Nu-nchide uşa...

Nu-nchide uşa, nu o încuia!
Las-o deschisă! Tăcerea huruia
de gânduri, de durere, de simţul amputat
într-un război nedrept şi neadevărat.

În ce urzeală de orgoliu mic
ne-am încâlcit raţiunea până când nimic
ni s-au făcut cuvântul şi-ntâmplarea?
Când s-au întunecat c-un giulgiu şi soarele, şi zarea?

În marş incompatibil cu inima mea tristă
încerc să-l smulg, să-l sfâşii, s-arăt că mai există
o rază de speranţă, o urmă de cuvânt.
Refuz un recviem şi semnul de pământ!

Şi ca-ntr-o aventură romantic inutilă
şi mult prea inocentă ca s-o priveşti cu milă
aşez o floare pe afet, arunc ţeava de tun
şi trag cu floarea-n tine! Sămânţă de gând bun...
(2014)

Cuvintele s-au închegat în alte gânduri,
s-au înşirat mărgele, mărgelele-s pe rânduri,
din rânduri s-a născut încă o pagină pe blog.
Să le aflaţi pe toate la psi-n tabel, vă rog!