şi vii încet, nu te grăbeşti pe cale.
Păşeşti pe sârmă cu atenţie, în fin balans
şi ghimpii ascuţiţi îi sari în paşi de dans.
Tu vii şi nici măcar nu se aude
când picură ca lacrimile ude
mişcările de suflet, mişcările de gând...
Tu vii, iar eu te simt curgând.
Tu vii, dar oare nu erai pe-aici?
Nu te-am găsit, nu te-am pierdut, eram mai mici...
De când tot vii, ni-s vii şi frunzele şi gheaţa;
tu vii cu iarna, tu vii cu dimineaţa.
Tu vii cu strugurii, cu mustul şi cu vinul,
îţi iese toamna-n drum mereu cu plinul
de parcă-ar sta de pândă la fântână.
Tu vii, iar eu te ţin din când în când de mână.
Şi vii cu flori de soare întinse pe fereastră,
fereastra unde-ţi şade întinderea albastră
a zării fermecate, ori vii cu flori de ger
pictate tot pe geamuri sau pe un colţ de cer.
Vino cât ai sub talpă drumul şi-l caută spre mine!
Cărările de dus n-au fost nicicând puţine,
dar cea pe care vii e mai senină
şi-i curcubeu ce se desface din lumină.
(2013)
şi vin... promisiune:
RăspundețiȘtergerecuvintele le leg de mine
ca să mă ştii, să mă cunoşti
cu versul tău de flori, de oşti
ce stau în lut şi fac căuş
cuvântului cel jucăuş
eu vin... legare de cuvânt aduc
prin flori de gheaţă sau de nuc
spre tine vin
râzând.
ooo,
Ștergereflori de nuc cu umbră deasă
şi ţesută în cuvânt,
cel de lut şi cel de vânt,
flori de ger, din nea aleasă
pură ca un legământ
ce ne leagă de pământ.
ne lăsăm în iobăgie
pe a vorbelor moşie.
Şi eu vin,
RăspundețiȘtergeredar pe când veneam era ca şi cum stătusem,
ca şi cum nu plecasem încă.
Voiam să plec,
ca să vin mai apoi,
dar de fiecare dată când plecam ajungeam tot în punctul de plecare.
Voiam să mă rătăcesc,
o luam într-o direcţie care să mă piardă,
dar venea câte-un trecător şi mă punea pe drumul cel bun.
La mulţi ani,Carmen(ă) dragă! :)
Iar pe drumul cel bun îţi găseai urmele paşilor...
ȘtergereLa mulţi ani şi bine ai (re)venit, dragă Alma! :)