

    fara cuvinte...

    RăspundețiȘtergere
  4. Voiam să termin poezia cu strofa aceasta, poate că era mai bine:)
    Mulţumesc!

    RăspundețiȘtergere
  5. M-a lasat fara cuvinte poezia. De am fi avut poezii de genu' si in liceu..

    RăspundețiȘtergere
  6. În liceul meu erau prin cărţi poezii multe şi frumoase, dar atunci învăţam altfel (nu neapărat mai bine) şi citeam autorii din scoarţă în scoarţă... Eram în schimb mai puţin creativi. Fiecare generaţie are "lipsurile" ei.
    Mulţumesc, ZhaO! :)

    RăspundețiȘtergere
  7. "O aripă îmi bate înţeleaptă de trecut,
    Cealaltă se rezeamă pe vis neînceput,
    Iar între ele-s eu şi clipa de acum
    Cu inima în zbor şi pasul prins de drum"
    - cu aceste versuri
    te-ai ridicat mai presus de poezie... ramai cu inima "in zbor" si nu lasa vanturile reci sa te doboare. Ramai cu "pasul prins de drum" si inainteaza mereu orice ar fi.
    As scrie mult mai multe insa versurile tale Carmen, m-au cam lasat fara cuvinte. Felicitari si mult succes in tot ceea ce faci!

    RăspundețiȘtergere
  8. frumusetea versurilor tale mi'a adus lacrimi de emotie! Nu incetezi niciodata sa ma surprinzi >:d<

    RăspundețiȘtergere
  9. Florentina, bine ai venit şi mulţumesc pentru urări şi aprecieri!:)
    Cri, dacă ai şti ce mult înseamnă pentru mine cuvintele tale... înseamnă că ale mele au ajuns până la tine. Mulţumesc! >:D<

    RăspundețiȘtergere
  10. Dar de ce această atitudine uşor temătoare faţă de viitor sau de necunoscut? Ţine de feminin (am mai observat asta) sau e ceva de natură personală? :)

    RăspundețiȘtergere
  11. De ce porneşti de la premisa că tot ce scriu e adevărat?

    RăspundețiȘtergere
  12. SUPERBA! cu litere mari, asa cum trebuie! felicitari :)

    RăspundețiȘtergere
  13. Nu pot spune decat ca poezia mi-a placut mult. Prin ritm, prin rima, prin realism, chiar daca, marturisesc, eu am o problema cu poeziile. Cu poezia, in general, ca gen literar, pentru ca nu exprima mai nimic clar...e doar o viziune...o interpretare foarte proprie.
    De data aceasta, poezia ta chiar exprima ceva.
    Felicitari, Carmen! :)

    RăspundețiȘtergere
  14. Şi eu am o problemă cu poeziile pe care le înţeleg numai autorii lor. Mulţumesc pentru răbdare şi deschidere! Ştiu că dacă nu eşti cititor de poezie trebuie ceva elan şi bunăvoinţă ca să te apleci asupra uneia:)) Şi mulţumesc pentru apreciere!

    RăspundețiȘtergere
  15. @Carmen Păi ştii cum, hoţul strigă "hoţii!"... :)))

    Dincolo de glumă, nu m-am gândit că poate ai descris doar o stare sau o ipostază. Dar trebuie să vibrezi şi tu cu ea puţin... cred. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu cred că e nimic feminin sau personal, ci mai degrabă omenesc şi sănătos. Cine se aruncă în necunoscut cu capul înainte şi susţine că nu are nicio ezitare, niciun pic de teamă, mai bine consultă un psihiatru.

      Ștergere
    2. Nu văd de ce încrederea în viitor şi lipsa fricii de necunoscut implică să te arunci cu capul înainte... Pentru mine necunoscutul este fascinaţia, misterul. Iar viitorul - schimbarea în bine. Nu are de ce să-mi fie frică de viitor pentru că nu există în mine zone abisale de care să-mi fie teamă. Frica nu vine din afară ci dinăuntru, afară este doar proiecţia ei.

      PS: Probabil majoritatea tinerilor de sex masculin au nevoie de psihiatru, după enunţul tău... :P E părerea mea.

      Ștergere
  16. N-am făcut niciodată o pasiune din a răstălmăci cuvintele cuiva numai de dragul contrazicerii. Aşa că am să îţi dau dreptate... în ipoteza că singurele pericole pe lumea asta sunt cele venite din abisurile interioare. Îţi doresc să cucereşti fascinantul necunoscut şi să ai parte în viitor doar de schimbare în bine.

    Şi ca să pun capăt discuţiei, am să îţi spun cât se poate de clar că nu e treaba nimănui ce anume simt sau nu atunci când scriu, iar întrebările de natură personală mi se par deplasate.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. No, îmi pare rău dacă te-am supărat, nu asta a fost intenţia. Data viitoare o să fiu mai atent cu ce întrebări pun.

      Legat de ce am scris mai sus, reflectă opiniile mele. Că s-ar putea să greşesc sau să am opinii interesante - asta e adevărat, dar am scris totuşi ce gândesc.

      O după-masă frumoasă!

      Ștergere