Atât de multe amănunte,
fire de praf pe harta vieţii,
se rânduiesc, buchii mărunte,
pe pagini albe ale cărţii.
Şi scriu, meschine, despre lucruri
care ne fugăresc prin viaţă,
despre nevoi, corvezi şi biruri
ce-omoară timpul şi îngheaţă.
Îngheaţă inimi, năzuinţe,
adorm iubiri, leagă visări,
trec în uitare vechi credinţe
că poţi străbate depărtări,
că poţi să fii stăpân pe zare,
pe soarta ta şi să fii zeul
ce pune timpul pe cântare
şi-aruncă-n ceruri curcubeul...
După ce scrii câteva file,
răgazul de-i îngăduit,
să reciteşti rânduri umile,
să socoteşti ce-ai împlinit,
adeseori vezi cu mirare
că sunt capitole întinse
în care moare orice floare,
unde iubirile sunt stinse;
că oameni dragi au aşteptat
câte-un cuvânt sau mângâiere,
şi în zadar, dar n-au uitat
să îţi surâdă şi să spere.
Cât încă sunt, cât nu-i târziu,
ţine-i cu sufletul de mână;
dorul de ei e tot ce ştiu
în urma lor să mai rămână.
(2011)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu