Promisiune

Era o dimineaţă abia întredeschisă,
cu ore străvezii sau nuanţă indecisă,
când a ieşit în lume cu capul plin de stele
rămase de cu noapte, din visul prins de ele.

Era o promisiune în jur împrăştiată,
prin ramuri şi prin flori, prin iarba cea înaltă,
că va să se petreacă ceva nemaivăzut,
în orice caz, ceva ce n-a mai fost demult.

Şi-a alergat degrabă, arzând de nerăbdare,
să-i facă promisiunii fierbinte-ntâmpinare
şi să cunoască chipul ce-i luminează clipa,
şi sufletul ce-i ţine întinsă-n zbor aripa.

Dar când a vrut apoi în braţe s-o cuprindă
şi inima ei blândă de suflet să şi-o prindă,
surâsului lui tandru i-a-ntors ştrengar surâs
şi i-a şoptit alene cu-un hohot scurt de râs:

"Întreabă-mă deseară, mai mult fără cuvinte,
întreabă-mă cumva, ca să-mi aduc aminte..."
(2011)